DECIZIE Nr.
337 din 25 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 33 din Legea nr. 1/2000, cu
modificarile si completarile ulterioare, si a celor ale art. III al titlului VI
din Legea nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat prin art. II din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 127/2005
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 313 din 13 mai 2010
Acsinte Gaspar -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Petre
Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Antonia Constantin - procuror
Ingrid Alina Tudora -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 din Legea nr. 1/2000, cu
modificările şi completările ulterioare, şi a celor ale
art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat
prin art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 127/2005,
excepţie ridicată de Ioan Pleşca şi Victoria Pleşca în
Dosarul nr. 5.766/306/2007 al Tribunalului Sibiu - Secţia civilă.
La apelul nominal răspunde, pentru partea Elena
Cernescu, avocatul Ioan Ban, cu împuternicire avocaţială. Lipsesc
autorii excepţiei şi celelalte părţi, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
părţii solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate, apreciind că aceasta a fost formulată în
mod abuziv, întrucât prevederile de lege criticate nu contravin normelor
constituţionale invocate.
Reprezentantul Ministerului Public invocă
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume
deciziile nr. 214/2007, nr. 246/2007 şi nr. 395/2009. Apreciază
însă că în prezenta cauză apar elemente noi, sub aspectul unuia
dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului, şi anume
principiul securităţii raporturilor juridice, potrivit căruia
soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie repusă în
cauză. Ca atare, consideră că, în ceea ce priveşte termenul
de decădere instituit prin art. 33 alin. (1) din Legea nr. 1/2000,
referitor la persoanele fizice şi persoanele juridice care nu au depus
cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate în termenele
prevăzute de Legea nr. 169/1997, există similitudini cu Decizia
Curţii Constituţionale nr. 1.352/2008, astfel încât, în ceea ce
priveşte această critică, se impune admiterea în parte a
excepţiei de neconstituţionalitate formulate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 21 mai 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 5.766/306/2007, Tribunalul Sibiu -Secţia civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 1/2000
şi a celor modificatoare al acestuia, respectiv art. I pct. 37 al titlului
VI din Legea nr. 247/2005, şi a celor ale art. III al titlului VI din
Legea nr. 247/2005, aşa cum a fost modificat prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 127/2005, excepţie ridicată de
Ioan Pleşca şi Victoria Pleşca într-o cauză civilă
având ca obiect fond funciar.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii acesteia
susţin că prevederile art. 33 din Legea nr. 1/2000 şi cele ale
art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005 sunt neconstituţionale,
întrucât, din perspectiva dispoziţiilor constituţionale ale art. 11
şi art. 20 alin. (2), acestea contravin art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale. Aceştia invocă Cauza Brumărescu
contra României, 1999, prin care s-a statuat că unul dintre elementele
fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul
securităţii raporturilor juridice, considerente aplicabile şi în
privinţa dispoziţiilor de lege apreciate a fi neconstituţionale
în speţa de faţă, deoarece acestea „stabilesc un nou termen
pentru formularea de cereri privind restituirea terenurilor, deşi prin
reglementări anterioare au fost stabilite alte termene ce nu au fost
prorogate". Astfel, arată că „se ajunge în situaţia ca
titlurile de proprietate validate de instanţe în anii 1994-1995 să
fie infirmate în baza posibilităţii oferite de textele atacate".
Tribunalul Sibiu - Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul
neconstituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate. In
acest sens, arată că raporturile juridice asupra cărora
instanţa de judecată s-a pronunţat trebuie să se bucure de
stabilitate, prin aceasta conferindu-se credibilitate actului de justiţie
şi eficienţă normei juridice.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens,
arată că exercitarea unui drept de către titularul său nu
poate avea loc decât cu respectarea anumitor exigenţe legale, între care
şi stabilirea unor termene, determinate de raţiuni care vizează
asigurarea securităţii circuitului civil şi stabilitatea
raporturilor civile.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului,
concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la
dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit.
d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi
celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.
18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi
completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, şi cele ale art. III al titlului VI
din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii
şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie
2005, astfel cum a fost modificat prin art. II pct. 1 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 127/2005 privind modificarea art. 33 alin.
(1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, precum
şi a art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în
domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele
măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 851 din 21 septembrie 2005.
Textele de lege au următorul conţinut:
- Art. 33 din Legea nr. 1/2000: „(1) Pot cere
reconstituirea dreptului de proprietate şi foştii proprietari
cărora li s-au respins cererile sau li s-au modificat ori anulat
adeverinţele de proprietate, procesele-verbale de punere în posesie sau
titlurile de proprietate, prin nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr.
169/1997. Cererile de reconstituire a dreptului de proprietate se
consideră a fi depuse în termen chiar dacă acestea au fost depuse la
alte comisii decât cele competente potrivit legii; aceste comisii vor trimite
cererile, din oficiu, comisiilor competente, înştiinţând despre acest
lucru şi persoanele îndreptăţite. Persoanele fizice şi
persoanele juridice care nu au depus în termenele prevăzute de Legea nr.
169/1997 şi de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de
proprietate sau, după caz, actele doveditoare pot formula astfel de cereri
până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv. In cazul formelor asociative
prevăzute la art. 26 alin. (1) din lege, aflate în curs de constituire,
cererea poate fi formulată de comitetul ad-hoc de iniţiativă.
(2) In situaţia în care după depunerea
cererilor de reconstituire s-au administrat probe care atestă alte
terenuri ce au aparţinut petenţilor în proprietate, ele se restituie
acestora pe vechile amplasamente, dacă sunt libere.";
- Art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005: „Persoanele
fizice şi persoanele juridice pot formula cereri de reconstituire a
dreptului de proprietate pentru diferenţele de suprafaţă ce pot
fi restituite conform prezentei legi, până la data de 30 noiembrie 2005
inclusiv."
Autorii excepţiei susţin că textele de
lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 11
privind dreptul internaţional şi dreptul intern şi art. 20 alin.
(2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului,
raportate la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul
la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că prevederile art. 33 din Legea nr. 1/2000, astfel
cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005 şi Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 127/2005, acordă beneficiul repunerii
în termenul de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor
terenuri agricole sau forestiere, posibilitatea fiind însă limitată
la anumite categorii de persoane, şi anume acelea care au solicitat
terenurile în termenul iniţial prevăzut de Legea nr. 169/1997 pentru
modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, dar nu li
s-a reconstituit dreptul de proprietate, cele ale căror titluri de
proprietate au fost anulate în condiţiile art. III din Legea nr. 169/1997,
precum şi acelea ale căror terenuri nu au fost atribuite, în mod
legal, altor persoane. Aşa fiind, legiuitorul condiţionează
repunerea în termen de îndeplinirea anumitor condiţii.
Ca atare, exercitarea unui drept de către
titularul său nu poate avea loc decât cu respectarea anumitor
exigenţe legale, între care şi stabilirea unor termene, determinate
de raţiuni care vizează tocmai asigurarea securităţii
circuitului civil şi stabilitatea raporturilor civile.
Pentru aceleaşi argumente, Curtea constată
că nici prevederile art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005 nu
contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale
invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 33 din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi
completările ulterioare, şi a celor ale art. III al titlului VI din
Legea nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat prin art. II din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 127/2005, excepţie ridicată de
Ioan Pleşca şi Victoria Pleşca în Dosarul nr. 5.766/306/2007 al
Tribunalului Sibiu - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 25 martie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora