DECIZIE   Nr. 334 din 25 martie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 262 din 22 aprilie 2010

Acsinte Gaspar                   - preşedinte

Nicolae Cochinescu            -judecător

Aspazia Cojocaru               -judecător

Petre Lăzăroiu                    -judecător

Ion Predescu                       -judecător

Puskas Valentin Zoltan      -judecător

Augustin Zegrean               -judecător

Antonia Constantin             - procuror

Doina Suliman                    - magistrat-asistent-şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Viorel Vlădescu, Adrian Voicu şi Gherghina Sacaleanu în Dosarul nr. 8.199/299/2009 al judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi de Societatea Comercială „Argomm Ro" - S.R.L. din Timişoara în dosarele nr. 2.493/30/2009 şi nr. 2.463/30/2009 ale Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrative, cauze care formează obiectul dosarelor nr. 5.066D/2009, nr. 8.106D/2009 şi nr. 8.107D/2009 ale Curţii Constituţionale.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 5.066D/2009, nr. 8.106D/2009 şi nr. 8.107D/2009, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea dosarelor nr. 8.106D/2009 şi nr. 8.107D/2009 la Dosarul nr. 5.066DD/2009, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: Prin Incheierea din 4 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 8.199/299/2009 de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, şi încheierile din 23 octombrie 2009, pronunţate în dosarele nr. 2.493/30/2009 şi nr. 2.463/30/2009 de Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Viorel Vlădescu, Adrian Voicu, Gherghina Sacaleanu şi de Societatea Comercială „Argomm Ro" - S.R.L. din Timişoara.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii Viorel Vlădescu, Adrian Voicu şi Gherghina Sacaleanu susţin că dispoziţiile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1)şi (2), art. 21 alin. (1), (2) şi (3), precum şi prevederile art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, dispoziţiile de lege criticate contravin art. 284 din Codul muncii, potrivit cărora instanţa competentă pentru soluţionarea conflictelor de muncă este tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul. In acest sens, autorii excepţiei arată că legiuitorul a stabilit această competenţă pentru asigurarea „liberului acces la justiţie al salariatului" şi de aceea consideră că este injustă reglementarea impusă de textul criticat potrivit căreia executarea titlului executoriu se face la sediul debitorului sau al terţului poprit, cu atât mai mult cu cât, în speţă, debitorul este Societatea Comercială „Petrom" - S.A. care are sediul unic în Bucureşti.

Autorul excepţiei Societatea Comercială „Argomm Ro" - S.R.L. din Timişoara susţine că dispoziţiile de lege atacate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1, art. 21 şi art. 126 din Constituţia României şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în măsura în care permit înfiinţarea popririi de către executorul judecătoresc, fără ca în prealabil această măsură să fi fost încuviinţată de către instanţa judecătorească. Consideră că prin înlăturarea instanţei de judecată în controlul de legalitate asupra începerii procedurii execuţionale se aduce atingere principiului separaţiei puterilor în stat.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dispoziţii care au următorul conţinut: „Poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit."

Autorii excepţiei susţin că acest text de lege încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 referitoare la principiul separaţiei şi echilibrul puterilor în stat, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 126 privind instanţele judecătoreşti, prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi pe cele ale art. 284 din Codul muncii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că, asupra constituţionalităţii art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a pronunţat prin numeroase decizii, precum Decizia nr. 1.172 din 17 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 6 octombrie 2009.

Cu acel prilej, Curtea a statuat că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul atribuţiilor sale, astfel cum sunt determinate prin art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cărora competenţa, procedura de judecată, inclusiv procedura executării silite, precum şi căile de atac sunt prevăzute numai prin lege.

De asemenea, Curtea a stabilit că textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, întrucât reglementarea este aplicabilă tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de ipoteza normei, şi anume creditorilor deţinători ai unui titlu executoriu, care solicită executorului judecătoresc înfiinţarea popririi, fără discriminări şi fără privilegii.

Or, este îndeobşte cunoscut că bunurile asupra cărora poartă executarea silită se află de cele mai multe ori la sediul debitorului sau al terţului poprit, caz în care şi executarea silită este mai lesne de îndeplinit.

Este, de asemenea, de necontestat că interesul creditorilor vizează o executare rapidă, caz în care este justificată opţiunea legiuitorului pentru desemnarea executorilor judecătoreşti de la sediul debitorului sau al terţului poprit.

Curtea a constatat că este nefondată şi critica autorilor excepţiei potrivit căreia reglementarea dedusă controlului îngrădeşte accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în condiţiile în care art. 399 din Codul de procedură civilă prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, oferind toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi.

Pentru motivele expuse mai sus, nu s-a reţinut nici încălcarea prevederilor cuprinse în art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Curtea a mai constatat că este de competenţa legiuitorului stabilirea procedurii de executare silită, astfel încât acesta poate reglementa atât reguli generale, cât şi excepţii de la acestea, în funcţie de specificul fiecărui caz în parte. In cazul de faţă, legiuitorul are deplină legitimitate constituţională în a reglementa competenţa executorului judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit de a înfiinţa poprirea la cererea creditorului.

Referitor la contrarietatea textului criticat faţă de dispoziţiile art. 284 din Codul muncii, Curtea reţine că nu se poate pronunţa asupra neconcordanţelor dintre diferite norme juridice, ci numai asupra înţelesului dispoziţiilor legale criticate, în raport cu prevederile şi principiile constituţionale.

In fine, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora înfiinţarea popririi se face de către executorul judecătoresc, fără ca, în prealabil, aceasta să se încuviinţeze de către instanţa de judecată, Curtea, prin Decizia nr. 53 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 147 din 5 martie 2010, a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 3731 din Codul de procedură civilă, modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 42/2009 pentru modificarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 15 mai 2009, cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, iar acesta va solicita, de îndată, instanţei de executare încuviinţarea executării silite. Având în vedere că dispoziţiile art. 3731 fac parte din Capitolul I - „Dispoziţiile generale" al Cărţii a V-a - „Despre executarea silită"din Codul de procedură civilă, aceste norme de procedură se aplică în mod corespunzător şi în cazul executării silite prin poprire.

Intrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine reconsiderarea jurisprudenţei în materie, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Viorel Vlădescu, Adrian Voicu şi Gherghina Sacaleanu în Dosarul nr. 8.199/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi de Societatea Comercială „Argomm Ro" - S.R.L. din Timişoara în dosarele nr. 2.493/30/2009 şi nr. 2.463/30/2009 ale Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 martie 2010.

PREŞEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent-şef,

Doina Suliman