DECIZIE   Nr. 332 din 16 septembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 1034 din  9 noiembrie 2004

    Ioan Vida               - presedinte
    Aspazia Cojocaru        - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Ion Predescu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Aurelia Popa            - procuror
    Cristina Catalina Turcu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de Gheorghe Holostencu in Dosarul nr. 4.075/2003 al Tribunalului Tulcea.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Presedintele constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe fond.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, facand referire la jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale in materie.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 26 martie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 4.075/2003, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de Gheorghe Holostencu in dosarul mentionat, avand ca obiect cererea de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului privind debitoarea Societatea Comerciala "Viamar" - S.R.L. din Tulcea.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul sustine ca prevederile legale mentionate incalca dispozitiile art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (1), (2) si (3), ale art. 44 alin. (1) si alin. (2) teza intai si ale art. 53 alin. (1) si (2) din Constitutie, republicata, precum si ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece restrang implicit si discriminatoriu dreptul de a cere executarea silita, impiedicandu-i accesul la justitie. Totodata, considera ca ii este incalcat dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil.
    Tribunalul Tulcea opineaza in sensul ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat textul atacat instituie un criteriu valoric in functie de care se apreciaza insolventa debitorului, iar existenta sa nu exclude posibilitatea valorificarii creantei prin modalitatile dreptului comun in materie.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Prevederile legale criticate stabilesc conditiile in care creditorii pot solicita deschiderea procedurii falimentului fata de debitorul lor, ele trebuind coroborate cu prevederile introductive ale Legii nr. 64/1995, si anume cu dispozitiile art. 1 care consfintesc conditiile necesare, privitoare la debitor, pentru a putea fi deschisa procedura prevazuta de lege. Dreptul creditorilor de a formula cereri introductive pentru declansarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului a fost conditionat de caracterul creantelor si de cuantumul minim al acestora, pentru a impiedica abuzul de drept prin formularea unor cereri pentru orice creanta si in orice valoare nesemnificativa, creditorii avand acces si la alte mijloace de constrangere a debitorului pentru realizarea creantelor lor.
    Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, republicata, nu sunt incalcate, deoarece procedura speciala de executare silita a intregului patrimoniu al unui comerciant, prevazuta de Legea nr. 64/1995, este aplicabila tuturor comerciantilor, persoane fizice ori persoane juridice. In cazul persoanelor juridice critica nu poate fi retinuta, deoarece, asa cum a statuat Curtea prin Decizia nr. 201/2000, textul constitutional invocat ca fiind incalcat se refera la egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, iar nu la egalitatea in drepturi a persoanelor juridice.
    Textul de lege criticat nu ingradeste dreptul persoanelor interesate de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor lor legitime, intrucat orice creditor care are o creanta certa, lichida si exigibila poate introduce la tribunal o cerere impotriva unui debitor care, timp de cel putin 30 de zile, a incetat platile, atat creditorul, cat si debitorul putand formula pretentii si aparari. Liberul acces la justitie este insa compatibil cu instituirea unor proceduri speciale, iar conceptul de proces echitabil nu implica imperios existenta mai multor grade de jurisdictie, a unor cai de atac ale hotararilor judecatoresti, nici, pe cale de consecinta, posibilitatea exercitarii acestor cai de atac de catre toate partile din proces, in acest sens Curtea Constitutionala pronuntandu-se prin Deciziile nr. 60/2003 si nr. 369/2003.
    Textul criticat nu aduce atingere art. 44 alin. (1) si (2) si art. 53 alin. (1) si (2) din Constitutie, republicata, deoarece, procedura prevazuta de Legea nr. 64/1995 a fost instituita de legiuitor ca un mijloc de constrangere a debitorului care nu si-a indeplinit obligatiile de plata de bunavoie, iar dreptul de proprietate si prerogativele sale, in special dreptul de dispozitie, trebuie exercitate in conditiile legii, cu respectarea drepturilor creditorilor.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si celor ale art. 1 alin. (1) si (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, modificata si completata prin art. I pct. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, aprobata prin Legea nr. 82/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003.
    Textul criticat avea urmatorul continut:
    - Art. 29 alin. (1): "Orice creditor care are o creanta certa, lichida si exigibila poate introduce la tribunal o cerere impotriva unui debitor care, timp de cel putin 30 de zile a incetat platile, in urmatoarele conditii:
    a) daca creanta izvoraste din raporturi de munca sau raporturi obligationale civile, creanta trebuie sa aiba un cuantum superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite in conditiile legii si calculate la data formularii cererii introductive;
    b) in celelalte cazuri creanta trebuie sa aiba un cuantum superior echivalentului in lei al sumei de 5.000 euro, calculat la data formularii cererii introductive;
    c) in cazul unui creditor care detine creante din ambele categorii mentionate la lit. a) si b), cuantumul total al creantelor trebuie sa fie superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite in conditiile legii si calculate la data formularii cererii introductive."
    Ulterior sesizarii Curtii Constitutionale, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, a fost modificat prin art. I pct. 43 din Legea nr. 149 din 11 mai 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 424 din 12 mai 2004, dispozitiile criticate fiind preluate, in esenta, cu urmatorul continut:
    - Art. 29 alin. (1): "Orice creditor care are una sau mai multe creante certe, lichide si exigibile poate introduce la tribunal o cerere impotriva unui debitor care este prezumat in insolventa din cauza incetarii platilor fata de acesta timp de cel putin 30 de zile, in urmatoarele conditii:
    a) daca creantele izvorasc din raporturi de munca sau raporturi obligationale civile, acestea trebuie sa aiba un cuantum superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite in conditiile legii si calculate la data formularii cererii introductive;
    b) in celelalte cazuri, creantele trebuie sa aiba un cuantum superior echivalentului in lei al sumei de 3.000 euro, calculat la data formularii cererii introductive;
    c) in cazul unui creditor care detine creante din ambele categorii mentionate la lit. a) si b), cuantumul total al creantelor trebuie sa fie superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite in conditiile legii si calculate la data formularii cererii introductive."
    Autorul exceptiei considera ca aceste dispozitii legale incalca prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea in drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) si (3) privind accesul liber la justitie, ale art. 44 alin. (1) si alin. (2) teza intai privind garantarea dreptului de proprietate privata, ale art. 53 alin. (1) si (2) privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, precum si ale art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Examinand exceptia, Curtea observa ca legiuitorul a urmarit, prin normele cuprinse in Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, pe de o parte, protectia si garantarea drepturilor de creanta ale creditorilor, iar pe de alta parte, limitarea situatiilor care sa conduca la dizolvarea debitorilor aflati in insolventa. In acest scop legea ofera debitorilor mentionati posibilitatea de a prezenta un plan de reorganizare, in care sa indice perspectivele de redresare, intrarea in faliment dispunandu-se numai in cazurile reglementate de art. 77 din lege. Conceptia legiuitorului se intemeiaza pe faptul ca persoanele carora li se aplica legea sunt actori ai vietii economice, iar, potrivit art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie, republicata, "Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie".
    Legiuitorul stabileste asadar conditia pe care trebuie sa o indeplineasca cererea unui creditor in vederea deschiderii procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului privind debitorul prezumat in insolventa, din cauza incetarii platilor fata de creditorul respectiv, timp de cel putin 30 de zile, si anume un cuantum minim obligatoriu al creantei certe, lichide si exigibile, diferentiat in functie de raporturile obligationale din care izvoraste. Aceasta conditie nu este de natura sa aduca atingere prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea in drepturi, deoarece situatiile diferite in care se afla creditorii impun solutii diferite.
    Curtea retine ca textul criticat nu incalca dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (1), (2) si (3) privind accesul liber la justitie, deoarece cererea de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului nu constituie modalitatea specifica de valorificare a drepturilor de creanta.
    Creditorul are deschisa calea dreptului comun, respectiv formularea unei actiuni in pretentii impotriva debitorului, ori, in masura in care sunt indeplinite conditiile pentru introducerea unei somatii de plata, poate beneficia de aceasta procedura accelerata in vederea valorificarii drepturilor sale.
    Pentru considerentele expuse nu poate fi retinuta nici incalcarea dispozitiilor art. 44 alin. (1) si (2) teza intai din Constitutie, republicata, privind garantarea dreptului de proprietate privata, ale art. 53 alin. (1) si (2) privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati si ale art. 6 paragraful 1, privind dreptul la un proces echitabil, din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Curtea s-a mai pronuntat asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocate prin mai multe decizii, dintre care mentionam: Decizia nr. 341 din 5 decembrie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 15 din 13 ianuarie 2003, Decizia nr. 245 din 10 iunie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 548 din 30 iulie 2003, si Decizia nr. 73 din 26 februarie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, al art. 1 - 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de Gheorghe Holostencu in Dosarul nr. 4.075/2003 al Tribunalului Tulcea.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 16 septembrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Cristina Catalina Turcu