DECIZIE Nr.
332 din 3 aprilie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 4 1 si art. 198 alin. 3
din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 308 din 9 mai 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae
Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion
Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Marinela Mincă - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 4 şi art. 198 alin. 3 din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Erdely Ede în Dosarul nr.
372/2005 al Judecătoriei Sfantu Gheorghe.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătand că dispoziţiile legale criticate sunt o concretizare la nivelul
legii a art. 24 din Constituţie. In acest mod, inculpatul beneficiază de
serviciile unui avocat şi, totodată, este sancţionat comportamentul abuziv al
avocatului.
C U R T E A,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 4 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 372/2005, Judecătoria Sfantu Gheorghe a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171
alin. 4 şi art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Erdely Ede într-o cauză penală în care acesta
a fost trimis în judecată pentru săvarşirea infracţiunilor prevăzute de art. 10 lit. c) din Legea nr.
78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
In motivarea excepţiei autorul
acesteia apreciază, în esenţă, că textele criticate încalcă dreptul fundamental
al unei persoane supuse rigorilor procesului penal de a-şi alege singură
avocatul şi de a nu fi de acord cu substituirea acestuia de către un alt avocat
desemnat de avocatul ales, fără consimţămantul său, sau de către unul desemnat din oficiu. Se mai arată că, în
acest mod, se ajunge la încălcarea caracterului intuitu
personae al contractului de asistenţă judiciară.
Judecătoria Sfantu
Gheorghe apreciază excepţia de
neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. In susţinerea acestei opinii se
arată că avocatul numit din oficiu sau cel ales au aceleaşi drepturi şi
obligaţii în cadrul procesului, iar faptul că avocatul ales este înlocuit din dispoziţia instanţei de
judecată nu este o sancţiune, ci o măsură de a continua judecarea cauzei. Se mai
arată că textul constituţional al art. 24 asigură părţii posibilitatea de a
avea un avocat pe tot parcursul procesului.
Totodată, se consideră că art. 198 alin. 3 din Codul de
procedură penală asigură sancţionarea avocatului care nu se prezintă într-o cauză
în care asistenţa juridică este obligatorie, în condiţiile în care nu a
asigurat substituirea, ceea ce este o măsură de natură a preîntampina tergiversarea soluţionării cauzei.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In argumentarea acestui
punct de vedere se susţine că, în realitate, obiect al excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 171 alin. 41 şi art. 198 alin. 3 din Codul de
procedură penală. Se arată că dispoziţiile art. 171 alin.41 din Codul de procedură penală nu
dau dreptul instanţei de a înlocui în mod arbitrar avocatul ales, asigură
posibilitatea exercitării dreptului la apărare prin numirea unui apărător din
oficiu şi constituie o garanţie a exercitării efective a acestui drept. Aceste
dispoziţii legale au un rol de protecţie pentru învinuit sau inculpat şi nu
există niciun impediment legal ca acesta să fie în continuare asistat de către
avocatul ales sau să îşi aleagă un alt avocat, delegaţia apărătorului numit
producandu-şi efectele doar atata vreme cat cel numit nu se prezintă. Se
mai apreciază că art. 171 alin. 41 din Codul de procedură penală face aplicarea principiului
celerităţii în desfăşurarea procesului penal.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 198 alin. 3 din
Codul de procedură penală, Guvernul apreciază că acestea sunt constituţionale,
neexistand nicio dispoziţie
constituţională care să interzică sancţionarea apărătorului numit sau ales din
oficiu, în cazul în care acesta nu îşi îndeplineşte obligaţiile legale.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. In
argumentarea acestui punct de vedere se arată că dispoziţiile legale criticate
constituie veritabile garanţii ale dreptului la apărare, ceea ce antrenează
obligaţia organelor judiciare de a respecta şi de a asigura exercitarea acestui
drept în mod efectiv.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
C U R T E A,
examinand încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 171 alin. 4 şi art. 198 alin.
3 din Codul de procedură penală. Curtea reţine că, în realitate, astfel cum
rezultă din actele dosarului, autorul excepţiei critică dispoziţiile art. 171
alin. 41 teza a
doua şi art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală, care au următorul
cuprins:
- Art. 171 alin. 41 teza a doua: „în cursul judecăţii, după începerea dezbaterilor, cand asistenţa juridică este
obligatorie, dacă apărătorul ales lipseşte, nejustificat, la termenul de
judecată şi nu asigură substituirea, instanţa ia măsuri pentru desemnarea unui
apărător din oficiu care să-l înlocuiască, acordand un termen de minimum 3 zile pentru pregătirea apărării.";
- Art. 198 alin. 3: „Lipsa nejustificată a apărătorului ales sau desemnat din oficiu
fără a asigura substituirea, în condiţiile legii, ori înlocuirea sau refuzul
acestuia de a asigura apărarea se sancţionează cu amendă judiciară de la 500
lei la 5.000 lei."
Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei
este cel al art. 24 privind dreptul la apărare.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 171 alin. 41 teza a doua din Codul de procedură
penală prevăd dreptul instanţei de judecată, în cazul în care asistenţa
juridică este obligatorie, de a lua măsuri pentru desemnarea unui apărător din
oficiu care să înlocuiască
apărătorul ales, atunci cand
acesta lipseşte nejustificat la termenul de judecată şi nu asigură
substituirea. Curtea constată că textul legal criticat nu prevede dreptul
arbitrar al instanţei de judecată de a proceda la înlocuirea apărătorului ales,
ci, din contră, protejează inculpatul de lipsa de diligenţă a apărătorului său
ales. Curtea observă că delegaţia apărătorului desemnat din oficiu încetează în
momentul în care apărătorul ales se prezintă la termenul de judecată sau
asigură substituirea sa cu un alt apărător.
Curtea reţine că înlocuirea avocatului ales prin
dispoziţia instanţei, în ipoteza prevăzută de textul de lege criticat, este o
măsură de natură a asigura continuarea judecării cauzei, cu respectarea art.
171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală. Totodată, această măsură
procesuală asigură desfăşurarea cu celeritate a procesului penal. Curtea reţine
că, în cazurile în care asistenţa juridică este obligatorie, dacă avocatul ales
nu se prezintă în mod nejustificat la judecarea litigiului, s-ar putea ajunge
la situaţia ca printr-un comportament abuziv să se tergiverseze soluţionarea
cauzei. In consecinţă, nu se poate reţine că textul criticat încalcă dreptul
fundamental al unei persoane supuse rigorilor procesului penal de a-şi alege
singură apărătorul, acest drept al său subzistand pe
tot parcursul procesului.
Dispoziţia legală criticată este în concordanţă cu
textul constituţional al art. 24 alin. (2), potrivit căruia, „întotcursul
procesului, părţile au dreptul să fie asistate
de un avocat, ales sau numit din oficiu". Este
evident că textul constituţional prevede atat dreptul părţii de a-şi alege avocatul, cat şi posibilitatea numirii unui avocat din oficiu în cazurile
prevăzute de lege. In consecinţă, Curtea reţine că dreptul instanţei de
judecată de a numi un apărător din oficiu în condiţiile art. 171 alin. 41 din Codul de procedură penală
reprezintă o aplicare la nivelul legii a dispoziţiilor art. 24 din Constituţie.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 198 alin. 3 din
Codul de procedură penală, Curtea constată că şi acestea sunt constituţionale,
neîngrădind cu nimic dreptul constituţional la apărare. Textul în cauză
sancţionează comportamentul abuziv al apărătorului ales şi nu vatămă în niciun
mod persoana care beneficiază de asistenţa sa judiciară.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢION ALA
In numele legii
DECI DE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 171 alin. 41
şi art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Erdely
Ede în Dosarul nr. 372/2005 al Judecătoriei Sfantu Gheorghe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 aprilie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly