DECIZIE Nr.
331 din 23 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 317 din 14 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 4 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Viodram" - S.R.L, în Dosarul nr. 4.995/285/2009 al
Judecătoriei Rădăuţi.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată. In acest sens, invocă
jurisprudenţa constantă a Curţii în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 3 noiembrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 4.995/285/2009, Judecătoria
Rădăuţi a sesizat Curtea Constituţională pentru
soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 399 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Viodram" - S.R.L.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că dispoziţiile de lege criticate, îngrădind apărările
ce pot fi formulate împotriva titlurilor executorii şi limitându-le doar
la apărări care nu pot viza fondul acestora, încalcă dreptul la
apărare. Instituirea unor căi de atac speciale împotriva titlurilor executorii
care nu emană de la justiţie şi interzicerea formulării
apărărilor de fond în contestaţia la executare ordinară
reprezintă o îngrădire a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) şi
art. 24 alin. (1) din Constituţie.
Judecătoria Rădăuţi arată că excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată, dispoziţiile de lege criticate nu'îngrădesc
accesul liber la justiţie, ci, dimpotrivă, dau posibilitatea
părţii interesate de a introduce, în anumite condiţii,
contestaţie la executare împotriva titlului executoriu. Contestaţia
la executare este destinată să înlăture
neregularităţile comise cu prilejul urmăririi silite sau să
ofere lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea
titlului executoriu ce urmează să fie valorificat. In cadrul
soluţionării contestaţiei la executare, instanţa nu poate
examina împrejurări ce vizează fondul cauzei şi care sunt de
natură să repună în discuţie hotărâri ce emană de
la organele cu activitate jurisdicţională, părţile având
posibilitatea, cu acel prilej, de a invoca apărările de fond
necesare.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146
lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,
3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Deşi instanţa de judecată a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 399 alin. 4 din Codul de procedură civilă,
din motivarea autorului excepţiei şi din cuprinsul textului de lege
criticat redat de acesta în cuprinsul motivării scrise rezultă
că excepţia de neconstituţionalitate vizează
dispoziţiile art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Astfel, obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 399_alin. 3 din
Codul de'procedură civilă, cu următorul cuprins: „In cazul în
care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu
este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în
contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului
executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul
excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale
ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces
echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil
şi ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că prin Decizia nr. 454 din 2 decembrie 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 23
decembrie 2003, s-a pronunţat în sensul constituţionalităţii
dispoziţiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă, în
raport cu critici de neconstituţionalitate similare.
Cu acel prilej Curtea a reţinut, în
esenţă, că soluţionarea contestaţiei la executare este
destinată să înlăture neregularităţile comise cu prilejul
urmăririi silite sau să expliciteze titlul executoriu ce urmează
a fi valorificat. In cadrul soiuţionării contestaţiei,
instanţa nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei
şi care sunt de natură să repună în discuţie
hotărâri care emană de la organe cu activitate
jurisdicţională, în faţa cărora au avut loc dezbateri
contradictorii, părţile având posibilitatea, cu acel prilej, de a
invoca apărările de fond necesare. O soluţie contrară, sub
acest aspect, ar nesocoti principiul autorităţii de lucru judecat,
ceea ce este inadmisibil.
Pe de altă parte, în cazul în care executarea
silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o
instanţă judecătorească, legea procesuală civilă
prevede că debitorul are dreptul să invoce, pe calea
contestaţiei, toate apărările de fond referitoare la
existenţa, întinderea şi valabilitatea creanţei constatate prin
respectivul titlu executoriu. Totuşi, posibilitatea utilizării
apărărilor de fond este condiţionată de inexistenţa
unor mijloace procedurale speciale pentru realizarea dreptului, în cadrul
cărora acestea să poată fi invocate. Dacă însă legea
pune la dispoziţia debitorului o cale de atac specială, aşa cum
este acţiunea în anulare în materia titlurilor executorii care nu provin
de la organe de jurisdicţie, acesta nu mai poate să utilizeze
apărări de fond în cadrul contestaţiei la executare. O asemenea
prevedere nu constituie o îngrădire a liberului acces la justiţie, de
vreme ce partea interesată poate folosi apărările respective,
potrivit opţiunii sale, în una sau în alta dintre căile de atac pe
care le are la dispoziţie. Adoptarea acestei măsuri nu face, în
realitate, decât sa dea expresie preocupării legiuitorului de a preveni
abuzul de drept constând în invocarea aceloraşi apărări în două
căi de atac diferite, în scopul tergiversării cauzelor aflate pe
rolul instanţelor judecătoreşti.
Intrucât accesul liber la justiţie, ca, de altfel,
orice drept fundamental, consacrat ca atare de Constituţie, are caracter
legitim numai în măsura în care este exercitat cu
bună-credinţă, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor
şi intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte
subiecte de drept, Curtea consideră că stabilirea de către
legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrădire dreptului în sine, ci,
dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în
concordanţă cu exigenţele generale proprii unui stat de drept.
Neintervenind elemente noi de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale,
considerentele şi soluţia deciziei amintite îşi
păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Viodram" -
S.R.L. în Dosarul nr. 4.995/285/2009 al Judecătoriei
Rădăuţi.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din
data de 23 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu