DECIZIE   Nr. 331*) din 14 iulie 1997

privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 si ale art. 330^4 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 134 din  2 aprilie 1998

    *) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 33 din 10 februarie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 134 din 2 aprilie 1998.

    Lucian Stangu       - presedinte
    Romul Petru Vonica  - judecator
    Victor Dan Zlatescu - judecator
    Florentina Geangu   - magistrat-asistent

    Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmatoarele:
    Curtea Suprema de Justitie, completul de 9 judecatori, prin Incheierea din 7 aprilie 1997, pronuntata in Dosarul nr. 8/1996, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si urmatoarele din Codul de procedura civila, invocata de intimatul-reclamant Amzuta Constantin.
    In motivarea exceptiei se sustine ca:
    - dispozitiile art. 330 si urmatoarele din Codul de procedura civila, care ingaduie procurorului general sa promoveze oricand recurs in anulare, sunt neconstitutionale, deoarece incalca principiul disponibilitatii procesuale, specific si propriu statului de drept;
    - actiunea procurorului general, "care este un instrument al puterii executive", constituie o evidenta si grava ingerinta a puterii executive in domeniul de activitate al puterii judecatoresti;
    - art. 330 din Codul de procedura civila incalca flagrant dispozitiile art. 11, 20 si ale art. 21 din Constitutie, precum si ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale din 4 noiembrie 1950, intrucat se contesta dreptul persoanei de a se adresa instantei de judecata in scopul apararii unui drept civil;
    - prin recursul in anulare se urmareste inlocuirea principiului separatiei puterilor in stat cu dreptul puterii administrative de a comite acte de ingerinta in domeniul puterii judecatoresti, contrar dispozitiilor art. 51 din Constitutie.
    Exprimandu-si opinia, Curtea Suprema de Justitie a apreciat ca exceptia nu este intemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, raportul judecatorului-raportor, prevederile art. 330-330^4 din Codul de procedura civila, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia invocata.
    Asupra constitutionalitatii art. 330, art. 330^2, art. 330^3 si art. 330^4 din Codul de procedura civila, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, ramasa definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 si, respectiv nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care, pe de o parte, s-a constatat ca prevederile art. 330, art. 330^2 alin. 2, art. 330^3 si ale art. 330^4 din Codul de procedura civila sunt constitutionale, iar pe de alta parte, s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedura civila.
    Avand in vedere ca un text declarat neconstitutional nu mai poate face obiectul unei noi exceptii de neconstitutionalitate, deoarece, potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie si art. 26 alin. (5) din Legea nr 47/1992, deciziile definitive ale Curtii Constitutionale sunt obligatorii, rezulta ca exceptia privind art. 330^2 alin. 2 din Codul de procedura civila este lipsita de obiect, urmand sa fie respinsa ca vadit nefondata.
    Potrivit art. 125 din Constitutie, legea este cea care stabileste caile de atac, acestea fiind incluse in procedura de judecata, iar art. 128 din Constitutie prevede ca, impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac in conditiile legii.
    Ca urmare, prevederile art. 330, art. 330^2, art. 330^3 si ale art. 330^4 din Codul de procedura civila, referitoare la recursul in anulare, nu pot fi considerate neconstitutionale.
    Dispozitiile art. 330 si urmatoarele din Codul de procedura civila, care il indrituiesc pe procurorul general sa declare recurs in anulare, nu incalca principiul disponibilitatii, deoarece titularul dreptului poate renunta oricand la judecata sau la dreptul dedus judecatii (art. 246 si urmatoarele din Codul de procedura civila) ori poate incheia o tranzactie pentru a obtine o hotarare de expedient (art. 271 din Codul de procedura civila). Procurorul general, care are facultatea de a declara recursul in anulare, in conditiile legii, chiar daca nu a participat la proces, actioneaza in temeiul prerogativelor sale judiciare, prevazute la art. 130 din Constitutie, ca reprezentant al intereselor generale ale societatii si aparator al ordinii de drept, al drepturilor si intereselor cetatenilor, si nu in calitate de instrument al puterii executive. In consecinta, dreptul procurorului general de a declara recurs impotriva unei hotarari judecatoresti civile constituie o exercitare a prerogativelor constitutionale ale Ministerului Public si nicidecum o ingerinta a puterii executive in domeniul de activitate al puterii judecatoresti.
    Prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, dispozitiile art. 330^1 din Codul de procedura civila au fost modificate in sensul ca recursul in anulare nu mai poate fi declarat de procurorul general oricand, ci numai in termen de 6 luni de la data cand hotararea a ramas irevocabila, pentru motivul prevazut la art. 330 pct. 1 din Codul de procedura civila. Astfel, motivul de neconstitutionalitate nu mai poate fi retinut, exceptia privind textul de lege atacat fiind in prezent lipsita de obiect.
    In acest sens Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 37 din 25 februarie 1997, definitiva, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 64 din 15 aprilie 1997.
    Art. 330 si urmatoarele din Codul de procedura civila nu contravin dispozitiilor art. 21 din Constitutie, de vreme ce impotriva deciziei date de Consiliul Casei de Asigurari a Avocatilor intimatul-reclamant are dreptul sa se adreseze instantei de contencios, daca actul constituie un act administrativ in sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990, si instantei de drept comun, daca constituie un act de plata a unui debit, calificarea juridica fiind atributul instantei judecatoresti.
    De asemenea, art. 330 si urmatoarele din Codul de procedura civila nu contravin nici dispozitiilor art. 11 si 20 din Constitutie si nici textelor mentionate din actele internationale la care Romania este parte, intrucat, asa cum s-a aratat, intimatul-reclamant are dreptul de a se adresa instantelor judecatoresti pentru apararea drepturilor sale si deci nu ne gasim in fata unei incalcari a drepturilor omului.

    Pentru motivele aratate, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, in unanimitate,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 si ale art. 330^4 din Codul de procedura civila, invocata de Amzuta Constantin in Dosarul nr. 8/1996 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civila.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata la data de 14 iulie 1997.

                        PRESEDINTE,
                prof. univ. dr. Lucian Stangu

                       Magistrat asistent,
                       Florentina Geangu