Decizia Nr.330 din 25.06.2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 483 din 01 august 2013

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Iulia Antoanella Motoc	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Fabian Niculae	- magistrat-asistent

Cu participarea în şedinţa publică din 13 iunie 2013 a reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială Samismod - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 23/102/2012 al Tribunalului Mureş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 181D/2013.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 13 iunie 2013, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 25 iunie 2013, dată la care a pronunţat prezenta decizie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 6 decembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 23/102/2012, Tribunalul Mureş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.Excepţia a fost invocată de Societatea Comercială Samismod - S.R.L. din Târgu Mureş într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unor decizii de impunere din oficiu ale Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Mureş.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât stabilesc obligaţii fiscale determinate în baza unei situaţii anterioare propriei sale intrări în vigoare, aplicându-se, astfel, retroactiv.Tribunalul Mureş -Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. În opinia instanţei, în cazul de faţă se pune o problemă de aplicare a legii, şi nu una de constituţionalitate. De asemenea, nu se poate pune problema retroactivităţii legii, deoarece impozitul este stabilit numai pentru perioada de după intrarea în vigoare a ordonanţei, şi nu retroactiv, pentru perioada anterioară.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale. În realitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate sunt cele ale art. 18 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 14 aprilie 2009, dispoziţii ce au următoarea redactare: „(2) Contribuabilii, cu excepţia celor prevăzuţi la alin. (1), la art. 13 lit. c)-e), art. 15 şi 38, în cazul cărora impozitul pe profit este mai mic decât suma impozitului minim pentru tranşa de venituri totale corespunzătoare, prevăzute la alin. (3), sunt obligaţi la plata impozitului la nivelul acestei sume.
(3) Pentru aplicarea prevederilor alin. (2), sumele corespunzătoare impozitului minim, stabilite în funcţie de veniturile totale înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, sunt următoarele:

Venituri totale anuale (lei)	Impozit minim anual (lei)
0-52.000	2.200
52.001-215.000	4.300
215.001-430.000	6.500
430.001-4.300.000	8.600
4.300.001-21.500.000	11.000
21.500.001-129.000.000	22.000
Peste 129.000.001	43.000“

Se observă că dispoziţiile legale criticate au fost abrogate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să se pronunţe asupra dispoziţiilor legale criticate. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: În dosarul în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, Societatea Comercială Samismod - S.R.L. din Târgu Mureş nu îşi îndeplinise la termen obligaţia de declarare a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume prevăzute de lege, pentru perioada 1 mai 2009-30 septembrie 2010. Administraţia Finanţelor Publice Mureş a emis, pe baza prevederilor art. 83 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, mai multe decizii de impunere din oficiu. Dispoziţiile legale menţionate aveau la acel moment următoarea redactare: „Nedepunerea declaraţiei fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat. Stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înştiinţarea contribuabilului privind depăşirea termenului legal de depunere a declaraţiei fiscale. În cazul contribuabililor care au obligaţia declarării bunurilor sau veniturilor impozabile, stabilirea din oficiu a obligaţiei fiscale se face prin estimarea bazei de impunere, potrivit art. 67. Impunerea din oficiu nu se face în cazul contribuabililor inactivi sau al celor din evidenţa specială, atât timp cât se găsesc în această situaţie.“ Articolul 34 alin
(1) din Codul fiscal stabilea pentru perioada de referinţă în sarcina contribuabilului obligaţia de a declara şi plăti impozitul pe profit trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul, cu excepţia cazului în care legea prevedea altfel.Potrivit art. 67 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, organul fiscal stabileşte baza de impunere şi obligaţia de plată aferentă printr-o estimare rezonabilă a bazei de impunere, folosind orice probă sau mijloc de probă, ori de câte ori acesta nu poate determina situaţia fiscală corectă. Or, estimarea bazei de impunere, într-o asemenea situaţie, se face prin raportare la o perioadă anterioară. Potrivit punctului 11⁵ din Titlul II - „Impozitul pe profit“ din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, astfel cum au fost completate prin Hotărârea Guvernului nr. 488/2009 pentru completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 30 aprilie 2009, „Prevederile art. 18 alin. (2) din Codul fiscal nu se aplică societăţilor în inactivitate temporară înscrisă în registrul comerţului, conform prevederilor art. 237 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În situaţia în care contribuabilii intră în inactivitate temporară în cursul anului, prevederile art. 18 alin. (2) se aplică pentru perioada cuprinsă între începutul anului şi data când societatea înregistrează la oficiul registrului comerţului cererea de înscriere de menţiuni. Dacă perioada de inactivitate temporară încetează în cursul anului, contribuabilii aplică prevederile art. 18 alin. (2) de la data încetării inactivităţii temporare, corespunzător cu perioada din an rămasă până la 31 decembrie.“Aşadar, societatea comercială respectivă nu era în stare de inactivitate, astfel încât prevederile legale criticate i s-au aplicat. Autoarea critică însă modul în care era calculat impozitul datorat, potrivit art. 18 alin. (2) şi (3) din Codul fiscal, adică faptul că legiuitorul se raportează la data de 31 decembrie a anului precedent, an în care respectiva societate comercială a declarat şi plătit impozite. Curtea constată că legiuitorul nu a adoptat prevederi legale cu aplicare retroactivă, ci doar a luat în considerare profitul realizat de respectiva societate comercială în anul precedent, ca un element obiectiv de estimare în calculul taxelor şi impozitelor datorate statului. De altfel, cu privire la dispoziţiile art. 18 alin. (3) din Codul fiscal, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 850 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 12 septembrie 2011, şi Decizia nr. 991 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 13 septembrie 2011, statuând că aceste prevederi iau în considerare veniturile totale anuale care se încadrează între anumite marje şi doar aplicarea impozitării urmează să se facă cu 1 mai 2009, respectiv de la o dată ulterioară publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009. În condiţiile în care o societate comercială nu îşi îndeplineşte obligaţiile legale de declarare şi plată a taxelor şi impozitelor şi nici nu înregistrează la organele competente starea sa de inactivitate, opţiunea legiuitorului este justificată, atât pentru estimarea bazei de impozitare, cât şi în scopul combaterii evaziunii fiscale. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială Samismod - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 23/102/2012 al Tribunalului Mureş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 18 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituţionale în raport de criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Mureş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 25 iunie 2013. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Fabian Niculae