Decizia Nr.330 din 10.04.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor cu referire la art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lavinia Herţia în Dosarul nr. 1.843/191/2010 al Tribunalului Alba - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 595D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 596D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Radu Făzăcaş în Dosarul nr. 9.947/84/2010 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 604D/2011, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Petru Bucur Volk în Dosarul nr. 57.148/299/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Autorul excepţiei solicită amânarea soluţionării cauzei până la exprimarea de către Camera Deputaţilor şi Senat a punctelor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând că, în lipsa acestora, nu se pot judeca dosarele.Reprezentantul Ministerului Public arată că este obligatorie doar solicitarea punctelor de vedere ale autorităţilor publice, iar nu şi primirea lor.Curtea, deliberând, respinge cererea, întrucât prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 nu impun autorităţilor publice obligaţia de a-şi exprima opinia asupra excepţiilor de neconstituţionalitate, ci instituie doar o vocaţie a acestora de a formula un punct de vedere în cauză. În plus, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională este independentă faţă de orice altă autoritate publică [...]“, astfel încât nu este ţinută, în soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate, de opiniile exprimate de respectivele autorităţi publice. Prin urmare, lipsa acestor puncte de vedere nu împiedică exercitarea controlului de constituţionalitate.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 616D/2011, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 39 şi art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, excepţie ridicată de Eva Aldea în Dosarul nr. 1.589/218/2010 al Tribunalului Satu Mare - Secţia penală.La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei, asistat de apărătorul ales Ion Verdeni, cu împuternicire avocaţială la dosar, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 617D/2011, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, excepţie ridicată de Elisabeta Varga în Dosarul nr. 3.667/218/2010 al Tribunalului Satu Mare - Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 801D/2011, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Radu-Bogdan Curticiu în Dosarul nr. 39.511/211/2010 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 982D/2011, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gabriela Geanina Nicolescu în Dosarul nr. 3.961/287/2010 al Tribunalului Buzău - Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 995D/2011, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor şi ale art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florin Negoiţă în Dosarul nr. 23/105/2011 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a transmis Curţii concluzii scrise în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.148D/2011, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Oprişan în Dosarul nr. 12.424/94/2010 (număr în format vechi 2.511/2011) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.350D/2011, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Consiliul Local al Comunei Jidvei, judeţul Alba, în Dosarul nr. 654/191/2011 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.362D/2011, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Aldea în Dosarul nr. 751/293/2011 al Tribunalului Braşov - Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 595D/2011, nr. 596D/2011, nr. 604D/2011, nr. 616D/2011, nr. 617D/2011, nr. 801D/2011, nr. 982D/2011, nr. 995D/2011, nr. 1.148D/2011, nr. 1.350D/2011 şi nr. 1.362D/2011, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Autorii excepţiei arată că nu se opun conexării dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile pentru conexarea cauzelor.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 596D/2011, nr. 604D/2011, nr. 616D/2011, nr. 617D/2011, nr. 801D/2011, nr. 982D/2011, nr. 995D/2011, nr. 1.148D/2011, nr. 1.350D/2011 şi nr. 1.362D/2011 la Dosarul nr. 595D/2011, care este primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei Petru Bucur Volk, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală, formulând critici noi faţă de cele invocate în faţa Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală. Astfel, arată că, pe lângă prevederile constituţionale ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac şi ale art. 20 privind preeminenţa tratatelor internaţionale referitoare la drepturile omului asupra legilor interne, raportate la art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, textul de lege criticat aduce atingere şi prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 124 alin. (2) referitoare la egalitatea şi imparţialitatea justiţiei, precum şi prevederilor art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, care consacră dreptul persoanei declarate vinovate de o infracţiune de a obţine examinarea de către o jurisdicţie superioară a condamnării sale. Susţine că, de vreme ce inculpatul are dreptul la recurs, şi partea vătămată trebuie să aibă acest drept procesual, sens în care depune şi note scrise.Apărătorul ales Ion Verdeni solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 39 şi art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, reiterând argumentele invocate în faţa Tribunalului Satu Mare - Secţia penală. Totodată, arată că doreşte extinderea criticii de neconstituţionalitate, invocând, astfel, şi încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, precum şi a prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale Protocolului nr. 12 la Convenţie, prevederi care consacră interzicerea discriminării, deoarece justiţiabilii care au formulat plângeri în baza art. 278¹ din Codul de procedură penală sub imperiul legii vechi, acestea fiind însă soluţionate după intrarea în vigoare a dispoziţiilor de lege criticate, nu au mai beneficiat de calea de atac a recursului, fără ca tratamentul juridic diferenţiat să fie justificat de situaţia diferită în care s-ar fi aflat soluţionarea cauzelor lor, ci de celeritatea soluţionării acestora. Invocă şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 573/2011 şi nr. 1.483/2011, cu referire la faptul că legiuitorul nu a stabilit norme tranzitorii de aplicare a Legii nr. 202/2010, şi depune note scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală, întrucât, potrivit art. 129 din Legea fundamentală, constituie atributul exclusiv al legiuitorului reglementarea căilor de atac împotriva hotărârii prin care judecătorul soluţionează plângerea împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Mai arată că, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispoziţiile de lege atacate, în care nu se judecă infracţiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci rezoluţia sau ordonanţa de netrimitere în judecată emisă de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu sunt aplicabile. Referitor la extinderea criticii de neconstituţionalitate, precizează că, potrivit jurisprudenţei Curţii, aceasta este inadmisibilă. Totodată, consideră că dispoziţiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 nu încalcă art. 15 alin. (2) din Constituţie privind principiul neretroactivităţii legii, fiind vorba, în realitate, de o problemă de aplicare a legii, iar nu de o veritabilă critică de neconstituţionalitate. În plus, arată că, în dosarele nr. 616D/2011 şi nr. 617D/2011, Tribunalul Satu Mare - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională prin deciziile penale nr. 49/R şi nr. 79/R din 9 martie 2011, pronunţate în dosarele nr. 1.589/218/2010 şi nr. 3.667/218/2010, decizii care conţin în considerente sintagma „va sesiza Curtea Constituţională“, fără ca în dispozitiv să existe vreo referire la sesizare, ceea ce este de natură a atrage nelegalitatea acesteia.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 14 aprilie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1.843/191/2010, Tribunalul Alba - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor cu referire la art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Lavinia Herţia cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe penale pronunţate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 278¹ din Codul de procedură penală.Prin încheierile din 28 aprilie şi 9 iunie 2011, pronunţate în dosarele nr. 9.947/84/2010 şi nr. 39.511/211/2010, Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Radu Făzăcaş şi Radu - Bogdan Curticiu cu ocazia soluţionării recursurilor împotriva unor sentinţe penale pronunţate în cauze având ca obiect plângeri formulate în temeiul art. 278¹ din Codul de procedură penală.Prin Decizia penală nr. 435/R din 7 aprilie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 57.148/299/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Petru Bucur Volk cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe penale pronunţate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 278¹ din Codul de procedură penală.Prin Decizia penală nr. 49/R din 9 martie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1.589/218/2010, Tribunalul Satu Mare - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 39 şi art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor.Excepţia a fost ridicată de Eva Aldea cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe penale pronunţate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 278¹ din Codul de procedură penală.Prin Decizia penală nr. 79/R din 9 martie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 3.667/218/2010, Tribunalul Satu Mare - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor.Excepţia a fost ridicată de Elisabeta Varga cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe penale pronunţate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 278¹ din Codul de procedură penală.Prin Decizia nr. 172 din 10 iunie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 3.961/287/2010, Tribunalul Buzău - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Gabriela Geanina Nicolescu cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe penale pronunţate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 278¹ din Codul de procedură penală.Prin Decizia penală nr. 1.033 din 21 iulie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 23/105/2011, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor şi ale art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Florin Negoiţă cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe penale pronunţate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 278¹ din Codul de procedură penală.Prin Decizia penală nr. 1.790/R din 19 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 12.424/94/2010 (număr în format vechi 2.511/2011), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Oprişan cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe penale pronunţate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 278¹ din Codul de procedură penală.Prin Încheierea din 13 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 654/191/2011, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Consiliul Local al Comunei Jidvei, judeţul Alba, cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe penale pronunţate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 278¹ din Codul de procedură penală.Prin Decizia penală nr. 488/R din 13 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 751/293/2011, Tribunalul Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Aldea cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe penale pronunţate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 278¹ din Codul de procedură penală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, protecţia copiilor şi a tinerilor, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, folosirea căilor de atac, dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, dreptul la un recurs efectiv, dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, întrucât soluţiile care pot fi pronunţate de judecător în procedura reglementată de art. 278¹ din Codul de procedură penală nu sunt supuse niciunei căi de atac. Totodată, în Dosarul nr. 1.148D/2011, autorul excepţiei Gheorghe Oprişan arată că dispoziţiile art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală sunt contrare şi prevederilor art. 28¹ alin. 3 din acelaşi Cod, care instituie competenţa curţilor de apel de a judeca recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în primă instanţă, fără a stabili vreo excepţie în ceea ce priveşte recursurile împotriva soluţiilor date de judecător în temeiul art. 278¹ din Codul de procedură penală. Acelaşi autor consideră semnificativ faptul că, în cazul contravenţiilor, care, prin definiţie, au un grad de pericol social mai redus decât infracţiunile, persoana interesată are dreptul la recurs, ceea ce nu se întâmplă însă în procedura reglementată de art. 278¹ din Codul de procedură penală, deşi aceasta din urmă priveşte săvârşirea unei infracţiuni.De asemenea, în Dosarul nr. 616D/2011, autorul excepţiei Eva Aldea susţine că dispoziţiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 încalcă atât prevederile constituţionale privind neretroactivitatea legii, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, folosirea căilor de atac şi prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu, cât şi dreptul la un recurs efectiv şi dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, în măsura în care restrâng posibilitatea promovării şi soluţionării pe fond a recursului în cadrul procedurii prevăzute de art. 278¹ din Codul de procedură penală sau, cel puţin, pentru plângerile contra actelor procurorului promovate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010. În acest sens, consideră că o cale de atac existentă la momentul promovării plângerii nu poate fi închisă printr-o lege de procedură apărută ulterior, calea de atac fiind un drept câştigat, garantat de lege.Tribunalul Alba - Secţia penală, Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, Tribunalul Satu Mare - Secţia penală, Tribunalul Buzău - Secţia penală, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi Tribunalul Braşov - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorii excepţiei. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece nu aduc nicio atingere prevederilor din Legea fundamentală invocate de autorii excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 125/2011, nr. 242/2011, nr. 753/2011, nr. 1.131/2011 şi nr. 1.456/2011. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei prezenţi, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit actelor de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală, respectiv ale art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Totodată, potrivit actului de sesizare din Dosarul nr. 616D/2011, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă şi dispoziţiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010. Având în vedere, însă, că prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 a fost, de fapt, modificat alineatul 10 al art. 278¹ din Codul de procedură penală, Curtea se va pronunţa doar asupra dispoziţiilor art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală şi ale art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010. Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală: „Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 este definitivă.“;

– Art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010: „Hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul retroactivităţii legii penale mai favorabile, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 49 privind protecţia copiilor şi a tinerilor, ale art. 53 referitoare la condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 129 privind folosirea căilor de atac şi ale art. 148 referitoare la integrarea în Uniunea Europeană, precum şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 8 privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, ale art. 13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv, ale art. 14 privind interzicerea discriminării, ale art. 17 referitoare la interzicerea abuzului de drept şi ale art. 18 privind limitarea folosirii restrângerilor drepturilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 2 referitoare la dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie şi ale art. 8 privind dreptul la un recurs efectiv din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele: I. Referitor la dispoziţiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, privind procedura de urmat în cazul hotărârilor pronunţate înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, care rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul, autorul excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci este nemulţumit, în realitate, de modul de interpretare şi aplicare a acestui text de lege. Or, asemenea aspecte nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului. II. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală, potrivit cărora hotărârea pronunţată de judecător în temeiul art. 278¹ alin. 8 din Codul de procedură penală este definitivă, Curtea constată că între dispoziţiile de lege criticate şi prevederile din Constituţie şi din actele normative internaţionale invocate de autorii excepţiei nu poate fi reţinută nicio contradicţie. Stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reţinut, cu mai multe prilejuri, că acesta este sensul art. 129 din Constituţie, text care face referire la „condiţiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac („Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“), ca de altfel şi al art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecătoreşti şi la procedura de judecată, stabileşte că acestea „sunt prevăzute numai de lege“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004). Dispoziţiile art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală nu aduc atingere dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Legea fundamentală şi nici accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere din Legea fundamentală şi din actele normative internaţionale invocate de autorii excepţiei nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, aşa cum s-a arătat mai sus, art. 129 din Constituţie stipulează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii. Totodată, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispoziţiile art. 278¹ din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracţiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci rezoluţia sau ordonanţa de netrimitere în judecată emisă de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie nu sunt aplicabile. De asemenea, nici prevederile art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului nu au aplicabilitate în cauza de faţă, întrucât dreptul la un recurs efectiv nu se confundă cu dreptul la exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti. Referitor la presupusa încălcare a prevederilor art. 16 din Constituţie şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv cu privire la căile de atac, nu creează discriminare, atât timp cât aceste reguli se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţii identice sau similare. În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 1.131 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, Decizia nr. 1.456 din 3 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 12 decembrie 2011, şi Decizia nr. 62 din 31 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 9 martie 2012, prin care Curtea a statuat că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 278¹ din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru motivele arătate, dispoziţiile art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2). În ceea ce priveşte pretinsa încălcare, prin textele de lege ce fac obiectul excepţiei, a dispoziţiilor art. 53 din Legea fundamentală, aceasta nu poate fi reţinută, prevederile constituţionale invocate fiind aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care nu s-a constatat. Pentru aceleaşi considerente, nu poate fi primită nici critica de neconstituţionalitate formulată faţă de art. 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la limitarea folosirii restrângerii drepturilor. Referitor la invocarea, ca temei al excepţiei de neconstituţionalitate, a prevederilor art. 17 referitoare la interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât ipoteza lor normativă nu are aplicabilitate cu privire la art. 278¹ din Codul de procedură penală. De asemenea, nu sunt aplicabile în cauza de faţă nici prevederile constituţionale ale art. 49 referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor şi ale art. 148, care vizează competenţa instanţelor de judecată de a se pronunţa asupra conformităţii legislaţiei naţionale cu cea europeană, şi nici prevederile art. 8 privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În fine, nu poate fi reţinută nici contradicţia dintre dispoziţiile art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală şi cele ale art. 28¹ alin. 3 din acelaşi Cod, întrucât examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu prevederi din Constituţie sau din actele internaţionale la care România este parte, iar nu compararea dispoziţiilor mai multor legi între ele şi nici coroborarea lor sau posibilele contradicţii din cadrul legislaţiei interne. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: I. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, excepţie ridicată de Eva Aldea în Dosarul nr. 1.589/218/2010 al Tribunalului Satu Mare - Secţia penală. II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lavinia Herţia în Dosarul nr. 1.843/191/2010 al Tribunalului Alba - Secţia penală, de Radu Făzăcaş în Dosarul nr. 9.947/84/2010 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori, de Petru Bucur Volk în Dosarul nr. 57.148/299/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală, de Eva Aldea în Dosarul nr. 1.589/218/2010 al Tribunalului Satu Mare - Secţia penală, de Elisabeta Varga în Dosarul nr. 3.667/218/2010 al Tribunalului Satu Mare - Secţia penală, de Radu-Bogdan Curticiu în Dosarul nr. 39.511/211/2010 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori, de Gabriela Geanina Nicolescu în Dosarul nr. 3.961/287/2010 al Tribunalului Buzău - Secţia penală, de Florin Negoiţă în Dosarul nr. 23/105/2011 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Gheorghe Oprişan în Dosarul nr. 12.424/94/2010 (număr în format vechi 2.511/2011) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, de Consiliul Local al Comunei Jidvei, Judeţul Alba, în Dosarul nr. 654/191/2011 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia penală şi de Gheorghe Aldea în Dosarul nr. 751/293/2011 al Tribunalului Braşov - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 aprilie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică