DECIZIE   Nr. 330 din 11 septembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 701 din  7 octombrie 2003

    Costica Bulai      - presedinte
    Nicolae Cochinescu - judecator
    Constantin Doldur  - judecator
    Kozsokar Gabor     - judecator
    Petre Ninosu       - judecator
    Lucian Stangu      - judecator
    Ioan Vida          - judecator
    Iuliana Nedelcu    - procuror
    Florentina Geangu  - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ion Puscasu in Dosarul nr. 1/2003 al Curtii Supreme de Justitie - Completul de 9 judecatori.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind nefondata, aratand ca reglementarile privitoare la exercitarea cailor de atac sunt de competenta legiuitorului. Se invoca in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 7 aprilie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 1/2003, Curtea Suprema de Justitie - Completul de 9 judecatori a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ion Puscasu, inculpat recurent in dosarul mentionat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textul de lege criticat este in contradictie cu dispozitiile art. 21 si 24 din Constitutie, prin aceea ca, pe de o parte, incheierea prin care s-a admis abtinerea, cat si cea prin care s-a admis recuzarea nu sunt supuse nici unei cai de atac, iar pe de alta parte, dreptul la aparare nu poate fi limitat la accesul la un singur grad de jurisdictie. De asemenea, autorul exceptiei considera ca dispozitiile art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala sunt in contradictie cu prevederile art. 11 din Constitutie raportate la dispozitiile art. 2 pct. 1 din Protocolul nr. 7 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care reglementeaza dreptul la doua grade de jurisdictie in materie penala.
    In opinia Completului de 9 judecatori al Curtii Supreme de Justitie, exceptia invocata este neintemeiata in raport cu existenta posibilitatii, reglementata de legea procesuala penala, a declansarii unui control judiciar al incheierii prin care s-a respins cererea de recuzare. Astfel, incheierea prin care s-a respins cererea de recuzare este supusa cailor ordinare de atac, in conditiile art. 361 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala sau, dupa caz, ale art. 385^1 alin. 2 si 3 din acelasi cod, o data cu fondul.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Presedintele Camerei Deputatilor considera ca dispozitiile art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala sunt constitutionale. In motivarea acestui punct de vedere, se arata ca potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege, iar potrivit art. 128, caile de atac pot fi exercitate, de asemenea, in conditiile legii. Incheierile, ca hotarari prin care nu se solutioneaza fondul cauzei, nu pot fi atacate, de regula, decat o data cu hotararile judecatoresti care solutioneaza fondul cauzei, cand persoana interesata poate exercita dreptul la aparare.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala este neintemeiata, deoarece Constitutia prevede atributul legiuitorului de a reglementa procedura de judecata si caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti, iar procedura de solutionare a cererilor de abtinere sau de recuzare este reglementata in temeiul acestor dispozitii constitutionale. Se mai arata ca Protocolul nr. 7 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale prevede in art. 2 pct. 1 dreptul la dublul grad de jurisdictie, dar face referire numai la hotararile de condamnare, nu si la incheierile premergatoare solutionarii cauzei, acestea putand fi atacate o data cu fondul, asa cum a statuat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 185 din 14 iunie 2001. De asemenea, se mai apreciaza ca procedura reglementata in art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala nu incalca dreptul la un proces echitabil si dreptul la aparare (art. 24 din Constitutie si art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale), deoarece, solutionand cererea de recuzare, instanta nu hotaraste asupra temeiniciei unei acuzatii in materie penala indreptate impotriva persoanei care a formulat cererea de recuzare. Dispozitiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 150 din Constitutie.
    Avocatul Poporului considera, de asemenea, ca dispozitiile art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala sunt constitutionale. In legatura cu pretinsa incalcare a prevederilor art. 21 din Constitutie, se precizeaza ca stabilirea cailor de atac si a conditiilor de exercitare a acestora este atributul exclusiv al legiuitorului. Absenta reglementarii unei cai de atac impotriva incheierii de sedinta este consecinta evitarii unei prelungiri inutile a procesului, si nu o ingradire a accesului liber la justitie, incheierea putand fi atacata o data cu sentinta sau decizia pronuntata in cauza. Curtea Constitutionala a statuat in mod constant in jurisprudenta sa ca accesul liber la justitie nu inseamna asigurarea acestuia la toate structurile judecatoresti, deoarece legiuitorul poate institui reguli deosebite, in considerarea unor situatii deosebite. In ceea ce priveste incalcarea art. 24 din Constitutie referitor la dreptul la aparare, se arata ca aceasta nu poate fi retinuta, deoarece persoana interesata poate formula aparari in cadrul caii de atac prevazute de lege, care se exercita impotriva hotararii prin care s-a solutionat fondul cauzei. Referitor la incalcarea prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 7 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Avocatul Poporului apreciaza ca acestea se refera la situatiile in care instanta de judecata a pronuntat o hotarare de condamnare. Or, in speta, incheierea de sedinta privind respingerea cererii de abtinere sau de recuzare este o hotarare prin care instanta solutioneaza chestiuni prealabile judecarii fondului cauzei.
    Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut: "Incheierea prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea, ca si aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei cai de atac."
    Autorul exceptiei considera aceste dispozitii ca fiind contrare prevederilor constitutionale ale art. 11, referitoare la dreptul international si dreptul intern, ale art. 21, referitoare la accesul liber la justitie si ale art. 24, referitoare la dreptul la aparare. Totodata, dispozitiile legale criticate sunt considerate ca fiind contrare prevederilor art. 2 pct. 1 din Protocolul nr. 7 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, dispozitii care reglementeaza dreptul la doua grade de jurisdictie in materie penala.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata. Astfel, potrivit prevederilor art. 125 si 128 din Constitutie, legiuitorul este unica autoritate competenta sa reglementeze caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti in cadrul procedurii de judecata, precum si modul de exercitare a acestora. In virtutea acestei competente, legiuitorul stabileste hotararile judecatoresti impotriva carora pot fi exercitate caile de atac si conditiile in care pot fi folosite aceste cai. Lipsa unei cai speciale de atac impotriva incheierii pronuntate in solutionarea cererilor de abtinere sau recuzare nu aduce atingere dreptului la aparare al inculpatului, care poate folosi caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti prin care se solutioneaza fondul cauzei. Accesul liber la justitie nu inseamna acces la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac, legiuitorul fiind in drept sa instituie reguli speciale in situatii deosebite.
    Totodata, nu este incalcat nici dreptul la dublul grad de jurisdictie in materie penala, prevazut de art. 2 pct. 1 din Protocolul nr. 7 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece aceste prevederi se refera la dreptul la o cale de atac impotriva unei hotarari judecatoresti de condamnare, ceea ce nu este cazul incheierilor la care se refera dispozitiile legale criticate.
    Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala, respingand-o ca neintemeiata, pe aceleasi considerente care au fost invocate si in cauza de fata. Mentionam cu titlu de exemplu Decizia Curtii Constitutionale nr. 185 din 14 iunie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 509 din 28 august 2001. Solutia si considerentele pe care acestea se intemeiaza sunt valabile si in cauza de fata.
    Curtea observa ca prin Legea privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale, nr. 281 din 24 iunie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, dispozitiile art. 52 din Codul de procedura penala au fost modificate prin adaugarea, dupa alineatul 6, care face obiectul exceptiei de fata, a alineatului 7, cu urmatorul cuprins: Incheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacata numai cu recurs, in termen de 48 de ore din momentul pronuntarii, si dosarul se inainteaza, de indata, instantei de recurs. Recursul se judeca in termen de 48 de ore din momentul primirii dosarului, in camera de consiliu, cu participarea partilor. Prin aceasta completare a disparut lacuna la care se refera autorul exceptiei si anume lipsa posibilitatii atacarii cu recurs separat a incheierii prin care s-a respins cererea de recuzare. Insa aceasta noua dispozitie va intra in vigoare la data de 1 ianuarie 2004, data pana la care textul de lege care face obiectul exceptiei este acela avut in vedere de autorul ei.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ion Puscasu in Dosarul nr. 1/2003 al Curtii Supreme de Justitie - Completul de 9 judecatori.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 11 septembrie 2003.

                        PRESEDINTE,
              prof. univ. dr. COSTICA BULAI

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu