DECIZIE Nr. 330 din 11 septembrie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin.
6 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 701 din 7 octombrie 2003
Costica Bulai - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata
de Ion Puscasu in Dosarul nr. 1/2003 al Curtii Supreme de Justitie - Completul
de 9 judecatori.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca fiind nefondata, aratand ca reglementarile
privitoare la exercitarea cailor de atac sunt de competenta legiuitorului. Se
invoca in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 7 aprilie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 1/2003,
Curtea Suprema de Justitie - Completul de 9 judecatori a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52
alin. 6 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ion Puscasu,
inculpat recurent in dosarul mentionat.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textul de
lege criticat este in contradictie cu dispozitiile art. 21 si 24 din
Constitutie, prin aceea ca, pe de o parte, incheierea prin care s-a admis
abtinerea, cat si cea prin care s-a admis recuzarea nu sunt supuse nici unei
cai de atac, iar pe de alta parte, dreptul la aparare nu poate fi limitat la
accesul la un singur grad de jurisdictie. De asemenea, autorul exceptiei
considera ca dispozitiile art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala sunt in
contradictie cu prevederile art. 11 din Constitutie raportate la dispozitiile
art. 2 pct. 1 din Protocolul nr. 7 aditional la Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care reglementeaza dreptul
la doua grade de jurisdictie in materie penala.
In opinia Completului de 9 judecatori al Curtii Supreme de Justitie, exceptia
invocata este neintemeiata in raport cu existenta posibilitatii, reglementata
de legea procesuala penala, a declansarii unui control judiciar al incheierii
prin care s-a respins cererea de recuzare. Astfel, incheierea prin care s-a
respins cererea de recuzare este supusa cailor ordinare de atac, in conditiile
art. 361 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala sau, dupa caz, ale art.
385^1 alin. 2 si 3 din acelasi cod, o data cu fondul.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in
conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile
ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Presedintele Camerei Deputatilor considera ca dispozitiile art. 52 alin. 6
din Codul de procedura penala sunt constitutionale. In motivarea acestui punct
de vedere, se arata ca potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din
Constitutie, competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege, iar
potrivit art. 128, caile de atac pot fi exercitate, de asemenea, in conditiile
legii. Incheierile, ca hotarari prin care nu se solutioneaza fondul cauzei, nu
pot fi atacate, de regula, decat o data cu hotararile judecatoresti care
solutioneaza fondul cauzei, cand persoana interesata poate exercita dreptul la
aparare.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala este neintemeiata, deoarece
Constitutia prevede atributul legiuitorului de a reglementa procedura de
judecata si caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti, iar procedura de
solutionare a cererilor de abtinere sau de recuzare este reglementata in
temeiul acestor dispozitii constitutionale. Se mai arata ca Protocolul nr. 7
aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale prevede in art. 2 pct. 1 dreptul la dublul grad de jurisdictie,
dar face referire numai la hotararile de condamnare, nu si la incheierile
premergatoare solutionarii cauzei, acestea putand fi atacate o data cu fondul,
asa cum a statuat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 185 din 14 iunie
2001. De asemenea, se mai apreciaza ca procedura reglementata in art. 52 alin.
6 din Codul de procedura penala nu incalca dreptul la un proces echitabil si
dreptul la aparare (art. 24 din Constitutie si art. 6 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale), deoarece,
solutionand cererea de recuzare, instanta nu hotaraste asupra temeiniciei unei
acuzatii in materie penala indreptate impotriva persoanei care a formulat cererea
de recuzare. Dispozitiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art.
150 din Constitutie.
Avocatul Poporului considera, de asemenea, ca dispozitiile art. 52 alin. 6
din Codul de procedura penala sunt constitutionale. In legatura cu pretinsa
incalcare a prevederilor art. 21 din Constitutie, se precizeaza ca stabilirea
cailor de atac si a conditiilor de exercitare a acestora este atributul
exclusiv al legiuitorului. Absenta reglementarii unei cai de atac impotriva
incheierii de sedinta este consecinta evitarii unei prelungiri inutile a
procesului, si nu o ingradire a accesului liber la justitie, incheierea putand
fi atacata o data cu sentinta sau decizia pronuntata in cauza. Curtea
Constitutionala a statuat in mod constant in jurisprudenta sa ca accesul liber
la justitie nu inseamna asigurarea acestuia la toate structurile judecatoresti,
deoarece legiuitorul poate institui reguli deosebite, in considerarea unor
situatii deosebite. In ceea ce priveste incalcarea art. 24 din Constitutie
referitor la dreptul la aparare, se arata ca aceasta nu poate fi retinuta,
deoarece persoana interesata poate formula aparari in cadrul caii de atac
prevazute de lege, care se exercita impotriva hotararii prin care s-a
solutionat fondul cauzei. Referitor la incalcarea prevederilor art. 2 din
Protocolul nr. 7 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, Avocatul Poporului apreciaza ca acestea se refera la
situatiile in care instanta de judecata a pronuntat o hotarare de condamnare.
Or, in speta, incheierea de sedinta privind respingerea cererii de abtinere sau
de recuzare este o hotarare prin care instanta solutioneaza chestiuni
prealabile judecarii fondului cauzei.
Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere asupra exceptiei
de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Presedintelui Camerei
Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), art. 2,
3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
52 alin. 6 din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut:
"Incheierea prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea, ca si aceea
prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei cai de atac."
Autorul exceptiei considera aceste dispozitii ca fiind contrare
prevederilor constitutionale ale art. 11, referitoare la dreptul international
si dreptul intern, ale art. 21, referitoare la accesul liber la justitie si ale
art. 24, referitoare la dreptul la aparare. Totodata, dispozitiile legale
criticate sunt considerate ca fiind contrare prevederilor art. 2 pct. 1 din
Protocolul nr. 7 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, dispozitii care reglementeaza dreptul la doua grade
de jurisdictie in materie penala.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta
este neintemeiata. Astfel, potrivit prevederilor art. 125 si 128 din
Constitutie, legiuitorul este unica autoritate competenta sa reglementeze caile
de atac impotriva hotararilor judecatoresti in cadrul procedurii de judecata,
precum si modul de exercitare a acestora. In virtutea acestei competente,
legiuitorul stabileste hotararile judecatoresti impotriva carora pot fi
exercitate caile de atac si conditiile in care pot fi folosite aceste cai.
Lipsa unei cai speciale de atac impotriva incheierii pronuntate in solutionarea
cererilor de abtinere sau recuzare nu aduce atingere dreptului la aparare al
inculpatului, care poate folosi caile de atac impotriva hotararilor
judecatoresti prin care se solutioneaza fondul cauzei. Accesul liber la
justitie nu inseamna acces la toate structurile judecatoresti si la toate caile
de atac, legiuitorul fiind in drept sa instituie reguli speciale in situatii
deosebite.
Totodata, nu este incalcat nici dreptul la dublul grad de jurisdictie in
materie penala, prevazut de art. 2 pct. 1 din Protocolul nr. 7 aditional la
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
deoarece aceste prevederi se refera la dreptul la o cale de atac impotriva unei
hotarari judecatoresti de condamnare, ceea ce nu este cazul incheierilor la
care se refera dispozitiile legale criticate.
Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat asupra exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedura
penala, respingand-o ca neintemeiata, pe aceleasi considerente care au fost
invocate si in cauza de fata. Mentionam cu titlu de exemplu Decizia Curtii
Constitutionale nr. 185 din 14 iunie 2001, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 509 din 28 august 2001. Solutia si considerentele pe
care acestea se intemeiaza sunt valabile si in cauza de fata.
Curtea observa ca prin Legea privind modificarea si completarea Codului de
procedura penala si a unor legi speciale, nr. 281 din 24 iunie 2003, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003,
dispozitiile art. 52 din Codul de procedura penala au fost modificate prin
adaugarea, dupa alineatul 6, care face obiectul exceptiei de fata, a
alineatului 7, cu urmatorul cuprins: Incheierea prin care s-a respins recuzarea
poate fi atacata numai cu recurs, in termen de 48 de ore din momentul
pronuntarii, si dosarul se inainteaza, de indata, instantei de recurs. Recursul
se judeca in termen de 48 de ore din momentul primirii dosarului, in camera de
consiliu, cu participarea partilor. Prin aceasta completare a disparut lacuna
la care se refera autorul exceptiei si anume lipsa posibilitatii atacarii cu
recurs separat a incheierii prin care s-a respins cererea de recuzare. Insa
aceasta noua dispozitie va intra in vigoare la data de 1 ianuarie 2004, data
pana la care textul de lege care face obiectul exceptiei este acela avut in
vedere de autorul ei.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin.
(3) si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a art. 52 alin. 6 din Codul de
procedura penala, exceptie ridicata de Ion Puscasu in Dosarul nr. 1/2003 al
Curtii Supreme de Justitie - Completul de 9 judecatori.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 11 septembrie 2003.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat asistent,
Florentina Geangu