DECIZIE Nr. 33
din 13 ianuarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 82 alin. (5), art. 87 alin. (1) lit.
b) si art. 106 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul strainilor in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 96 din 18 februarie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 80 alin. (5) coroborat cu art. 86
alin. (1) lit. b) şi art. 102 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de
Cataltepe Cengiz în Dosarul nr. 2.547/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că
textele de lege nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale
invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 24 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.547/2/2008, Curtea de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 80
alin. (5) coroborat cu art. 86 alin. (1) lit. b) şi art. 102 alin. (4) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România". Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Cataltepe Cengiz într-o cauză având ca obiect anularea deciziei prin care
Oficiul Român pentru Imigrări a dispus îndepărtarea sub escortă a acestuia de
pe teritoriul României.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile „art. 80 alin. (5)
coroborat cu art. 86 alin. (1) lit. b) şi art. 102 alin. (4) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România", republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, astfel
cum au fost modificate prin Legea nr. 56/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 201 din 26 martie 2007, şi prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 55/2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 424 din 26 iunie
2007. Conţinutul acestor texte de lege avute în vedere de autorul excepţiei
este următorul:
-Art. 80 alin. (5): „(5)
Străinilor care au trecut ilegal frontiera de stat, precum şi celor cu şedere
ilegală a căror identitate nu a putut fi stabilită li se emite decizie de
returnare sub escortă, care va fi însoţită de luarea în custodie publică, în
condiţiile prevăzute la art. 93.";
- Art. 86 alin. (1) lit. b): „(1) Indepărtarea sub escortă se realizează, în condiţiile
prezentei ordonanţe de urgenţă, de către personalul specializat al Oficiului
Român pentru Imigrări, pentru următoarele categorii de străini: (...)
b) care au trecut ilegal frontiera de stat.";
- Art. 102 alin. (4): „(4)
Impotriva străinilor care au trecut ilegal ori au încercat să treacă fraudulos
frontiera de stat, durata interdicţiei va fi de 5 ani."
In motivarea excepţiei se
susţine că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât „pretinsa
încălcare a legii nu a fost dovedită dincolo de orice dubiu". Mai arată că
textele de lege ce formează obiect al excepţiei „nu îndeplinesc criteriul de
calitate prevăzut de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, în înţelesul dat de practica jurisprudenţială a
Curţii Europene a Drepturilor Omului, în sensul de a fi «suficient de
accesibile şi precise încât să înlăture orice risc de arbitrariu, astfel încât
cetăţeanul să poată avea o indicare precisă asupra normelor aplicabile într-o
anumită situaţie» (Cauza Silver contra Regatului
Unit, 1983)".
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie:
art. 20 care se referă la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor
constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor, precum şi la
prioritatea reglementărilor internaţionale în domeniul drepturilor fundamentale
ale omului în raport cu legile interne şi art. 22 alin. (2) potrivit căruia
nimeni nu poate fi supus torturii şi niciunui fel de pedeapsă sau de tratament
inuman ori degradant. Se invocă, de asemenea, şi prevederile art. 14 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
referitoare la interzicerea discriminării, precum şi art. 1 paragraful 1 din
Protocolul nr. 12 la aceeaşi convenţie, potrivit căruia exercitarea oricărui
drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată,
în special, pe sex, pe rasă,
culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine
naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere
sau orice altă situaţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal consideră că
susţinerile reclamantului nu vizează în esenţă neconstituţionalitatea textelor
de lege criticate.
Potrivit prevederilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002
sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă, mai întâi, în ceea ce priveşte obiectul acesteia, că, în temeiul art.
7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiinţarea
Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorităţii pentru străini şi a Oficiului Naţional pentru
Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 a fost republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 421 din
5 iunie 2008, iar după renumerotare textele criticate se regăsesc la art. 82
alin. (5), art. 87 alin. (1) lit. b) şi art. 106 alin. (4), conţinutul acestora
fiind identic cu al textelor în numerotarea anterioară. Aşadar, Curtea urmează
să ia în considerare aceste din urmă prevederi ca obiect al excepţiei.
In continuare, Curtea constată că textele de lege
criticate reprezintă norme procedurale care nu contravin niciuneia dintre
dispoziţiile constituţionale ori convenţionale invocate de autorul excepţiei şi
care sunt redactate într-o manieră deosebit de clară şi precisă, astfel încât
orice persoană îşi poate adapta conduita în funcţie de dispoziţiile acestora.
Curtea observă că în argumentarea excepţiei autorul
acesteia dezvoltă o serie de aspecte legate de situaţia de fapt, detaliind
împrejurările concrete ale cazului său. Cu privire la aceste susţineri, Curtea
reţine că problemele legate de aplicarea legii şi de interpretarea prevederilor
legale la speţe individualizate nu sunt de competenţa instanţei de contencios
constituţional, ci a instanţelor de judecată învestite cu soluţionarea
litigiilor în cadrul cărora se ridică excepţiile de neconstituţionalitate.
In plus, Curtea Constituţională nu se poate substitui
instanţei de judecată pentru a stabili dacă acţiunile unei persoane determinate
- în cazul de faţă trecerea, în anumite împrejurări, a frontierei României de
către autorul prezentei excepţii - au constituit sau nu o încălcare a
prevederilor imperative ale legii care „nu a fost dovedită dincolo de orice
dubiu". In caz contrar, Curtea ar nesocoti principiul independenţei
judecătorilor, statuat în art. 124 alin. (3) din Legea fundamentală.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 82 alin. (5), art. 87 alin. (1) lit. b) şi art. 106 alin. (4)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor
în România, excepţie ridicată de Cataltepe Cengiz în Dosarul nr. 2.547/2/2008
al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi
fiscal.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 ianuarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu