DECIZIE Nr.
329 din 18 aprilie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 1 si art. 148 alin. 1 lit.
f) din Codul de procedura penala, precum si a dispozitiilor art. 29 din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 413 din 12 mai 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Marinela Mincă - procuror
Maneta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 şi art. 148 alin. 1 lit. f) din
Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie
ridicată de Cătălin Profir în Dosarul nr. 29/P/2006 al Curţii de Apel Galaţi -
Secţia penală.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile
constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 13 ianuarie
2006, pronunţată în Dosarul nr. 29/P/2006, Curtea de Apel Galaţi - Secţia
penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 52 şi art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, precum şi a
dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale, ridicată de Cătălin Profir
în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în ceea ce priveşte art. 52 din Codul de procedură
penală, că încalcă art. 16 şi 24 din Constituţie, privind egalitatea în
drepturi, respectiv dreptul la apărare, prin aceea că stabileşte procedura de
soluţionare a cererii de recuzare în şedinţă secretă, astfel încât persoana
interesată nu se poate prezenta pentru a-şi susţine propria cauză. Referitor la
art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, se susţine că încalcă
prevederile din Legea fundamentală cuprinse în art. 23 alin. (11), care
consacră prezumţia de nevinovăţie. Dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992
contravin, în opinia autorului excepţiei, art. 16 şi 24 din Constituţie,
privind egalitatea în drepturi, respectiv dreptul la apărare.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Referitor la dispoziţiile art. 52 din Codul de procedură penală, se arată că nu
încalcă dreptul la apărare, câtă vreme la examinarea cererii de recuzare
instanţa poate asculta şi părţile, dacă este necesar, precum şi persoana care
se abţine sau care este recuzată. De asemenea, acest text de lege nu încalcă
art. 16 din Legea fundamentală, întrucât nu consacră privilegii sau
discriminări. In ceea ce priveşte art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de
procedură penală, se arată că nu încalcă prezumţia de nevinovăţie, arestarea
preventivă nefiind de natură să înlăture această prezumţie, de care inculpatul
beneficiază până se statuează cu caracter definitiv în privinţa sa. Art. 29 din
Legea nr. 47/1992 nu contravine, în opinia instanţei, nici unei prevederi
constituţionale, acest text de lege reprezentând concretizarea limitelor
controlului exercitat de către Curtea Constituţională, în temeiul art. 146
lit. d) din Constituţie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In ceea ce priveşte
critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 din Codul de procedură
penală, se arată că nu poate fi reţinută, întrucât, pe de o parte, acestea se
aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, în concordanţă cu
principiul egalităţii în drepturi, iar, pe de altă parte, nu îngrădesc în nici
un mod dreptul la apărare al părţilor participante la procesul penal. In opinia
Avocatului Poporului, este neîntemeiată şi critica art. 148 alin. 1 lit. f) din
Codul de procedură penală, acest text de lege reglementând una dintre
situaţiile în care este luată măsura arestării preventive, fără a fi încălcată
sub nici un aspect prezumţia de nevinovăţie. Cu privire la art. 29 din Legea
nr. 47/1992, se arată că nu îngrădeşte liberul acces la justiţie, ci asigură realizarea acestui drept în conformitate cu
art. 21 din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare a Curţii, obiectul
excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 52 şi art.
148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, precum şi cele ale art. 29
din Legea nr. 47/1992. Din examinarea susţinerilor autorului excepţiei se
constată însă că, în ceea ce priveşte art. 52 din Codul de procedură penală,
acesta critică doar alineatul 1 al acestui articol. Aşa fiind, Curtea urmează
să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
52 alin. (1) şi art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, precum
şi a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004.
Textele din Codul de procedură penală criticate au
următorul cuprins:
- Art. 52 alin. 1: „Abţinerea
sau recuzarea judecătorului, procurorului, magistratului-asistent sau
grefierului se soluţionează de un alt complet, in şedinţă secretă, fără
participarea celui ce declară că se abţine sau care este recuzat.
- Art. 148 alin. 1 lit.
f): „Măsura arestării inculpatului poate fi luată
dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi numai în vreunul din
următoarele cazuri.[...]
f) inculpatul este recidivist;"
Dispoziţiile din Legea nr. 47/1992 criticate au
următorul cuprins:
- Art. 29: „(1) Curtea
Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor
judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei
legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în
vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi
oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia
dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj
comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei
de judecată, în cauzele la care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile
constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii
Constituţionale.
(4) Sesizarea Curţii
Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat
excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele
de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de
dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea
trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile
necesare.
(5) Pe perioada soluţionării excepţiei de
neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendă.
(6) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind
contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o
încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, încheierea
poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de
48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."
Prevederile constituţionale pretins încălcate sunt
cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 23 alin. (11) care
consacră prezumţia de nevinovăţie şi art. 24 privind dreptul la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
I. Dispoziţiile art. 52 din
Codul de procedură penală, referitoare la procedura soluţionării cererilor de
recuzare în cursul judecăţii, au fost instituite de legiuitor în temeiul
competenţei sale constituţionale, astfel cum este aceasta stabilită de art. 126
alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit căruia „Competenţa instanţelor
judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", şi
reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerităţii acestei proceduri.
Faptul că alineatul 1 al art. 52 din Codul de procedură penală instituie regula
potrivit căreia soluţionarea cererii de recuzare se face în şedinţă secretă
este în deplină concordanţă cu prevederile cuprinse în art. 127 din
Constituţie, potrivit cărora „Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile
prevăzute de lege", şi nu aduce atingere
dispoziţiilor constituţionale ce consacră egalitatea în drepturi, câtă vreme
această regulă se aplică în toate situaţiile şi indiferent de participanţii la
procesul penal, fără nici o discriminare pe criterii arbitrare. De asemenea,
stabilirea acestei reguli nu încalcă dreptul la apărare al părţilor, întrucât
nu le împiedică pe acestea ca pe parcursul întregului proces penal să-şi
valorifice pretenţiile şi să dovedească netemeinicia susţinerilor adversarului,
beneficiind de toate garanţiile procesuale prevăzute de lege.
II. Este neîntemeiată şi
critica art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, în raport de
normele constituţionale care consacră prezumţia de nevinovăţie. Astfel,
reglementând, printre cazurile în care poate fi luată măsura arestării
preventive, şi pe acela în care inculpatul este recidivist, legea nu îl
consideră pe inculpat deja vinovat de săvârşirea infracţiunii - lucru ce nu este
posibil de stabilit decât prin hotărârea judecătorească de condamnare rămasă
definitivă -, ci prevede numai o condiţie pentru luarea măsurii arestării
preventive a inculpatului.
III. In ceea ce priveşte art.
29 din Legea nr. 47/1992, prin care se reglementează procedura de soluţionare a
excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti
sau de arbitraj comercial, se constată că acesta nu conţine privilegii sau
discriminări, pentru a fi reţinută o încălcare a prevederilor cuprinse în art.
16 din Legea fundamentală, referitoare la egalitatea în drepturi. De asemenea,
textul de lege de lege criticat nu aduce nici o atingere dreptului la apărare
al părţilor, acestea având deplina libertate de a-şi angaja apărător şi de a se
prevala de toate garanţiile prevăzute de lege pentru exercitarea dreptului la
apărare.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 52 alin. 1 şi art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de
procedură penală, precum şi a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată
de Cătălin Profir în Dosarul nr. 29/P/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia
penală.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 aprilie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta