DECIZIE Nr.
321 din 23 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin.
(1), (2) si (4), art. 8 alin. (1) si (2) si ale art. 10 din Ordonanta
Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 361 din 2 iunie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6
alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1)şi (2) şi ale art. 10 din
Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de
plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Farmadon" - S.R.L. în Dosarul nr. 5.918/62/2009 al Tribunalului
Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 25 august 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 5.918/62/2009, Tribunalul Braşov -
Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4),
art. 8 alin. (1) şi (2) şi ale art. 10 din Ordonanţa Guvernului
nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Farmadon" - S.R.L.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate
contravin dispoziţiilor art. 16, 21, 24, 44, 53, 126 şi 136 din
Constituţie, precum şi art. 10 din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, deoarece instituie o procedură sumară, în care
debitorul nu are posibilitatea să-şi apere interesele, iar creditorul
este privilegiat, ceea ce face ca procesul să fie inechitabil.
Tribunalul Braşov - Secţia comercială
şi de contencios administrativ consideră
excepţia neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege
criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl reprezintă prevederile art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2)
şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2) şi ale art. 10 din
Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de
plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422
din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificările şi
completările ulterioare.
Prevederile criticate au, în prezent, următorul
cuprins:
- Art. 1: „(1) Procedura somaţiei de plată
se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul
realizării de bunăvoie sau prin executare silită a
creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii
de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un
înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris,
însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis
de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind
executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.
(2) Suma ce reprezintă obligaţia
prevăzută la alin. (1), precum şi dobânzile, majorările sau
penalităţile datorate potrivit legii se actualizează în raport
cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii
efective.";
- Art. 4 alin. (2): „In toate cazurile, pentru
soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor,
potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare
la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum
şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de
debitor ori pentru înţelegerea părţilor asupra
modalităţilor de plată.";
- Art. 6 alin. (1),
(2) şi (4): „(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în
condiţiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor
depuse, precum şi a explicaţiilor şi lămuririlor
părţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.
(2) Când în urma examinării prevăzute la
alin. (1) constată că pretenţiile creditorului sunt justificate,
judecătorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de
plată către debitor, precum şi termenul de plată.
(...) (4) Ordonanţa se va înmâna
părţii prezente sau se va comunica fiecărei părţi de
îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.";
-Art. 8 alin. (1) şi (2): „(1) Impotriva
ordonanţei prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula
cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau
comunicării acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţionează de
către instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în
primă instanţă.";
- Art. 10: „(1) Cel interesat poate face
contestaţie la executare, potrivit dispoziţiilor Codului de
procedură civilă.
(2) Prin contestaţia la executare debitorul
poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia
cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva
ordonanţei de admitere a cererii creditorului."
Dispoziţiile constituţionale considerate a fi
încălcate sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21
privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la
apărare, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 53
privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi, art. 126 privind instanţele judecătoreşti
şi art. 136 referitor la proprietate. Este invocată şi
încălcarea art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului privind dreptul persoanei la un proces echitabil.
Examinând excepţia, Curtea reţine
următoarele:
In jurisprudenţa sa constantă, Curtea
Constituţională a statuat că Ordonanţa Guvernului nr.
5/2001 privind procedura somaţiei de plată este
constituţională atât în ansamblu, cât şi examinându-se separat
dispoziţiile sale, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale
invocate şi în prezenta cauză.
Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 497 din 29
septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
1.003 din 11 noiembrie 2005, şi Decizia nr. 24 din 12 ianuarie 2010,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 26
februarie 2010, Curtea a constatat constituţionalitatea prevederilor art.
1 alin. (1) şi (2), art. 4 alin. (2), (3) şi (4), art. 6, 8, 9
şi 10 din această ordonanţă.
In considerentele acestor decizii, Curtea a
reţinut că: „Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementează
o procedură specială şi accelerată, derogatorie de la
normele procedurii civile, care urmăreşte recuperarea într-un timp
cât mai scurt a creanţelor certe, lichide şi exigibile, ce
reprezintă obligaţii contractuale de plată a unor sume de bani.
Acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de
probă utilizabile la înscrisuri, în prima fază, completate ulterior
cu explicaţiile şi lămuririle date de părţi, limitarea
fiind deopotrivă valabilă pentru ambele părţi, în
condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apărare. Celelalte
aspecte ale raporturilor juridice dintre părţi urmează a fi
rezolvate conform reglementărilor din dreptul comun. Modul în care instanţele
judecătoreşti admit sau resping cererile de probaţiune
reprezintă o problemă de aplicare, iar nu de constituţionalitate
a textului de lege. Impotriva hotărârii de respingere a cererii în anulare
debitorul poate declara recurs care se judecă conform normelor dreptului
comun, iar împotriva titlului executoriu poate formula contestaţie la
executare, de asemenea, potrivit normelor Codului de procedură
civilă. Totodată, textele de lege criticate conţin norme de
procedură asupra cărora legiuitorul este suveran a legifera, evident
cu respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în
temeiul art. 125 alin. (3) din Constituţie, în forma anterioară
revizuirii sale, potrivit căruia «Competenţa şi procedura de
judecată sunt stabilite de lege»."
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei sale, atât considerentele, cât
şi soluţia pronunţată în deciziile menţionate sunt
valabile şi în cauza de faţă.
In ceea ce priveşte pretinsa încălcare a
prevederilor art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului,
Curtea reţine că textul de lege criticat nu opreşte
părţile interesate de a apela la instanţele
judecătoreşti, de a fi apărate şi de a se prevala de toate
garanţiile procesuale care condiţionează într-o societate
democratică procesul echitabil.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art.
8 alin. (1) şi (2) şi ale art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr.
5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Farmadon" - S.R.L. în Dosarul
nr. 5.918/62/2009 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială
şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 23 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu