Decizia Nr.320 din 03.03.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi ale art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Remus Boldijar în Dosarul nr. 44/1.372/2010 al Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă cu privire la dispoziţiile art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001, întrucât autorul excepţiei nu indică textele din tratatele internaţionale privind drepturile omului încălcate prin prevederile de lege criticate, respectiv ca neîntemeiată în ceea ce priveşte art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 5 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 44/1.372/2010, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi ale art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Remus Boldijar cu ocazia soluţionării unei cauze penale privind trimiterea în judecată pentru săvârşirea, printre altele, a infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001 aduc atingere prevederilor din Legea fundamentală referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, iar art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil şi prezumţia de nevinovăţie.Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 74/2007 şi nr. 51/2009.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 11 decembrie 2001, şi ale art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, aceste din urmă dispoziţii fiind modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 are cuprinsul dat prin Legea nr. 287/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 917 din 13 octombrie 2005, iar art. 13 din Legea nr. 678/2001 a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 19 iulie 2005. Ulterior sesizării Curţii, prevederile art. 12 alin. (1) şi art. 13 alin. (3) din Legea nr. 678/2001 au fost modificate, sub aspectul tratamentului sancţionator, prin Legea nr. 230/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 6 decembrie 2010.Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 12 din Legea nr. 678/2001: „(1) Constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Traficul de persoane săvârşit în una dintre următoarele împrejurări:a)de două sau mai multe persoane împreună; b)s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii; c)de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
(3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.“;– Art. 13 din Legea nr. 678/2001: „(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârşită prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi.
(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt săvârşite în condiţiile prevăzute la art. 12 alin. (2) sau de către un membru de familie, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (1), şi închisoare de la 10 ani la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (2).
(4) Dacă faptele prevăzute în prezentul articol au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoare de la 15 ani la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.“;– Art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală: „Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi există vreunul dintre următoarele cazuri: [...] f)inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 alin. (2) referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele: I. Referitor la prevederile art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001, autorul excepţiei nu arată care sunt dispoziţiile din tratatele internaţionale privind drepturile omului încălcate prin textele de lege criticate. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie făcute în formă scrisă şi motivate, fiind de esenţa controlului de constituţionalitate exercitarea acestuia în limitele sesizării. Prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei cu privire la invocarea unor motive de neconstituţionalitate, întrucât un atare fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile Legii nr. 47/1992. II. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate adusă art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, aceste prevederi de lege au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. În acest sens este Decizia nr. 51 din 13 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 25 februarie 2009, prin care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că dispoziţiile de lege criticate nu aduc nicio atingere prezumţiei de nevinovăţie şi dreptului la un proces echitabil, iar folosirea de către legiuitor a termenului „infracţiune“ are o semnificaţie pur tehnică, acesta desemnând încadrarea faptei cu privire la care există probe sau indicii temeinice că a fost săvârşită de inculpat într-un anumit text de lege, care prevede fapta ca infracţiune şi o sancţionează cu o pedeapsă de o anumită gravitate. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin decizia mai sus menţionată, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: I. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, excepţie ridicată de Remus Boldijar în Dosarul nr. 44/1.372/2010 al Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov. II. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 martie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică