DECIZIE Nr.
319 din 18 aprilie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 422 din 16 mai 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu
- judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Mădălina Ştefania Diaconu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Maria Igiescu în Dosarul nr. 243/2005 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii de amânare a
judecării cauzei, depusă de autorul excepţiei, pentru aceleaşi motive ca şi la
termenul anterior, anume obligativitatea prezentării în faţa altor instanţe la
care a fost citată.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de amânare, arătând că, de la termenul de judecată anterior,
autorul excepţiei a avut la dispoziţie o perioadă de timp suficient de lungă
pentru a-şi pregăti apărarea.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a
judecării cauzei.
Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în
Dosarul nr. 15D/2006. La apelul nominal în acest dosar se prezintă
Administraţia Finanţelor Publice Piatra Neamţ, prin consilier juridic Dănuţa
Mancaş, şi Societatea Comercială „Fiscal Expert Business" - S.R.L. din
Piatra-Neamţ, prin avocat Loredana Cruşitu. Lipsesc autorul excepţiei,
Societatea Comercială „Valdor" - S.R.L. din Slănic, şi celelalte părţi,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea celor
două dosare, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de
neconstitutionalitate.
Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public
sunt de acord cu conexarea cauzelor.
In temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea dispune
conexarea Dosarului nr. 15D/2006 la Dosarul nr. 12D/2006, care este primul
înregistrat.
Partea Societatea Comercială „Fiscal Expert
Business" - S.R.L. din Piatra Neamţ solicită, prin avocat, respingerea
excepţiei de neconstitutionalitate, arătând că instanţa de contencios constituţional
s-a mai pronunţat, în acest sens, asupra conformităţii art. 28 alin. 2 din
Codul de procedură civilă cu Legea fundamentală.
De asemenea, partea Administraţia Finanţelor Publice
Piatra Neamţ, prin consilier juridic, solicită respingerea excepţiei de neconstitutionalitate
pentru aceleaşi considerente reţinute în Decizia nr. 97 din 9 februarie 2006.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 9 noiembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 243/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor
art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de
către Maria Igiescu cu prilejul soluţionării unei contestaţii în anulare.
Prin Incheierea din 16
decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1 607/E/2005, Tribunalul Neamţ -
Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 28
alin. 2 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de
Societatea Comercială „Valdor" -S.R.L. Slănic cu prilejul soluţionării
unei cereri de recuzare.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorii
acesteia susţin că dispoziţiile art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă
contravin art. 21 şi 124 din Constituţie, deoarece „interzicerea de a recuza
toţi judecătorii unei instanţe
sau secţii şi, implicit, obligarea de a recuza judecător cu judecător sunt
menite să faciliteze judecătorilor confecţionarea unor procese inechitabile pe
care să le tergiverseze cum le convine, termenul rezonabil devenind de
neatins". De asemenea, consideră că „dreptul justiţiabilului la recuzare
este un drept de care acesta trebuie să poată uza atunci când se constată că se
urmăreşte, în mod vădit, să se pronunţe o hotărâre părtinitoare", iar
imposibilitatea recuzării tuturor judecătorilor unei instanţe sau secţii
„îngrădeşte accesul justiţiabilului la o judecată corectă şi legală".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi
Tribunalul Neamţ - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstitutionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstitutionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, introdus
prin art. I pct. 6 din Legea
nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, dispoziţii potrivit cărora „Nu se pot
recuza toţi judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia".
In susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de
lege autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 21 şi 124 din
Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie, respectiv la înfăptuirea
justiţiei.
Examinând excepţia de
neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:
Anterior modificării Codului de procedură civilă prin Legea
nr. 219/2005, recuzarea putea să privească toţi judecătorii unei instanţe, iar
în acest caz cererea de recuzare urma a fi judecată de instanţa superioară
celei din care făceau parte magistraţii recuzaţi.
Legea nr. 219/2005 a modificat aceste prevederi legale,
în sensul că nu se pot recuza toţi judecătorii unei instanţe sau ai unei
secţii. Această nouă prevedere nu este însă contrară dispoziţiilor
constituţionale, instituirea sa fiind, potrivit art. 126 alin. (2) şi ale art.
129 din Constituţie, de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate
stabili, în considerarea unor
situaţii deosebite, reguli speciale de procedură.
De altfel, imposibilitatea
recuzării tuturor judecătorilor unei instanţe sau ai unei secţii nu împiedică
părţile ca pricina lor să fie înfăţişată spre judecare altei instanţe,
deoarece, în situaţia în care există legături de rudenie sau afinitate între
una dintre părţile implicate în litigiu şi magistraţii instanţei sau există
motive de suspiciune legitimă privind imparţialitatea acestora, partea
interesată poate formula cerere de strămutare a cauzei către o altă instanţă de
acelaşi grad.
In acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţională
prin Decizia nr. 97 din 9 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 197
din 2 martie 2006, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
argumentarea şi soluţia reţinute în decizia de mai sus îşi menţin valabilitatea
şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Maria Igiescu în Dosarul nr. 243/2005 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, respectiv de Societatea
Comercială „Valdor" - S.R.L. din Slănic în Dosarul nr. 1.607/E/2005 al
Tribunalului Neamţ - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 aprilie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mădălina Ştefania Diaconu