DECIZIE   Nr. 318 din 14 septembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. d) si a celor ale art. 40^1 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 992 din 28 octombrie 2004

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Aurelia Popa          - procuror
    Mihai Paul Cotta      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. d) si art. 79 din Legea nr. 64/1995, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "SELD INDUSTRIAL IMPEX" - S.R.L. Bucuresti in Dosarul nr. 7.636/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca textele legale criticate nu sunt contrare Constitutiei, si invoca in acest sens jurisprudenta constanta in materie a Curtii Constitutionale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 9 martie 2004, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. d) si art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "SELD INDUSTRIAL IMPEX" - S.R.L. Bucuresti in Dosarul nr. 7.636/1999 al acelei instante.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca prevederile art. 10 lit. d) si cele ale art. 79 incalca dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 49, devenit, dupa revizuirea si republicarea Constitutiei, art. 53, ale art. 134 alin. (2) lit. a), devenit art. 135 alin. (2) lit. a), precum si pe cele ale art. 135 alin. (6), devenit art. 136 alin. (5).
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate arata, pe de o parte, ca dispozitiile criticate nu se incadreaza in situatiile limitativ prevazute la art. 53 alin. (1), iar pe de alta parte, "ating insasi existenta dreptului debitorului de a-si conduce activitatea, desi constitutional este posibila numai o restrangere a acestui drept", ceea ce contravine dispozitiilor art. 53 alin. (2) din Constitutie, republicata. Se mai apreciaza ca, prin ridicarea dreptului debitorului de a-si mai conduce activitatea, "nu se mai asigura libertatea comertului", incalcandu-se astfel si prevederile constitutionale ale art. 135 alin. (2) lit. a). Autorul exceptiei de neconstitutionalitate nu isi motiveaza critica in ceea ce priveste invocarea incalcarii prevederilor art. 16 si a celor ale art. 136 alin. (5) din Constitutie, republicata.
    Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala, formulandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, considera ca aceasta este neintemeiata.
    Se argumenteaza de catre instanta ca prevederile legale criticate "sunt conforme cu litera si spiritul Constitutiei, avand ca finalitate ridicarea dreptului de a-si conduce activitatea pentru debitorul fata de care s-a declansat procedura de reorganizare si faliment si care sufera pierderi continue din averea sa, ori se afla in situatia in care nu exista probabilitatea de realizare a unui plan rational de activitate". In ceea ce priveste incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 53, se arata ca acestea nu au incidenta in cauza, iar textele criticate sunt conforme cu prevederile constitutionale ale art. 135 alin. (2) lit. a) si cu cele ale art. 136 alin. (5).
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata.
    Guvernul arata ca ratiunea intregii proceduri de reorganizare judiciara si faliment este determinata "de managementul defectuos al debitorului, generator al starii de insolventa" si urmareste realizarea drepturilor creditorilor. Se apreciaza ca dispozitiile criticate nu incalca art. 16 din Constitutie, republicata, intrucat acestea "se aplica in mod egal tuturor debitorilor supusi procedurii insolventei", neexistand nici un element ce ar putea duce la concluzia unei aplicari discriminatorii a textelor criticate.
    Guvernul apreciaza ca, in conformitate cu jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie, dispozitiile art. 53 din Constitutie, republicata, nu au incidenta in cauza, intrucat "dreptul comerciantului de a-si conduce activitatea nu este unul dintre drepturile si libertatile fundamentale prevazute in Titlul II din Constitutie".
    Referitor la incalcarea art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie, republicata, Guvernul invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale, care a stabilit ca "posibilitatea de a ridica dreptul debitorului de a-si conduce activitatea se inscrie in reglementarile menite sa asigure indeplinirea obligatiei statului de a ocroti libertatea comertului, concurenta loiala si conditiile necesare pentru valorificarea tuturor factorilor de productie". Se mai sustine in punctul de vedere prezentat ca textele legale criticate sunt constitutionale in raport cu prevederile art. 136 alin. (5) din Constitutie, republicata, intrucat "se opereaza numai o indisponibilizare a bunurilor, care nu afecteaza, in esenta, dreptul de proprietate al debitorului".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulata, il constituie dispozitiile art. 10 lit. d) si cele ale art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 2003, cu modificarile ulterioare.
    Anterior sesizarii Curtii Constitutionale, dispozitiile art. 79 au fost abrogate expres prin art. I pct. 72 din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, insa, prin art. I pct. 42 din ordonanta sus-mentionata, a fost introdus art. 40^1, care preia, in esenta, continutul prevederilor in cauza. Ulterior, dispozitiile art. 40^1 alin. (5) si (6) au fost modificate prin art. I pct. 52 din Legea nr. 149/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, precum si a altor acte normative cu incidenta asupra acestei proceduri, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 424 din 12 mai 2004.
    Conform jurisprudentei sale, Curtea urmeaza sa examineze constitutionalitatea dispozitiilor art. 10 lit. d) si a celor ale art. 40^1 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, texte in vigoare care au conservat, in principiu, vechea reglementare privind ridicarea dreptului debitorului de a-si mai conduce activitatea.
    Dispozitiile criticate ca fiind neconstitutionale au, in prezent, urmatorul cuprins:
    - Art. 10 lit. d): "Principalele atributii ale judecatorului-sindic, in cadrul prezentei legi, sunt: [...]
    d) judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea;";
    - Art. 40^1: "(1) Deschiderea procedurii ridica debitorului dreptul de administrare - constand in dreptul de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de acestea -, daca acesta nu si-a declarat, in conditiile art. 26 alin. (1) lit. f) sau, dupa caz, art. 32 alin. (1), intentia de reorganizare.
    (2) Cu exceptia cazurilor prevazute expres de lege, prevederile alin. (1) sunt aplicabile si bunurilor pe care debitorul le-ar dobandi ulterior deschiderii procedurii.
    (3) Judecatorul-sindic va putea ordona ridicarea, in tot sau in parte, a dreptului de administrare al debitorului o data cu desemnarea unui administrator, indicand totodata si conditiile de exercitare a acestuia.
    (4) Dreptul de administrare al debitorului inceteaza de drept la data la care se dispune inceperea falimentului.
    (5) Creditorii, comitetul creditorilor ori reprezentantul membrilor sau, dupa caz, al asociatilor/actionarilor pot oricand adresa judecatorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, avand ca justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitatii de realizare a unui plan rational de activitate.
    (6) Judecatorul-sindic va examina in termen de 15 zile cererea prevazuta la alin. (5), intr-o sedinta la care vor fi citati debitorul, creditorii, administratorul, comitetul creditorilor si reprezentantul membrilor sau, dupa caz, al asociatilor/actionarilor."
    Textele constitutionale invocate in sustinerea exceptiei sunt art. 16 alin. (1), art. 53, art. 135 alin. (2) lit. a) si art. 136 alin. (5). Acestea au urmatorul cuprins:
    - Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    - Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.";
    - Art. 135 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie sa asigure:
    a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.";
    - Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii organice."
    In esenta, autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera ca prin ridicarea dreptului debitorului de a-si conduce activitatea se aduce atingere insesi substantei acestui drept, ceea ce contravine dispozitiilor art. 53 din Constitutie, republicata. De asemenea, se mai arata ca dispozitiile criticate incalca si principiul constitutional al libertatii comertului si inviolabilitatea proprietatii private.
    Analizand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata. Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, reglementeaza o procedura speciala privind reorganizarea judiciara si falimentul. Aceasta procedura se declanseaza in cazurile prevazute de lege fata de debitorii aflati in insolventa, in incapacitate vadita de plata a datoriilor exigibile, determinata de modul defectuos in care debitorul si-a condus afacerile. De aceea, textele criticate prevad masura ridicarii dreptului debitorului de a-si mai conduce activitatea, de a-si administra bunurile si de a dispune de acestea, tocmai pentru a se asigura posibilitatea realizarii drepturilor creditorilor.
    Textele de lege criticate se aplica deopotriva, fara exceptii, tuturor situatiilor care se incadreaza in ipoteza prevazuta de dispozitiile respective si nu instituie masuri discriminatorii sau diferente de tratament juridic intre debitorii aflati in stare de insolventa, de natura sa incalce principiul egalitatii in drepturi consacrat de art. 16 din Constitutie, republicata.
    In ceea ce priveste sustinerea de catre autorul exceptiei a incalcarii prevederilor art. 53 din Constitutie, republicata, Curtea constata ca acest text nu are incidenta in cauza, intrucat dreptul comerciantului de a-si conduce activitatea nu este unul dintre drepturile si libertatile fundamentale prevazute la Titlul II din Constitutie, la care se refera dispozitiile art. 53.
    Curtea retine ca posibilitatea ridicarii dreptului debitorului de a-si conduce activitatea se inscrie in reglementarile menite sa asigure indeplinirea obligatiei statului de a ocroti libertatea comertului, concurenta loiala si conditiile necesare pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, neaducandu-se astfel atingere textului constitutional al art. 135 alin. (2) lit. a).
    De asemenea, Curtea constata ca masura ridicarii dreptului debitorului de a-si mai conduce activitatea, de a-si administra bunurile si de a dispune de acestea nu are semnificatia unui transfer de proprietate, operandu-se numai o indisponibilizare a bunurilor, care nu afecteaza in esenta dreptul de proprietate al debitorului. Prin urmare, textele legale criticate nu contravin dispozitiilor art. 136 alin. (5) din Constitutie, republicata, care, de altfel, prevad inviolabilitatea proprietatii private "in conditiile legii organice". De asemenea, este de retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 44 alin. (1) teza a doua, continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
    Textele criticate pentru neconstitutionalitate in cauza de fata au mai format obiect al controlului exercitat de Curtea Constitutionala. Prin Decizia nr. 138 din 8 aprilie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 300 din 6 mai 2003 si Decizia nr. 279 din 29 iunie 2004 (nepublicata), de exemplu, Curtea a respins ca nefondata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. d) si art. 40^1 din Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
    Neexistand elemente noi de natura a determina schimbarea jurisprudentei in materie a Curtii Constitutionale, cele statuate in deciziile sus-mentionate isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. d) si ale art. 40^1 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "SELD INDUSTRIAL IMPEX" - S.R.L. Bucuresti in Dosarul nr. 7.636/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 14 septembrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta