DECIZIE Nr.
317 din 13 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si art. 262 pct. 1 lit.
a) din Codul de procedura penala, precum si ale art. 281 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 274 din 7 aprilie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 şi art. 262 pct. 1 lit.
a) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 281 din Codul penal,
excepţie ridicată de Claudia Şerban Cernat în Dosarul nr. 31/197/2005
(2.085/2005) al Judecătoriei Braşov.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Autorul excepţiei a depus la dosar o cerere prin care
solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui
apărător şi pentru motive de sănătate.
Reprezentantul Ministerului
Public se opune acordării unui nou termen de judecată.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr.
47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea
formulată, deoarece de la data sesizării instanţei de contencios
constituţional, respectiv 16 octombrie 2007, şi până în prezent a trecut un
interval de timp rezonabil, de natură să ofere autorului excepţiei
posibilitatea de a-şi angaja un apărător. De asemenea, în ceea ce priveşte
motivele de sănătate invocate, Curtea constată că nu au fost depuse niciun fel
de dovezi în susţinerea acestui aspect.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 16 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 31/197/2005 (2.085/2005), Judecătoria Braşov a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 171
alin. 2 şi art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, precum şi ale
art. 281 din Codul penal, excepţie ridicată de Claudia Şerban Cernat în
dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, ale
art. 73 alin. (1) referitoare la categoriile de legi pe care la adoptă
Parlamentul şi ale art. 115 alin. (1) referitoare la posibilitatea
Parlamentului de a adopta o lege de abilitare în baza căreia Guvernul ar putea
emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
Astfel, art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală
contravine dreptului constituţional la apărare, deoarece, în situaţia în care
învinuitul sau inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, instanţa de
judecată desemnează un avocat din oficiu, care, fiind membru al Uniunii
Naţionale a Barourilor din România, nu va pune concluzii în contra uniunii
căreia îi aparţine.
Dispoziţiile art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de
procedură penală contravin, de asemenea, dreptului la apărare, deoarece
reprezentantul Ministerului Public a pus în mişcare acţiunea penală şi a dispus trimiterea în judecată a inculpatului ulterior datei
prezentării materialului de urmărire penală.
Dispoziţiile art. 281 din Codul penal sunt
neconstituţionale, deoarece nu s-a reglementat fără echivoc ce se înţelege prin
exercitarea fără drept a unei profesii. Este absolut necesar ca Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie să pronunţe o decizie care să clarifice aceste
neconcordanţe între Codul penal şi Constituţie. De asemenea, „art. 115 alin.
(1) din Legea fundamentală consfinţeşte împrejurarea în care Parlamentul nu
poate adopta decât o singură lege specială - legea prin care Guvernul este
abilitat pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor
organice. Prin urmare, legea specială invocată de art. 281 din Codul penal nu
poate fi Legea nr. 51/1995, modificată prin Legea nr. 255/2004, pentru că legea
avocaturii este o lege ORGANICĂ, NU SPECIALĂ."
Judecătoria Braşov opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate nu contravin prevederilor invocate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, în ce
priveşte dispoziţiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, dreptul
la apărare garantat de Legea fundamentală se referă la asistenţa juridică
facultativă, iar excepţiile de la această regulă pot fi stabilite de legiuitor,
potrivit prerogativelor constituţionale consacrate de art. 61 alin. (1) şi art.
126 alin. (2).
Cât priveşte critica referitoare la art. 262 pct. 1
lit. a) din Codul de procedură penală, Avocatul Poporului arată că aceasta nu
poate fi primită, întrucât, în măsura în care partea interesată consideră că
procurorul a pronunţat în mod discreţionar una dintre soluţiile menţionate în
textul legal criticat, aceasta are posibilitatea, în cazul emiterii
rechizitoriului, de a arăta judecătorului în ce constă nelegalitatea comisă,
precum şi în cazul dispunerii unei soluţii de scoatere de sub urmărire penală
sau de încetare a urmăririi penale, pe aceea de a formula, potrivit art. 278 şi
art. 2781 din Codul
de procedură penală, plângere contra actelor procurorului ierarhic superior ori
la instanţa de judecată, după caz.
Dispoziţiile art. 281 din Codul penal nu contravin sub
niciun aspect prevederilor constituţionale ale art. 73 privind categoriile de
legi, deoarece sunt norme de incriminare cu caracter penal general şi instituie
o sancţiune unică pentru exercitarea fără drept a oricărei profesii sau
activităţi pentru care legea cere autorizaţie, dacă legea specială prevede că
săvârşirea acelor fapte se pedepseşte potrivit legii penale. In felul acesta
s-a creat o singură incriminare-cadru la care să se poată face trimitere prin
legi speciale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992,
să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 171 alin. 2 cu denumirea marginală Asistenţa
învinuitului sau a inculpatului şi ale art. 262 pct. 1 lit. a) cu denumirea
marginală Rezolvarea cauzelor, ambele din Codul de procedură penală, precum şi art. 281 - Exercitarea fără drept a unei
profesii - din Codul penal, care au următorul
conţinut:
Art. 171 alin. 2: „Asistenţa
juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat
într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este
reţinut sau arestat chiar în altă cauză, când faţă de acesta a fost dispusă
măsura de siguranţă a internării medicale sau obligarea la tratament medical
chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanţa de
judecată apreciază că învinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur
apărarea, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege."
Art. 262 pct. 1 lit. a): „Dacă
procurorul constată că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează
aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, existând probele
necesare şi legal administrate, procedează, după caz, astfel:
1. când din materialul de urmărire penală rezultă că
fapta există, că a fost săvârşită de învinuit sau inculpat şi că acesta
răspunde penal:
a) dacă acţiunea penală nu a fost pusă în mişcare în
cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin care pune în mişcare acţiunea
penală şi dispune trimiterea în judecată;"
Art. 281: „Exercitarea fără
drept a unei profesii sau a oricărei alte activităţi pentru care legea cere
autorizaţie, ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale, dacă
legea specială prevede că săvârşirea unor astfel de fapte se sancţionează
potrivit legii penale, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu
amendă."
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că textele legale criticate au mai fost
supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la
aceleaşi prevederi invocate şi în prezenta cauză. Astfel, cu prilejul
pronunţării Deciziei nr. 365 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 735
din 12 august 2005, a Deciziei nr. 646 din 29 noiembrie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 23 ianuarie 2006 şi a Deciziei nr. 49 din 13 februarie
2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 16 mai 2001, Curtea
Constituţională a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, art. 262 din
Codul de procedură penală şi art. 281 din Codul penal, pentru considerentele
acolo arătate.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, argumentele deciziilor
mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Distinct de aceste considerente, Curtea mai constată că
o serie de critici au fost invocate cu scopul de a se conferi caracter legitim
activităţii de asistenţă juridică efectuată de un avocat care nu este membru al
Uniunii Naţionale a Barourilor din România. Or, aceste aspecte legate de
interpretarea şi aplicarea legii au fost dezlegate de Inalta Curte de Casaţie
şi Justiţie - Secţiile Unite prin Decizia nr. XXVII din 16 aprilie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din 14 noiembrie 2007, prilej cu care s-a statuat că
asistenţa juridică acordată în procesul penal unui inculpat sau învinuit de o
persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condiţiile Legii nr. 51/1995
echivalează cu lipsa de apărare a acestuia.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 171 alin. 2 şi art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de
procedură penală, precum şi ale art. 281 din Codul penal, excepţie ridicată de
Claudia Şerban Cernat în Dosarul nr. 31/197/2005 (2.085/2005) al Judecătoriei Braşov.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru