Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Nelu Iordache în Dosarul nr. 16.876/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 390D/2016.2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Marius Predoi din cadrul Baroului Bucureşti, cu delegaţie la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul domnului avocat care supune Curţii două chestiuni prealabile. Astfel, arată că partea Donrep Construct - S.A. este în procedură de lichidare şi supune Curţii verificarea legalităţii procedurii de citare cu această parte. De asemenea, doreşte să depună la dosarul cauzei o corespondenţă purtată cu Ministerul Fondurilor Europene care vizează critica adusă dispoziţiilor legale criticate.4. Cu privire la procedura de citare cu partea în cauză, magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Donrep Construct - S.A. a fost citată la un număr de 5 adrese indicate Curţii Constituţionale în citativul instanţei de judecată şi, totodată, menţionează că aceasta, contrar dispoziţiilor art. 172 din Codul de procedură civilă, nu a adus la cunoştinţă schimbarea intervenită cu privire la locul citării, la dosarul cauzei nefiind depus vreun document din care să rezulte necesitatea citării părţii la un alt loc sau printr-un alt reprezentant.5. Reprezentantul Ministerului Public apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită. De altfel, partea, în măsura în care ar fi intervenit vreo schimbare cu privire la locul citării ori a reprezentantului legal, avea obligaţia să aducă la cunoştinţă acest aspect.6. Curtea apreciază că procedura de citare a fost legal îndeplinită şi încuviinţează reprezentantului autorului excepţiei să depună înscrisurile ce vizează corespondenţa purtată cu Ministerul Fondurilor Europene.7. Pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate, se solicită admiterea acesteia. În acest sens arată că textul legal contestat care incriminează o faptă prevăzută de legea penală nu este clar şi previzibil, întrucât nu defineşte sfera subiectului activ al infracţiunii. Acest fapt a permis în practică o lărgire semnificativă a acestei sfere prin trimiterea în judecată a unor persoane care nu intră în raporturi juridice specifice şi anume nu sunt parte întrun contract de finanţare cu fonduri europene. De asemenea, nici sintagma „fără respectarea prevederilor legale" nu respectă exigenţele de claritate şi previzibilitate, în cauză inculpatul fiind trimis în judecată, întrucât a încălcat prevederile unei hotărâri a Guvernului. Mai arată că jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale nu este aplicabilă în cauză.8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât prin textul de lege criticat legiuitorul a urmărit protejarea unor relaţii sociale referitoare la interesele economice ale Uniunii Europene. Aşa fiind, textul este univoc, fiind evident că subiect activ al infracţiunii este orice persoană care se află în ipoteza normei şi care realizează una dintre modalităţile normative prevăzute de legiuitor pentru elementul material, iar prin sintagma „fără respectarea prevederilor legale" legiuitorul a urmărit tocmai asigurarea clarităţii şi previzibilităţii normei, stabilind un criteriu obiectiv în funcţie de care se apreciază conduita subiectului activ. De altfel, în situaţii similare, Curtea Constituţională a statuat că există domenii în care este imposibilă întocmirea unei liste exhaustive de acte normative ori dispoziţii legale a căror încălcare atrage o anumită sancţiune penală. În ce priveşte gestionarea fondurilor europene, este evident că acest lucru este înfăptuit de o categorie de profesionişti care acţionează într-un astfel de domeniu şi aceştia trebuie să dea dovadă de prudenţă, fără ca prin aceasta să se ajungă la concluzia lipsirii textului de claritate şi previzibilitate.9. În replică, domnul avocat arată că este foarte greu să se facă distincţia între o problemă de constituţionalitate şi una de aplicare a legii, însă Curtea Constituţională, de fiecare dată când a constatat că în practică există o astfel de situaţie care conduce la atingerea principiului legalităţii incriminării, a intervenit şi cel mai bun exemplu în acest sens îl constituie Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:10. Prin Încheierea din 16 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 16.876/3/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Nelu Iordache într-o cauză penală în care se fac cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de textul legal criticat.11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece nu precizează în mod concret actele normative vizate sau anumite conduite ilicite ce vor putea fi avute în vedere pentru reţinerea infracţiunii, din moment ce legiuitorul a optat pentru aplicarea denumirii generice „fără respectarea prevederilor legale". Prin acest mod impropriu de redactare s-a ignorat caracterul de normă specială pe care îl are art. 182 din Legea nr. 78/2000 faţă de dispoziţiile Codului penal, prin care ar trebui să se precizeze strict domeniul de aplicare. Aşa fiind, prin conţinutul normativ al textului contestat nu s-a stabilit cu claritate şi precizie obiectul material al infracţiunii, ceea ce determină o lipsă de previzibilitate a acestuia.12. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât este absurd să se invoce o eventuală nelegalitate a incriminării sau a pedepsei, câtă vreme textele care prevăd această infracţiune, precum şi pedeapsa aplicabilă sunt cuprinse într-o lege care de la momentul comiterii actelor cu relevanţă penală şi până în prezent a fost şi este în vigoare.13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.14. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la Decizia nr. 552 din 15 mai 2008, Decizia nr. 211 din 17 februarie 2009, Decizia nr. 348 din 10 martie 2011 şi Decizia nr. 859 din 23 iunie 2011.15. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Legiuitorul şi-a exercitat întocmai obligaţia pozitivă prin reglementarea clară şi precisă a infracţiunii de schimbare, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei unui folos legal obţinut, dacă fapta are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, astfel că, din redactarea normei criticate rezultă că aceasta este previzibilă şi accesibilă.16. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că între cerinţele calitative ale legii trebuie să se numere şi previzibilitatea, adică norma juridică trebuie să fie enunţată cu suficientă precizie, pentru a permite cetăţeanului să îşi controleze conduita, să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă, chiar dacă trebuie să apeleze la consiliere de specialitate în materie.17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei prin reprezentantul legal, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 182 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 78/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, astfel cum au fost modificate prin art. 79 pct. 13 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012 şi care, potrivit art. 247, a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014. Prevederile legale criticate au următorul conţinut:(1) Schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.(2) Schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei unui folos legal obţinut, dacă fapta are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la alin. (1). 20. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării legilor şi art. 23 alin. (12) referitor la principiul legalităţii pedepsei, precum şi prevederile art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului Curţii Constituţionale din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 552 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434 din 10 iunie 2008, Curtea a statuat că legiuitorul are libertatea de a stabili prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora. Acest lucru nu presupune însă uniformitate de reglementare, motiv pentru care, din anumite raţiuni de politică penală ori din considerente ce izvorăsc din realităţi iminente, Parlamentul poate incrimina, prin lege specială, o anumită conduită susceptibilă de a leza o serie de relaţii sociale ocrotite.22. Aşa fiind, dispoziţiile legale criticate din Legea nr. 78/2000, care reglementează una dintre modalităţile de săvârşire a infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, au fost instituite de legiuitor în vederea ocrotirii relaţiilor sociale referitoare la încrederea publică în folosirea sau prezentarea de documente în vederea obţinerii de fonduri din bugetul general al instituţiei europene. Aceasta reprezintă o opţiune de politică legislativă şi nu aduce în niciun fel atingere dispoziţiilor constituţionale invocate în cauză. Astfel, cât priveşte critica referitoare la absenţa din conţinutul reglementării a exigenţelor de previzibilitate şi precizie, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi primită, deoarece textul are o redactare univocă, nefiind susceptibil de o interpretare abuzivă sau arbitrară. De altfel, în Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove contra Marii Britanii, paragraful 40, Curtea de la Strasbourg a decis că legea internă pertinentă, care înglobează atât dreptul scris, cât şi pe cel nescris, trebuie să fie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă, într-o măsură rezonabilă, circumstanţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Or, nu se poate susţine că dispoziţiile legale criticate sunt lipsite de o astfel de cerinţă, deoarece acestea nu fac altceva decât să incrimineze schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Uniunii Europene sau a destinaţiei unui folos legal obţinut, dacă fapta are ca rezultat, în acest din urmă caz, diminuarea ilegală a resurselor din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei. În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 211 din 17 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 3 martie 2009, Decizia nr. 348 din 10 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 12 aprilie 2011, şi Decizia nr. 859 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 639 din 7 septembrie 2011.23. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.24. Distinct de aceste argumente, Curtea mai constată că prin Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 28 aprilie 2015, paragraful 36, Curtea a statuat că art. 1 alin. (5) din Constituţie consacră principiul respectării obligatorii a legilor. Pentru a fi respectată de destinatarii săi, legea trebuie să îndeplinească anumite cerinţe de claritate şi previzibilitate, astfel încât aceşti destinatari să îşi poată adapta în mod corespunzător conduita. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012) că, în principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se reţin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59).25. În concluzie, sintagma criticată de autor, respectiv „fără respectarea prevederilor legale" nu lipseşte de previzibilitate norma de incriminare, deoarece, din analiza sa, se poate desprinde cu uşurinţă înţelesul contestat care presupune că schimbarea destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei este posibilă numai cu respectarea dispoziţiilor legale şi că o schimbare cu nesocotirea acestor norme a destinaţiei unui folos legal obţinut, dacă are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, este prohibită. Prin urmare, nu se identifică deficienţe de claritate, prevederile legale contestate fiind redactate într-un limbaj care permite destinatarului să prevadă consecinţele care decurg din nerespectarea lor.26. În sfârşit, aspectele legate de particularităţile speţei, de încadrarea juridică a faptelor antisociale într-o anumită infracţiune ori de identificare a subiectului activ al infracţiunii excedează competenţei Curţii Constituţionale, întrucât aceasta se poate pronunţa - potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010 - numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, şi nicidecum asupra sferei de aplicare a dispoziţiilor criticate în ce priveşte beneficiarul fondurilor.27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nelu Iordache în Dosarul nr. 16.876/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi constată că dispoziţiile art. 182 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 9 mai 2017.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru