DECIZIE Nr. 310 din 15 noiembrie 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin.
1 din Codul de procedura penala si ale art. 207 din Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 35 din 18 ianuarie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala si ale art. 207 din Codul penal,
exceptie ridicata de Alexandru Bucur in Dosarul nr. 6.906/1999 al Judecatoriei
Sectorului 1 Bucuresti.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare este legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, considerand ca dispozitiile art. 279 alin. 1 din
Codul de procedura penala, privind punerea in miscare a actiunii penale la
plangerea prealabila a persoanei vatamate, nu contravin prevederilor art. 16
alin. (1) din Constitutie, referitoare la egalitatea in drepturi a cetatenilor
in fata legii si a autoritatilor publice, deoarece nu contin dispozitii
discriminatorii sau privilegii. Se considera ca si dispozitiile art. 207 din
Codul penal, referitoare la proba veritatii, sunt conforme cu prevederile
constitutionale, intrucat nu se incalca prezumtia de nevinovatie prevazuta la
art. 23 alin. (8), libertatea constiintei consacrata prin art. 29, libertatea
de exprimare garantata de art. 30, libertati care, potrivit art. 30 alin. (6)
si art. 54 din Constitutie, trebuie exercitate cu buna-credinta, fara a se
incalca drepturile si libertatile celorlalti. Se invoca, in final,
jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 272 din 20 decembrie
2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 219 din 27
aprilie 2001, si Decizia nr. 56 din 22 februarie 2001, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 154 din 29 martie 2001, prin care au fost
respinse exceptiile de neconstitutionalitate referitoare la aceleasi dispozitii
legale. Intrucat nu au fost invocate elemente noi de natura sa determine o
reconsiderare a acestei jurisprudente, solicita respingerea exceptiei.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 20 iunie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 6.906/1999,
Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 1 din Codul de
procedura penala, precum si ale art. 207 din Codul penal, exceptie ridicata de
Alexandru Bucur.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala contravin
prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, privind egalitatea in drepturi,
intrucat, "ca urmare a plangerii prealabile, prin simpla depunere a
cererii de chemare in judecata, actiunea este pusa in miscare impotriva
persoanei chemate in fata instantei" si prin aceste dispozitii legale
"se creeaza posibilitatea, pentru partea vatamata, la exercitarea abuziva
a dreptului sau procesual". Se mai sustine ca drepturile procesuale ale
partii vatamate sunt mai largi decat ale presupusului faptuitor, "devenit
si citat ca inculpat in cauza, desi legea il prezuma <<nevinovat>>
pana la momentul in care hotararea pronuntata de instanta de judecata va deveni
definitiva". Autorul exceptiei considera ca dispozitiile art. 279 alin. 1
din Codul de procedura penala afecteaza impartialitatea judecatorului, dreptul
inculpatului la aparare si la un proces echitabil, intrucat instanta de
judecata careia ii este adresata plangerea prealabila pune in miscare actiunea
penala si tot ea se pronunta si asupra fondului cauzei.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 207 din Codul penal, referitoare la
proba veritatii, autorul exceptiei considera ca acestea "sunt
neconstitutionale in raport cu prevederile art. 23 alin. (8), art. 29, art. 30
din Constitutia Romaniei". Se afirma ca in cazul infractiunilor de insulta
si de calomnie inculpatul nu are dreptul de a dovedi lipsa de temeinicie a
probelor de vinovatie aduse impotriva sa, iar dovedirea nevinovatiei se poate
face numai atunci cand exista un interes legitim, notiune care nu este definita
de lege. Se mai arata ca art. 207 din Codul penal ingradeste dreptul la
aparare, fiind totodata incalcata si prezumtia de nevinovatie, deoarece in
cazul infractiunilor de insulta si de calomnie "se pleaca de la o
prezumtie de vinovatie a persoanelor care au facut afirmatii sau
imputatii" si numai prin rasturnarea acestei prezumtii se poate face
dovada nevinovatiei. Autorul exceptiei apreciaza ca "proba veritatii reprezinta
o masura restrictiva a libertatii de exprimare si a libertatii presei" si
"este in egala masura imposibil de realizat", cand este vorba despre
opinii si judecati de valoare, vadindu-si "caracterul demagogic, specific
regimului totalitar in care a fost instituita".
Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, exprimandu-si opinia, apreciaza ca
dispozitiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala nu incalca
prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, intrucat "nu prevede
privilegii sau ingradiri ale exercitarii drepturilor procesuale pentru nici una
din partile procesului penal, iar calitatea de inculpat, asa cum este definita
prin art. 23 din Codul de procedura penala, nu reprezinta o prejudecare a
cauzei si nu rastoarna prezumtia de nevinovatie prevazuta la art. 23 alin. (8)
din Constitutie". In opinia instantei dispozitiile art. 207 din Codul
penal sunt, de asemenea, constitutionale, deoarece "nu instituie o
prezumtie de vinovatie, ci aduc o limitare fireasca afirmatiilor oricarei
persoane care trebuie sa le faca cu responsabilitate si numai pentru apararea
unui interes legitim".
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului
si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata sub toate aspectele. Astfel art. 279
alin. 1 din Codul de procedura penala nu este contrar art. 16 alin. (1) din
Constitutie, deoarece nu creeaza privilegii sau discriminari si nu incalca
vreunul dintre criteriile egalitatii in drepturi enumerate in art. 4 din
Constitutie. In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a art. 207
din Codul penal se arata ca acest text de lege nu incalca prezumtia de
nevinovatie, deoarece in cursul procesului penal se poate stabili daca fapta a
fost sau nu savarsita cu vinovatie. Referitor la criticile privind incalcarea
art. 29 si 30 din Constitutie se arata, in aceeasi opinie exprimata de Guvern,
ca acestea sunt nefondate, intrucat "libertatea constiintei trebuie sa se
manifeste in spirit de toleranta si respect reciproc", iar
"libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata
particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine, drepturile si
libertatile constitutionale, inclusiv libertatea de exprimare", iar,
potrivit art. 54 din Constitutie, drepturile si libertatile constitutionale
trebuie sa fie exercitate cu buna-credinta, fara a fi incalcate drepturile si
libertatile celorlalti. Se considera ca, dimpotriva, "art. 207 din Codul
penal asigura posibilitatea promovarii drepturilor mentionate".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor
de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
279 alin. 1 din Codul de procedura penala si ale art. 207 din Codul penal, care
au urmatorul cuprins:
- art. 279 alin. 1: "Punerea in miscare a actiunii penale se face
numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, in cazul infractiunilor
pentru care legea prevede ca este necesara astfel de plangere.";
- art. 207: "Proba veritatii celor afirmate sau imputate este
admisibila, daca afirmarea sau imputarea a fost savarsita pentru apararea unui
interes legitim. Fapta cu privire la care s-a facut proba veritatii nu
constituie infractiunea de insulta sau calomnie."
Textele constitutionale, invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate,
au urmatoarea redactare:
- art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- art. 23 alin. (8): "Pana la ramanerea definitiva a hotararii
judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata.";
- art. 29 alin. (1) si (2): "(1) Libertatea gandirii si a opiniilor,
precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o
forma. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o
credinta religioasa, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea constiintei este garantata; ea trebuie sa se manifeste in
spirit de toleranta si de respect reciproc.";
- art. 30 alin. (1): "Libertatea de exprimare a gandurilor, a
opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu
grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de
comunicare in public sunt inviolabile."
Autorul exceptiei considera ca este neconstitutionala institutia plangerii
prealabile, prevazuta la art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala ca o
conditie necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale, deoarece
persoana impotriva careia se formuleaza o astfel de plangere devine inculpat,
fara existenta vreunei probe care sa ateste vinovatia sa. Se mai sustine ca
"drepturile procesuale ale partii vatamate sunt mult mai largi decat ale
presupusului faptuitor, devenit si citat ca inculpat in cauza, desi legea il
prezuma nevinovat pana in momentul in care hotararea pronuntata de instanta de
judecata va deveni definitiva".
1. Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279
alin. 1 din Codul de procedura penala, Curtea constata ca nu pot fi retinute
criticile formulate, avand in vedere urmatoarele considerente:
Conditionarea punerii in miscare a actiunii penale de existenta plangerii
prealabile a persoanei vatamate reprezinta o exceptie de la regula generala a
oficialitatii procesului penal, inscrisa in art. 2 alin. 2 din Codul de
procedura penala. Cazurile in care este necesara plangerea prealabila se impart
in doua categorii: in cazul anumitor infractiuni, prevazute expres si limitativ
de lege, plangerea prealabila se depune direct la instanta de judecata, iar in
cazul altor infractiuni determinate, de asemenea, prin lege plangerea trebuie
adresata organului de urmarire penala competent, sesizarea instantei urmand sa
se faca prin rechizitoriul procurorului. Potrivit art. 125 alin. (3) din
Constitutie "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de
lege". Stabilirea infractiunilor in cazul carora este necesara plangerea
prealabila, a acelora in care trebuie efectuata urmarirea penala, precum si a
celor in cazul carora sesizarea instantei de judecata se face prin plangerea
prealabila directa a persoanei vatamate este lasata de Constitutie la libera
optiune a legiuitorului.
Curtea observa ca in orice proces penal, incepand din momentul declansarii
sale (inceperea urmaririi penale sau sesizarea instantei de judecata), sunt
implicate diferite parti: invinuit, inculpat, parte vatamata, parte civila,
parte responsabila civilmente, parti care au drepturi si obligatii egale. Norma
procedurala penala criticata nu prevede privilegii sau ingradiri ale exercitarii
drepturilor procesuale pentru nici una dintre partile procesului penal, iar
distinctiile facute intre calitatea partilor nu inseamna nici privilegii si
nici discriminari. Totodata Curtea retine ca prevederile art. 16 alin. (1)
referitoare la egalitatea in drepturi a cetatenilor in fata legii si a
autoritatilor publice nu sunt incalcate nici pentru faptul ca textul de lege
mentionat nu creeaza privilegii sau discriminari de natura celor prevazute la
art. 4 din Constitutie, si anume de rasa, de nationalitate, de origine etnica,
de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau
de origine sociala.
De asemenea, Curtea nu poate primi nici criticile referitoare la
incalcarea, prin art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala, a
dispozitiilor art. 23 alin. (8) din Constitutie, deoarece calitatea procesuala
de inculpat, definita in art. 23 din Codul de procedura penala ca fiind
"Persoana impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala", nu
reprezinta o prejudecare a cauzei si nu rastoarna prezumtia de nevinovatie
prevazuta de acest text constitutional conform caruia, "Pana la ramanerea
definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata
nevinovata". De asemenea, nu sunt prejudiciate interesele legitime ale
persoanei inculpate care, la fel ca si oricare parte din procesul penal, isi
poate exercita dreptul la aparare si poate solicita administrarea oricaror
probe legale pentru combaterea sustinerilor formulate in acuzare. In vederea
apararii impotriva unor inculpari vadit nefondate sau sicanatorii inculpatul
are la dispozitie si mijloace de drept penal, existand posibilitatea tragerii
la raspundere penala a celor care l-au reclamat, pentru savarsirea infractiunii
de denuntare calomnioasa, prevazuta la art. 259 din Codul penal.
Curtea Constitutionala a mai fost sesizata cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura
penala, retinandu-se, spre exemplu, prin Decizia nr. 162 din 21 septembrie
2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 544 din 2
noiembrie 2000, ca aceasta este neintemeiata, dispozitiile legale fiind
constitutionale, deoarece "nu aduc atingere acestor drepturi fundamentale
ale omului, obiectul reglementarii constituindu-l doar procedura de punere in
miscare a actiunii penale numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate,
in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o astfel de
plangere".
Considerentele si solutia adoptata isi pastreaza valabilitatea si in
prezenta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa determine
reconsiderarea jurisprudentei Curtii.
2. Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 207
din Codul penal Curtea retine, de asemenea, ca este neintemeiata, intrucat
dispozitiile legale criticate sunt conforme cu prevederile constitutionale
invocate de autorul exceptiei.
Autorul exceptiei considera ca art. 207 din Codul penal incalca art. 23
alin. (8) din Constitutie, deoarece nu permite proba veritatii decat in cazul
in care "afirmarea sau imputarea a fost savarsita pentru apararea unui
interes legitim", fara a se defini sintagma "interes legitim",
si in acest mod inculpatul nu poate proba lipsa de temeinicie a acuzatiilor.
Curtea constata ca textul de lege criticat nu este de natura sa contravina
prezumtiei de nevinovatie prevazute la art. 23 alin. (8) din Constitutie, ci,
dimpotriva, ofera posibilitatea efectuarii probei veritatii in cazul in care a
existat un interes legitim care sa justifice afirmarea sau imputarea adresata
persoanei vatamate, caz in care fapta nu constituie infractiunea de insulta sau
calomnie. Textul de lege circumscrie in acest mod insasi latura obiectiva a
celor doua infractiuni la acele fapte care nu sunt justificate de un interes
prevazut, ocrotit sau garantat de lege. Totodata Curtea retine ca opereaza
prezumtia de nevinovatie, prevazuta de textul constitutional amintit, si cu
privire la inculpatii trimisi in judecata pentru savarsirea infractiunilor de
calomnie si insulta, dispozitiile legale criticate nefacand o astfel de
distinctie.
In ceea ce priveste pretinsa incalcare a art. 29 din Constitutie, si anume
a alin. (1) si (2), referitoare la libertatea constiintei si la garantarea
acesteia, Curtea constata ca reglementarea probei veritatii in cazul
infractiunilor de insulta si calomnie, prin art. 207 din Codul penal, nu aduce
nici un fel de atingere libertatii constiintei, garantata de Legea
fundamentala, ci, dimpotriva, asigura exercitarea cu buna-credinta a libertatii
gandirii si a opiniilor, fara a se incalca drepturile si libertatile
fundamentale ale celorlalti, in spiritul art. 54 din Constitutie. In acelasi
timp, potrivit alin. (2) al art. 29 din Constitutie, libertatea constiintei
"trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si de respect
reciproc". Or, faptele de insulta si calomnie demonstreaza tocmai o lipsa
de respect care numai in cazul existentei unui interes legitim ce le-a
determinat, interes dovedit prin proba veritatii, nu constituie infractiuni.
Incriminarea unor asemenea fapte este insa in competenta legiuitorului, iar nu
in competenta contenciosului constitutional.
Curtea constata ca nu este intemeiata nici critica referitoare la
incalcarea art. 30 alin. (1) din Constitutie, deoarece libertatea de exprimare,
ca orice alta libertate sau drept fundamental, trebuie sa fie exercitata cu
buna-credinta, potrivit art. 54 din Constitutie, "fara sa incalce
drepturile si libertatile celorlalti", iar, conform art. 30 alin. (6),
"Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata
particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine".
De altfel, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat cu privire la
constitutionalitatea dispozitiilor art. 207 din Codul penal, respingand exceptia
de neconstitutionalitate a acestor dispozitii. Astfel, prin Decizia nr. 134 din
6 iulie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 393 din
23 august 2000, Curtea a stabilit ca art. 207 din Codul penal nu incalca
principiul prezumtiei de nevinovatie consacrat de art. 23 alin. (8) din
Constitutie, deoarece el "nu reglementeaza stabilirea vinovatiei in cazul
infractiunilor de insulta si de calomnie. In realitate, acest text de lege
instituie posibilitatea inculpatului de a dovedi veridicitatea afirmarilor sau
imputarilor facute, aceasta constituind un caz special de inlaturare a
caracterului penal al faptei, prin lipsa pericolului social, daca fapta a fost
savarsita pentru apararea unui interes legitim". S-a mai retinut ca "Apararea
drepturilor si a libertatilor cetatenilor impune, in unele situatii,
sanctionarea penala a afirmarilor si imputarilor, chiar daca acestea se refera
la fapte adevarate, dar nu au fost facute pentru apararea unui <<interes
legitim>>. De altfel, necesitatea sanctionarii rezulta din prevederile
art. 30 alin. (6) din Constitutie". Prin aceeasi decizie Curtea a
constatat si faptul ca textul art. 207 din Codul penal "este in deplina
concordanta cu prevederile art. 10 pct. 2 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale", precum si cu
jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Considerentele si solutia adoptate prin decizia citata isi pastreaza
valabilitatea si in prezenta cauza, neexistand elemente noi care sa determine
reconsiderarea jurisprudentei Curtii.
Curtea observa, de asemenea, ca invocarea jurisprudentei Curtii Europene a
Drepturilor Omului cu privire la distinctia dintre fapte si judecati de valoare
(si anume hotararea in cazul "Oberschlick impotriva Austriei", 1990)
nu are nici o concludenta in cauza, intrucat art. 207 din Codul penal se refera
la fapte determinate privitoare la o persoana, deci elemente concrete care pot
fi dovedite, iar nu la judecati de valoare, a caror dovedire nu este posibila.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art.
25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 1
din Codul de procedura penala si ale art. 207 din Codul penal, exceptie
ridicata de Alexandru Bucur in Dosarul nr. 6.906/1999 al Judecatoriei
Sectorului 1 Bucuresti.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 15 noiembrie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Marioara Prodan