DECIZIE   Nr. 308 din 15 noiembrie 2001

referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205, 206 si 207 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 21 din 16 ianuarie 2002

    Nicolae Popa       - presedinte
    Costica Bulai      - judecator
    Nicolae Cochinescu - judecator
    Constantin Doldur  - judecator
    Kozsokar Gabor     - judecator
    Petre Ninosu       - judecator
    Lucian Stangu      - judecator
    Ioan Vida          - judecator
    Iuliana Nedelcu    - procuror
    Marioara Prodan    - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205, 206 si 207 din Codul penal, exceptii ridicate de Societatea Comerciala "Editura Atac la persoana" - S.A. in dosarele nr. 9.668/1999, nr. 9.182/1998 si, respectiv, nr. 12.435/2000 ale Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea dosarelor nr. 309C/2001 si nr. 314C/2001 la Dosarul nr. 308C/2001.
    Reprezentantul Ministerului Public arata ca se impune conexarea dosarelor in temeiul art. 164 din Codul de procedura civila, intrucat acestea au ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate.
    Curtea, in temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, raportat la art. 164 din Codul de procedura civila, dispune conexarea dosarelor nr. 309C/2001 si nr. 314C/2001 la Dosarul nr. 308C/2001.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiilor de neconstitutionalitate, considerand ca dispozitiile art. 205, 206 si 207 din Codul penal nu contravin prevederilor art. 20 si ale art. 23 alin. (8) din Constitutie, deoarece nu contin dispozitii contrare art. 11 paragraful 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si nici celor ale art. 6 paragraful 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, invocate, de asemenea, in motivarea exceptiei. Totodata sustine ca aceste prevederi nu contravin nici dispozitiilor art. 23 alin. (8) din Constitutie, referitoare la prezumtia de nevinovatie, deoarece proba veritatii permite inculpatului sa faca dovada veridicitatii afirmatiilor sau informatiilor publicate in conditiile existentei unui interes legitim care, astfel, a fost aparat. Se invoca, in final, jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 272 din 20 decembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 219 din 27 aprilie 2001, si Decizia nr. 56 din 22 februarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 154 din 29 martie 2001, prin care au fost respinse exceptiile de neconstitutionalitate referitoare la aceleasi dispozitii legale. Intrucat nu au fost invocate elemente noi de natura a determina o reconsiderare a acestei jurisprudente, se solicita respingerea exceptiilor.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin incheierile din 25 iunie 2001, 2 iulie si 16 iulie 2001 (pronuntate in dosarele nr. 12.435/2000, nr. 9.182/1998 si, respectiv, nr. 9.668/1999), Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205, 206 si 207 din Codul penal, exceptii ridicate de Societatea Comerciala "Editura Atac la persoana" - S.A.
    In motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate autorul acestora sustine ca dispozitiile art. 205, 206 si 207 din Codul penal contravin prevederilor art. 23 alin. (8) din Constitutie, intrucat, "luate impreuna, instituie o prezumtie de vinovatie in sarcina inculpatului, prezumtie care nici nu-i ingaduie acestuia sa o rastoarne decat in situatia in care poate proba un interes legitim, dar si aprecierea legitimitatii interesului este lasata la liberul arbitru al instantei de judecata". Totodata se considera ca textele de lege criticate incalca si prevederile art. 20 din Constitutie, raportate la art. 11 paragraful 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si la art. 6 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, texte referitoare la prezumtia de nevinovatie.
    Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, exprimandu-si opiniile asupra exceptiilor de neconstitutionalitate, apreciaza ca acestea sunt neintemeiate. Se considera ca, referitor la art. 205 si 206, "din modul in care sunt redactate aceste texte nu rezulta in vreun fel ca existenta vreunuia din elementele constitutive ale acestor infractiuni ar fi ab initio prezumata, fiind deci necesara, in considerarea prezumtiei de nevinovatie ce actioneaza in favoarea inculpatului, dovedirea fiecaruia din aceste elemente". In privinta exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 207 din Codul penal, instanta considera, de asemenea, ca este neintemeiata, invocandu-se in acest sens si jurisprudenta Curtii Constitutionale.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctele sale de vedere, apreciaza ca exceptiile de neconstitutionalitate sunt neintemeiate sub toate aspectele. Astfel, se considera ca "dispozitiile art. 207 din Codul penal nu incalca principiul prezumtiei de nevinovatie, consacrat atat in Constitutie cat si in Codul de procedura penala, deoarece, in cadrul procesului, acest principiu actioneaza, probele sunt administrate, dar, in final, instanta are posibilitatea acordata de lege de a considera ca fapta respectiva nu constituie infractiune, deoarece interesul legitim care a stat la baza savarsirii ei inlatura pericolul social al faptei. Proba veritatii este, prin urmare, o cauza care inlatura caracterul penal al faptei prin inlaturarea trasaturii esentiale a pericolului social al acesteia". Se invoca in acest sens insasi jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care in Cazul Constantinescu impotriva Romaniei a constatat ca nu a existat o incalcare a art. 10 din Conventie, deoarece "marja de apreciere a autoritatilor nationale" in stabilirea existentei "unei nevoi sociale imperioase care sa raspunda ingerintei in exercitarea libertatii de exprimare nu a fost depasita". Se mai arata ca acelasi text de lege nu contravine nici prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece "nu creeaza nici privilegii, nici discriminari, neincalcand vreunul dintre criteriile egalitatii in drepturi, enumerate in art. 4 din Constitutie". Totodata se considera ca nici dispozitiile art. 205 si 206 din Codul penal nu incalca prezumtia de nevinovatie consacrata de Constitutie si de documentele internationale invocate.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere asupra exceptiilor de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.
    Obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 205, 206 si 207 din Codul penal, care au urmatorul cuprins:
    - art. 205: "Atingerea adusa onoarei ori reputatiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocura, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.
    Aceeasi pedeapsa se aplica si in cazul cand se atribuie unei persoane un defect, boala sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate.
    Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
    Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.";
    - art. 206: "Afirmarea ori imputarea in public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoana, care, daca ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sanctiune penala, administrativa sau disciplinara ori dispretului public, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda.
    Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
    Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.";
    - art. 207: "Proba veritatii celor afirmate sau imputate este admisibila, daca afirmarea sau imputarea a fost savarsita pentru apararea unui interes legitim. Fapta cu privire la care s-a facut proba veritatii nu constituie infractiunea de insulta sau calomnie."
    Textele constitutionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate au urmatoarea redactare:
    - art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.";
    - art. 23 alin. (8): "Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata."
    Autorul exceptiilor a mai invocat si incalcarea art. 11 paragraful 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, potrivit caruia "Orice persoana acuzata de savarsirea unei infractiuni este prezumata nevinovata pana cand vinovatia sa va fi dovedita, in mod legal, in cursul unui proces public, in cadrul caruia i s-au asigurat toate garantiile necesare apararii sale", precum si a art. 6 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care prevede: "Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita."
    1. Examinand exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 si 206 din Codul penal, Curtea constata ca nu pot fi retinute criticile formulate, avand in vedere urmatoarele considerente:
    Infractiunile de insulta, prevazuta in art. 205, si de calomnie, prevazuta in art. 206 din Codul penal, constituie infractiuni contra demnitatii, prin care sunt sanctionate penal cuvintele, gesturile, precum si alte mijloace prin care se aduce atingere onoarei ori reputatiei unei persoane sau se afirma, in public, fapte determinate, care, daca ar fi adevarate, ar expune acea persoana la sanctiuni (penale, administrative, disciplinare) ori dispretului public.
    Curtea constata ca incriminarea acestor fapte nu contravine in nici un mod prezumtiei de nevinovatie, consacrata atat de art. 23 alin. (8) din Constitutie, cat si de art. 11 paragraful 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale prin art. 6 pct. 2. Trasaturile esentiale ale infractiunii, prevazute in art. 17 din Codul penal (pericolul social al faptei, savarsirea cu vinovatie si legalitatea incriminarii), exista si in cazul celor doua infractiuni, deoarece numai savarsirea lor cu vinovatie poate atrage raspunderea penala a faptuitorului. Calitatea de inculpat a celui chemat in judecata nu reprezinta o incalcare a prezumtiei de nevinovatie, ci defineste, potrivit art. 23 din Codul de procedura penala, doar "persoana impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala". Prin urmare, persoana chemata in judecata penala, inculpatul, nu este considerata vinovata pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare. In speta instanta de judecata este obligata, potrivit art. 62 din Codul de procedura penala, "sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de probe", deoarece, conform art. 66 din acelasi cod, "invinuitul sau inculpatul nu este obligat sa probeze nevinovatia sa", iar "in cazul cand exista probe de vinovatie [...] are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie". Prezumtia de nevinovatie, consacrata prin art. 23 alin. (8) din Constitutie si prin textele din tratatele internationale, invocate de autorul exceptiei, ca o garantie a libertatii individuale, constituie unul dintre principiile fundamentale ale procesului penal.
    Curtea retine ca dispozitiile art. 205 si 206 nu instituie "o prezumtie de vinovatie", astfel cum se sustine de catre autorul exceptiilor, si, prin urmare, nu deroga de la principiul constitutional invocat. In cazul acestor infractiuni vinovatia rezulta uneori din insasi savarsirea faptelor prevazute de textele de lege criticate (res in se ipsa dolum habet), iar in alte cazuri, cand vinovatia nu ar rezulta ex re, instanta are obligatia de a stabili intentia faptuitorului luand in considerare, pe baza probelor administrate in acest scop, toate circumstantele legate de persoana, obiceiuri, timp si altele.
    2. Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 207 din Codul penal, Curtea retine, de asemenea, ca este neintemeiata, intrucat proba veritatii nu este o cauza de inlaturare a vinovatiei, respectiv a intentiei de a aduce atingere onoarei unei persoane, ci constituie o cauza speciala care inlatura caracterul penal al faptelor de insulta sau de calomnie.
    Curtea observa ca faptele de insulta si de calomnie demonstreaza o lipsa de respect pentru demnitatea persoanei si, de aceea, numai daca au fost savarsite pentru apararea unui interes legitim si daca s-a facut proba veritatii lor, ele nu constituie infractiuni.
    Curtea retine ca nici prin instituirea posibilitatii autorului de a dovedi adevarul afirmatiilor sau al imputarilor facute si nici prin restrangerea in limitele interesului legitim a acestei posibilitati art. 207 din Codul penal nu infrange prezumtia de nevinovatie consacrata prin art. 23 alin. (8) din Constitutie, prin art. 11 paragraful 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si prin art. 6 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Astfel, textul de lege criticat nu contine nici o prevedere conform careia persoana chemata in judecata penala pentru savarsirea infractiunilor de insulta si de calomnie ar fi prezumata a fi vinovata inainte de ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare.
    De altfel, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor art. 207 din Codul penal, respingand exceptia de neconstitutionalitate a acestor dispozitii. Astfel, prin Decizia nr. 134 din 6 iulie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 393 din 23 august 2000, Curtea a statuat ca art. 207 din Codul penal nu incalca principiul prezumtiei de nevinovatie consacrat de art. 23 alin. (8) din Constitutie, deoarece el "nu reglementeaza stabilirea vinovatiei in cazul infractiunilor de insulta si de calomnie. In realitate, acest text de lege instituie posibilitatea inculpatului de a dovedi veridicitatea afirmarilor sau imputarilor facute, aceasta constituind un caz special de inlaturare a caracterului penal al faptei, prin lipsa pericolului social, daca fapta a fost savarsita pentru apararea unui interes legitim". S-a mai retinut ca "Apararea drepturilor si a libertatilor cetatenilor impune, in unele situatii, sanctionarea penala a afirmarilor si imputarilor, chiar daca acestea se refera la fapte adevarate, dar nu au fost facute pentru apararea unui <<interes legitim>>. De altfel, necesitatea sanctionarii rezulta din prevederile art. 30 alin. (6) din Constitutie". Prin aceeasi decizie Curtea a constatat si faptul ca textul art. 207 din Codul penal "este in deplina concordanta cu prevederile art. 10 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale", precum si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
    Considerentele si solutia adoptate prin decizia citata isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza, neexistand elemente noi care sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.
    Curtea observa, de asemenea, ca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului cu privire la "garantarea unor drepturi concrete si efective si nu teoretice si iluzorii" nu are nici o concludenta in cauza, intrucat art. 207 din Codul penal se refera la fapte determinate privitoare la o persoana, deci elemente concrete care pot fi dovedite, iar nu la invinuirea unei persoane inainte ca aceasta sa fi fost dovedita potrivit cerintelor legale, in cadrul unui proces, situatie la care se refera Cazul Allenet de Ribemont contra Frantei, caz invocat de autorul exceptiilor.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205, 206 si 207 din Codul penal, exceptii ridicate de Societatea Comerciala "Editura Atac la persoana" - S.A. in dosarele nr. 9.668/1999, nr. 9.182/1998 si, respectiv, nr. 12.435/2000 ale Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 15 noiembrie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Marioara Prodan