DECIZIE Nr.
303 din 23 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 309 din 12 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 din Codul
de procedură penală, excepţie ridicată de Viorica Luca în
Dosarul nr. 1.400/35/2007 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală,
de Constantin-Virgil Manea în Dosarul nr. 11.898.1/281/2008 al
Judecătoriei Ploieşti - Secţia penală şi de
Marius-Marian Solea în Dosarul nr. 3.080/1/2009 al Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal, pentru autorul excepţiei
Viorica Luca, răspunde apărătorul ales Ionel Iordache, lipsind
celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este
legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 5.244D/2009, nr. 5.587D/2009
şi nr. 5.632D/2009 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu,
problema conexării cauzelor.
Apărătorul ales este de acord cu conexarea
dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune
conexării cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 5.587D/2009 şi nr.
5.632D/2009 la Dosarul nr. 5.244D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Apărătorul ales solicită admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând concluziile formulate
în faţa Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest
sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, reţine următoarele: Prin Incheierea din 4 iunie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 1.400/35/2007, Curtea de Apel
Timişoara - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 din Codul de procedură
penală. Excepţia a fost ridicată de Viorica Luca cu ocazia
soluţionării plângerii împotriva unei rezoluţii de neîncepere a
urmăririi penale.
Prin Incheierea din 9 iulie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 11.898.1/281/2008, Judecătoria Ploieşti -
Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
2781 din Codul de procedură penală. Excepţia a
fost ridicată de Constantin-Virgil Manea cu ocazia soluţionării
plângerii împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale.
Prin Incheierea din 18 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 3.080/1/2009, Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 din Codul de procedură
penală. Excepţia a fost ridicată de Marius-Marian Solea cu
ocazia soluţionării plângerii împotriva unei rezoluţii de
neîncepere a urmăririi penale.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii acesteia
susţin că art. 2781 din Codul de procedură
penală încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la
justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare,
libertatea de exprimare, dreptul persoanei vătămate de o autoritate
publică, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi, reglementarea prin lege organică
a organizării Guvernului, a statutului funcţionarilor publici, a
organizării şi funcţionării instanţelor
judecătoreşti, precum şi dispoziţiile constituţionale
referitoare la înfăptuirea justiţiei, rolul Ministerului Public,
statutul procurorilor şi integrarea în Uniunea Europeană, întrucât,
pe de o parte, nu asigură participarea la şedinţa de
judecată a unui procuror situat într-o poziţie ierarhic
superioară sau egală celui care a realizat, respectiv confirmat actul
al cărui control judiciar se realizează pe calea acestei proceduri,
iar pe de altă parte, nu reglementează răspunderea penală a
poliţistului anchetator, a procurorului şi a judecătorului
pentru eventuale abuzuri săvârşite în legătură cu
soluţionarea unui dosar penal. Autorul excepţiei Viorica Luca
consideră că, în situaţia în care intimatul are calitatea de
procuror, prezenţa procurorului de şedinţă nu este
obligatorie şi nici dezirabilă, întrucât acestuia nu i se poate da
cuvântul şi nici nu poate ataca cu recurs hotărârea
judecătorului pronunţată potrivit dispoziţiilor alin. 8
lit. a) şi b) din art. 2781 al Codului de procedură
penală.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia
penală apreciază ca fiind
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate.
Judecătoria Ploieşti - Secţia
penală nu şi-a exprimat opinia asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie -
Secţia penală consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând
trimitere în acest sens la jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile
de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere
ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecatorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 2781 din Codul de
procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru
modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum
şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: „După
respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva
rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei
ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub
urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de
procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane
ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în
termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a
modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la
instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să
judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi
făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în
judecată cuprinse în rechizitoriu.
In cazul în care prim-procurorul parchetului sau,
după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de
apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu
a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut
în alin. 1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de
zile.
Dosarul va fi trimis de parchet judecătorului,
în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul.
Persoana faţă de care s-a dispus
neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală
sau încetarea urmăririi penale, precum şi persoana care a făcut
plângerea se citează. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu
împiedică soluţionarea cauzei. Când judecătorul consideră
că este absolut necesară prezenţa persoanei lipsă, poate
lua măsuri pentru prezentarea acesteia.
La judecarea plângerii, prezenţa procurorului
este obligatorie.
La termenul fixat pentru judecarea plângerii,
judecătorul dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea,
persoanei faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale,
scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale
şi apoi procurorului.
Judecătorul, soluţionând plângerea,
verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza
lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a
oricăror înscrisuri noi prezentate.
Judecătorul pronunţă una dintre
următoarele soluţii:
a) respinge plângerea, prin sentinţă, ca
tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată,
menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacată;
b) admite plângerea, prin sentinţă,
desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi
trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii
urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să
arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată
faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin
care anume mijloace de probă;
c) admite plângerea, prin încheiere,
desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi,
când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre
judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în
primă instanţă şi căile de atac aplicându-se în mod
corespunzător.
In cazul prevăzut în alin. 8 lit. c), actul de
sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se
referă alin. 1.
Hotărârea judecătorului pronunţată
potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacată cu recurs de
procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă
de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub
urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi
de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt
vătămate.
In situaţia prevăzută în alin. 8 lit.
a), persoana în privinţa căreia judecătorul, prin hotărâre
definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori
să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi
urmărită pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când
s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de
organul de urmărire penală şi nu a intervenit unul dintre
cazurile prevăzute în art. 10.
Judecătorul este obligat să rezolve plângerea
în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia.
Plângerea greşit îndreptată se trimite
organului judiciar competent."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorii
excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale
ale art. 1 alin. (3), (4) şi (5) privind statul român, ale art. 2 alin.
(2) cu privire la suveranitate, ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea
drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale, ale
art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art.
21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi
dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) cu privire la dreptul la
apărare, ale art. 26 privind viaţa intimă, familială
şi privată, ale art. 30 alin. (1) şi (2) referitoare la
libertatea de exprimare, ale art. 52 alin. (3) referitoare la dreptul persoanei
vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 alin. (1) cu
privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi, ale art. 73 alin. (3) lit. e) teza întâi, lit. j) şi
lit. I) teza a treia privind reglementarea prin lege organică a
organizării Guvernului, a statutului funcţionarilor publici, a
organizării şi funcţionării instanţelor judecătoreşti,
ale art. 124 alin. (2) şi (3) referitoare la înfăptuirea
justiţiei, ale art. 126 alin. (1), (2) şi (5) teza întâi privind
instanţele judecătoreşti, ale art. 131 referitoare la rolul
Ministerului Public, ale art. 132 privind statutul procurorilor şi ale
art. 148 alin. (2) şi (4) cu privire la integrarea în Uniunea
Europeană, precum şi ale art. 11 alin. (1) şi (2) privind
dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20
referitoare ia tratatele internaţionale privind drepturile omului
raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că dispoziţiile art. 2781 din Codul
de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de
contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi din
Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în
prezenta cauză. In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 697 din 17
iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570
din 29 iulie 2008, şi Decizia nr. 1.223 din 18 noiembrie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30
decembrie 2008, prin care Curtea Constituţională a respins ca
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor de lege criticate, pentru motivele acolo arătate.
Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură
a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia,
cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
In plus, critica în sensul că art. 2781
din Codul de procedură penală nu reglementează răspunderea
penală a poliţistului anchetator, a procurorului şi a
judecătorului pentru eventuale abuzuri săvârşite în
legătură cu soluţionarea unui dosar penal, vizează, în
realitate, completarea textului de lege criticat, în vederea reglementării
răspunderii penale a unei anumite categorii de persoane. O asemenea
solicitare nu intră însă în competenţa Curţii
Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu
privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau
completa prevederile supuse controlului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Viorica Luca în Dosarul nr.
1.400/35/2007 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală,
de Constantin-Virgil Manea în Dosarul nr. 11.898.1/281/2008 al Judecătoriei
Ploieşti - Secţia penală şi de Marius-Marian Solea în
Dosarul nr. 3.080/1/2009 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 23 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică