DECIZIE Nr.
303 din 6 aprilie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a Ordonantei Guvernului nr. 21/1992 privind protectia
consumatorilor, in ansamblu, a dispozitiilor art. 18, ale art. 19 si ale art.
20 din aceeasi ordonanta, precum si a celor ale art. 4 si ale art. 6 din
Hotararea Guvernului nr. 1.039/2003 privind stabilirea cerintelor referitoare
la etichetarea si eficienta energetica a aparatelor frigorifice de uz casnic
pentru introducerea lor pe piata
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 393 din 8 mai 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 18, 19 şi 20 din Ordonanţa
Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, precum şi ale art. 4
şi 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.039/2003 privind stabilirea cerinţelor
referitoare la etichetarea şi eficienţa energetică a aparatelor frigorifice de
uz casnic pentru introducerea lor pe piaţă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Alchimia Impex" - S.R.L. din Reşiţa în Dosarul nr.
7.623/C/2005 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 4 şi 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.039/2003, iar ca
neîntemeiată a celor ale art. 18, 19 şi 20 din Ordonanţa Guvernului nr.
21/1992.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 16 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 7.623/C/2005, Tribunalul Caraş-Severin
-Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18, 19 şi 20 din Ordonanţa
Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, precum şi ale art. 4
şi 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.039/2003 privind stabilirea cerinţelor
referitoare la etichetarea şi eficienţa energetică a aparatelor frigorifice de
uz casnic pentru introducerea lor pe piaţă, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Alchimia Impex" - S.R.L. din Reşiţa într-o cauză
având ca obiect soluţionarea unui recurs împotriva sentinţei prin care a fost
respinsă o plângere împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a
contravenţiei prevăzute de art. 46 lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr.
21/1992, coroborate cu prevederile art. 18 - 20 din aceeaşi ordonanţă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale ale art. 45 şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) şi
b). In dezvoltarea motivelor excepţiei, se arată că Ordonanţa Guvernului nr.
21/1992, în ansamblu, încalcă libertatea comerţului, ignorând calitatea
consumatorului de parte activă a raportului comercial, reducându-l astfel la
rolul de „simplu spectator la războiul dintre stat şi comerciant".
In consecinţă, se apreciază că textele criticate
limitează posibilitatea societăţii în cauză de a se apăra şi de a aduce dovezi
împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.
Tribunalul Caraş-Severin - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In argumentarea acestei opinii, se arată că actele normative invocate nu intră
în categoria celor supuse controlului de constituţionalitate pe cale de
excepţie şi nici soluţionarea cauzei nu depinde de acestea. Totodată, se mai
apreciază că motivele de neconstituţionalitate invocate sunt probleme de fond
şi de aplicare a actelor normative criticate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstitu-ţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost invocat, îl constituie dispoziţiile art. 18, 19 şi 20 din Ordonanţa
Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 23 martie 1994, precum şi cele ale art. 4 şi 6 din
Hotărârea Guvernului nr. 1.039/2003 privind stabilirea cerinţelor referitoare la etichetarea şi eficienţa energetică
a aparatelor frigorifice de uz casnic pentru introducerea lor pe piaţă,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 10 septembrie 2003. Curtea observă că, deşi, în mod
formal, autorul excepţiei nu invocă, în mod expres, decât neconstitutionalitatea
dispoziţiilor sus amintite, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei, acesta
contestă şi constituţionalitatea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992, în
ansamblu.
Dispoziţiile legale criticate punctual au următorul
cuprins:
- Art. 18 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992: „Consumatorii au dreptul de a fi
informaţi, în mod complet, corect şi precis, asupra caracteristicilor esenţiale
ale produselor şi serviciilor oferite de către agenţii economici, astfel încât
să aibă posibilitatea de a face o alegere raţională, în conformitate cu
interesele lor, între produsele şi serviciile oferite şi să fie în măsură să le
utilizeze, potrivit destinaţiei acestora, în deplină securitate.";
- Art. 19 din
Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992: „Informarea consumatorilor despre
produsele şi serviciile oferite se realizează, în mod obligatoriu, prin
elemente de identificare şi caracterizare ale acestora, care se înscriu la
vedere, după caz, pe produs, etichetă, ambalaj de vânzare sau în cartea
tehnică, instrucţiunile de folosire ori altele asemenea, ce însoţesc produsul
sau serviciul, în funcţie de natura acestuia. ";
- Art. 20 din
Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992: „Producătorul trebuie să informeze despre
denumirea produsului, denumirea şi/sau marca producătorului, cantitatea şi,
după caz, termenul de garanţie, de valabilitate sau data durabilităţii
minimale, principalele caracteristici tehnice şi calitative, compoziţia,
aditivii folosiţi, despre eventualele riscuri previzibile, modul de utilizare,
manipulare, depozitare, conservare sau păstrare, despre contraindicaţii.
Producătorul are obligaţia să-şi precizeze adresa în
elementele de identificare, până la data aderării României la Uniunea
Europeană.";
- Art. 4 din Hotărârea
Guvernului nr. 1.039/2003: „Se admite introducerea pe piaţă numai a
aparatelor frigorifice de uz casnic al căror consum de energie electrică este
mai mic sau egal cu consumul maxim admis potrivit clasei de eficienţă pentru
categoria aparatului frigorific de uz casnic respectiv, calculat conform
metodei prevăzute în anexa nr. 1, şi care:
a) au aplicată o etichetă indicând consumurile de
energie, clasa de eficienţă energetică, nivelul de zgomot şi, după caz, alte
caracteristici, conform anexei B la Standardul «Eficienţa energetică şi etichetarea
ei» SR 13339:1996; eticheta se plasează pe exteriorul părţii frontale sau
superioare a aparatului frigorific de uz casnic, astfel încât să fie uşor de
observat şi vizibilă;
b) sunt însoţite de o fişă conţinând informaţiile
înscrise pe etichetă, modelul fişei fiind conform anexei C la Standardul
«Eficienţa energetică şi etichetarea ei» SR 13339:1996;
c) au marcajul european de conformitate CE,
prevăzut în anexa nr. 3 la Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii
produselor, aplicat de un producător sau un reprezentant autorizat al acestuia,
denumit în continuare marcaj CE.";
- Art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.039/2003: „Responsabilitatea introducerii pe
piaţă a aparatelor frigorifice de uz casnic conform prevederilor art. 4 revine
furnizorului."
Textele constituţionale invocate expres în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 45 privind libertatea economică şi ale art. 135
alin. (2) lit. a) şi b) privind economia.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
In esenţă, autorul excepţiei apreciază că prevederile
criticate contravin art. 45 şi art. 135 alin. (2) lit. a) şi b), întrucât
îngrădesc atât libertatea comerţului, cât şi libertatea economică.
I. Curtea reţine că, în
conformitate cu prevederile art. 146 lit. d) teza întâi din Constituţie, Curtea
Constituţională "hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate
privind legile şi ordonanţele, ridicate in faţa instanţelor judecătoreşti sau
de arbitraj comercial", iar potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de
contencios constituţional „decide asupra excepţiilor ridicate în faţa
instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind
neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o
lege sau dintr-o ordonanţă [...]".
Astfel, hotărârile Guvernului nu pot constitui obiect
al controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională,
acestea putând fi atacate numai pe calea contenciosului administrativ.
Pentru aceste motive, potrivit dispoziţiilor art. 29
alin. (6) din Legea nr. 47/1992, instanţa judecătorească trebuia să respingă
excepţia de neconstituţionalitate ridicată, printr-o încheiere motivată, fără a
mai sesiza Curtea Constituţională. Intrucât instanţa de judecată nu s-a
conformat acestor dispoziţii legale, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile
art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, urmează să respingă ca
inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi 6 din
Hotărârea Guvernului nr. 1.039/2003.
II. In ceea ce priveşte
constituţionalitatea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992, în ansamblu, Curtea,
prin Decizia nr. 277 din 1 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 635
din 5 septembrie 2003, a stabilit, în esenţă, că drepturile cetăţenilor care au
calitatea de consumatori şi obligaţiile corelative ale agenţilor economici,
prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992, au caracter de protecţie
împotriva unor practici abusive, şi nicidecum discriminatoriu, acestea fiind
adecvate poziţiei specifice a consumatorilor în raporturile cu producătorii şi
comercianţii care beneficiază de plata preţului pentru produsul vândut.
Prin aceeaşi decizie, Curtea a mai reţinut că nu sunt încălcate
dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie,
întrucât funcţionarea normală a economiei de piaţă este perfect compatibilă cu
măsurile de protecţie a consumatorilor, iar libertatea comerţului şi protejarea
intereselor naţionale în activitatea economică nu numai că nu sunt
incompatibile cu fixarea unor reguli privind calitatea produselor sau a
serviciilor prestate, dar acestea sunt impuse de alte obligaţii ce revin
statului, şi anume cea prevăzută la art. 135 alin. (2) lit. f) cu privire la
crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii.
Neexistând elemente noi de natură a determina
schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate
îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
De asemenea, în cauza de faţă, Curtea reţine că
Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 nu afectează libertatea economică, aceasta,
potrivit textului Constituţiei, fiind necesar să fie exercitată „în
condiţiile legii". De altfel, autorul excepţiei este o societate
comercială, care astfel are asigurat, în condiţiile legii, dreptul de a efectua
acte şi fapte de comerţ.
Curtea constată că aceleaşi considerente sunt valabile
şi cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18, 19
şi 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992, reglementări cuprinse în cap. IV al ordonanţei intitulat „Informarea şi
educarea consumatorilor".
Pentru considerentele expuse mai
sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca fiind
inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi 6 din
Hotărârea Guvernului nr. 1.039/2003 privind stabilirea cerinţelor referitoare
la etichetarea şi eficienţa energetică a aparatelor frigorifice de uz casnic
pentru introducerea lor pe piaţă, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Alchimia Impex" - S.R.L. din Reşiţa în Dosarul nr. 7.623/C/2005 al
Tribunalului Caraş-Severin - Secţia civilă.
II. Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind
protecţia consumatorilor, în ansamblu, şi a dispoziţiilor art. 18, 19 şi 20 din
aceeaşi ordonanţă, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 aprilie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly