DECIZIE Nr. 300 din 7 noiembrie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 lit.
d) si ale art. 52 alin. 1, 2 si 6 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 867 din 2 decembrie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 48 lit. d) si ale art. 52 alin. 1, 2 si 6 din Codul de
procedura penala, exceptie ridicata de Petre Mihai Bacanu in Dosarul nr.
3.057/2002 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
La apelul nominal se prezinta aparatorul autorului exceptiei si cel al
partii Nicolae Vacaroiu, lipsind partea Societatea Comerciala "R" -
S.A., fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia apreciaza
ca sintagma "este interesat sub orice forma" din cuprinsul art. 48
lit. d) este neconstitutionala, intrucat textul nu este suficient de explicit,
partea aflandu-se in imposibilitatea de a demonstra interesul judecatorului,
care poate fi de natura materiala sau morala. In ceea ce priveste dispozitiile
art. 52 alin. 1 din Codul de procedura penala, autorul exceptiei considera ca
sedinta secreta prin care se solutioneaza recuzarea unui judecator impiedica
petentul de a-si formula apararile necesare, astfel incat sunt incalcate
prevederile art. 24 din Constitutie si cele ale Conventiei pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Se arata ca, de cele mai
multe ori, cererea de recuzare este formulata oral in fata instantei
judecatoresti si, prin urmare, completul care solutioneaza cererea nu are
cunostinta de motivele invocate de parte.
Or, pentru a se evita astfel de situatii, prezenta partilor la solutionarea
cererilor de recuzare trebuie sa fie obligatorie. De asemenea, autorul critica
si dispozitia art. 52 alin. 2 din Codul de procedura penala, care prevede
ascultarea partilor la examinarea cererii de recuzare numai daca se gaseste
necesar de catre instanta. Se apreciaza ca acest text de lege contravine art.
16 din Constitutie, intrucat procurorul prezent in instanta este ascultat in
mod obligatoriu, in timp ce ascultarea partilor este lasata la latitudinea
instantei. In fine, se mai critica alin. 6 al art. 52, aratandu-se ca termenul
"incheiere" ar trebui inlocuit cu acela de "sentinta",
deoarece instanta se dezinvesteste dupa solutionarea cererii de recuzare.
Cealalta parte, prin aparator, solicita respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate, intrucat critica vizeaza probleme de fapt sau de
aplicare a legii, care nu sunt de competenta Curtii Constitutionale.
Reprezentantul Ministerului Public considera sustinerile autorului
exceptiei ca fiind in mare parte propuneri "de lege ferenda", care nu
pot face obiectul controlului de constitutionalitate. In ceea ce priveste
critica dispozitiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedura penala, se arata
ca procurorul, ca reprezentant al unei autoritati publice, nu se poate afla pe
pozitie de egalitate cu partile in proces si, prin urmare, intr-o astfel de
situatie nu este aplicabil principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor
prevazut de art. 16 din Constitutie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 8 august 2002, pronuntata in Dosarul nr. 3.057/2002,
Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 lit. d) si ale art.
52 alin. 1, 2 si 6 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Petre
Mihai Bacanu in dosarul acelei instante.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
sintagmele "este interesat sub orice forma", cuprinsa in art. 48 lit.
d) din Codul de procedura penala, "in sedinta secreta" din cuprinsul
art. 52 alin. 1, "iar daca se gaseste necesar, si partile" cuprinsa
in art. 52 alin. 2, precum si termenul "incheierea", cuprins in art.
52 alin. 6 din Codul de procedura penala, sunt neconstitutionale, deoarece
incalca dreptul la un proces echitabil si dreptul la aparare, dau nastere la
arbitrariu si au un continut discriminatoriu pentru partea care a cerut
recuzarea, lipsind-o de o cale de atac. Se propune ca hotararea pronuntata de
instanta care solutioneaza recuzarea sa fie denumita "sentinta", iar
nu "incheiere", pentru a putea fi supusa cailor de atac si a se
respecta, in acest mod, dreptul la aparare al partilor din proces.
Exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea
Suprema de Justitie - Sectia penala arata ca aceasta este nefondata, in temeiul
mai multor argumente. Astfel, se arata ca sintagma "este interesat sub
orice forma" nu contine nici o dispozitie contrara prevederilor
constitutionale invocate. Dimpotriva, pentru garantarea dreptului la aparare
partile pot cere recuzarea judecatorului interesat personal, prin sotul sau sau
printr-o ruda apropiata, in solutionarea cauzei. Se mai arata ca art. 48 lit.
d) din Codul de procedura penala nu contravine nici textului constitutional al
art. 123, referitor la infaptuirea justitiei, intrucat dispozitia legala
criticata garanteaza impartialitatea judecatorilor, prevazand posibilitatea
abtinerii ori recuzarii in toate cazurile in care rezulta, din imprejurari
concrete, ca judecatorul este interesat in cauza.
Curtea Suprema de Justitie constata ca o serie de texte constitutionale
invocate de autorul exceptiei in motivarea criticilor sale nu au legatura cu
prevederile art. 48 lit. d) din Codul de procedura penala si, prin urmare, nu
pot face obiectul controlului exceptiei de neconstitutionalitate.
Referitor la critica dispozitiilor art. 52 alin. 1 din Codul de procedura
penala, Curtea Suprema de Justitie considera ca aceasta este, de asemenea,
neintemeiata, deoarece procedura de solutionare a abtinerii sau recuzarii este
reglementata de lege, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie. Sedinta
secreta, ca si celelalte reguli procedurale instituite prin art. 52 alin. 2 si
6 din Codul de procedura penala nu sunt reguli de drept comun privind judecarea
in fond a cauzei, ele au un caracter special, de verificare a conformitatii
motivelor de recuzare si abtinere invocate cu cele prevazute de lege. De
asemenea, nici caile de atac nu pot fi aceleasi, fiind vorba despre rezolvarea
unei chestiuni prealabile solutionarii in fond a cauzei, iar nu despre
rezolvarea fondului. Pentru a se evita tergiversarea procesului prin folosirea
cailor de atac, dispozitiile art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala
prevad calea de atac a recursului in cazurile limitativ aratate in text, cu
respectarea dispozitiilor constitutionale ale art. 125 alin. (3). Referitor la
sustinerea autorului exceptiei privind neconstitutionalitatea alin. 6 al art.
52 din Codul de procedura penala, in ceea ce priveste utilizarea termenului
"incheiere" in loc de "sentinta", se apreciaza ca
argumentul este nefondat, intrucat, potrivit art. 311 alin. 1 din Codul de
procedura penala, invocat chiar de autorul exceptiei, numai hotararea prin care
se solutioneaza cauza de catre prima instanta sau prin care aceasta se
dezinvesteste fara a solutiona fondul se numeste sentinta, toate celelalte
hotarari date in cursul judecatii numindu-se incheieri, potrivit alin. 3 al
aceluiasi articol din Codul de procedura penala.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata
presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a
transmite punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate
in cauza. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr.
35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.
Presedintele Camerei Deputatilor arata ca dispozitiile prevazute de art. 48
lit. d) si art. 52 alin. 1, 2 si 6 din Codul de procedura penala nu sunt in
contradictie cu textele constitutionale invocate, texte care garanteaza
principiile fundamentale si valorile supreme ale statului roman. Prin urmare,
se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Guvernul, in punctul de vedere asupra exceptiei privind dispozitiile art.
48 lit. d) din Codul de procedura penala, arata ca sintagma "este
interesat sub orice forma" are un continut larg, care nu limiteaza cauza
de incompatibilitate la interesele de o anumita natura si nu limiteaza
posibilitatea partilor de a recuza judecatorul ori de cate ori ar exista motive
de suspiciune care ii pun la indoiala impartialitatea si obiectivitatea in
activitatea de judecata. Fara a aduce atingere vreunei prevederi
constitutionale, dispozitia din art. 48 lit. d) din Codul de procedura penala
constituie o garantie a dreptului la aparare prevazut de art. 24 din
Constitutie. Aceasta dispozitie nu ingradeste nici liberul acces la justitie
consacrat de art. 21 din Constitutie, ci creeaza temeiul legal al acestui acces
pentru asigurarea impartialitatii in activitatea de judecata.
Reglementarea incompatibilitatii judecatorului constituie o garantie a
dreptului la un proces echitabil, care presupune judecarea cauzei de catre o
instanta independenta si "impartiala", asa cum prevad dispozitiile
art. 6 pct. 1 teza intai din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale. Prin urmare, art. 48 lit. d) din Codul de procedura penala
nu contravine art. 11 sau 20 din Constitutie si nici celorlalte prevederi
invocate de autorul exceptiei.
Cu privire la critica de neconstitutionalitate a art. 52 alin. 1, 2 si 6
din Codul de procedura penala, se invoca art. 125 alin. (3) din Constitutie,
care statueaza ca procedura de judecata este stabilita de lege, si art. 126,
privind caracterul public al dezbaterilor, care prevede ca "Sedintele de
judecata sunt publice, afara de cazurile prevazute de lege".
Se mai arata ca Protocolul nr. 7 aditional la Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale prevede in art. 2 pct. 1
dreptul la dublul grad de jurisdictie, dar face referire numai la hotararile de
condamnare, nu si la incheierile premergatoare solutionarii cauzei, acestea
putand fi atacate o data cu fondul, asa cum a statuat Curtea Constitutionala
prin Decizia nr. 185 din 14 iunie 2001.
Se mai apreciaza ca procedura de solutionare a cererii de recuzare
garanteaza accesul liber la justitie pentru invocarea existentei oricarui caz
de incompatibilitate prevazut de lege si nu creeaza privilegii sau discriminari
pe temeiul criteriilor prevazute in art. 4 din Constitutie sau in art. 14 din
Conventie, de natura a contraveni art. 16 din Constitutie.
In concluzie, exceptia de neconstitutionalitate este considerata ca fiind
neintemeiata.
Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia este nefondata. Abtinerea, ca si
recuzarea judecatorului, se poate solicita de oricare dintre partile din
proces, cu aratarea motivelor pe care se intemeiaza si numai in cazurile strict
reglementate de lege. Pentru a se evita tergiversarea solutionarii unor cereri,
art. 52 alin. 2 din Codul de procedura penala prevede o procedura speciala, si
anume examinarea de indata a acestora, lasand la aprecierea judecatorului daca
se impune sau nu ascultarea partilor din cauza respectiva. Daca s-ar prevedea
obligativitatea ascultarii partilor, pentru solutionarea cererii de recuzare,
s-ar ajunge la amanarea in mod nejustificat a cauzei si la acordarea unor
termene suplimentare. Cu privire la critica adusa art. 52 alin. 6, in sensul ca
acesta nu prevede o cale de atac impotriva incheierii prin care s-a respins
cererea de recuzare, se arata ca aceasta critica nu este fondata, deoarece
incheierea poate fi atacata o data cu fondul. Atacarea cu recurs separat ar
duce, in cele mai multe cazuri, la tergiversarea nejustificata a cauzelor
penale.
In concluzie, se apreciaza ca prevederile art. 52 din Codul de procedura
penala asigura o corecta solutionare a abtinerii sau recuzarii in concordanta
cu dispozitiile Constitutiei, cu asigurarea celeritatii desfasurarii procesului
penal.
Presedintele Senatului nu a comunicat Curtii Constitutionale punctul sau de
vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de presedintele
Camerei Deputatilor, de Guvern si de Avocatul Poporului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, si ale
art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,
sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
48 lit. d) si ale art. 52 alin. 1, 2 si 6 din Codul de procedura penala, care
prevad:
- Art. 48: "Judecatorul este de asemenea incompatibil de a judeca,
daca in cauza respectiva: [...]
d) exista imprejurari din care rezulta ca este interesat sub orice forma,
el, sotul sau vreo ruda apropiata.";
- Art. 52 alin. 1, 2 si 6: "Abtinerea sau recuzarea judecatorului,
procurorului sau grefierului se solutioneaza de un alt complet, in sedinta
secreta, fara participarea celui ce declara ca se abtine sau este recuzat.
Examinarea declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare se face de
indata, ascultandu-se procurorul cand este prezent in instanta, iar daca se
gaseste necesar, si partile, precum si persoana care se abtine sau a carei
recuzare se cere. [...]
Incheierea prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea, ca si aceea prin
care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei cai de atac."
Autorul exceptiei arata ca dispozitiile art. 48 lit. d) si ale art. 52
alin. 1, 2 si 6 din Codul de procedura penala sunt contrare prevederilor
constitutionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la Romania ca stat de drept,
art. 11 alin. (1) si (2) referitoare la dreptul international si dreptul
intern, art. 15 alin. (1) referitoare la universalitatea drepturilor si
libertatilor cetatenilor, art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la egalitatea in
drepturi, art. 20 alin. (1) si (2) referitoare la tratatele internationale
privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) si (2) referitoare la accesul
liber la justitie, art. 24 alin. (1) si (2) referitoare la dreptul la aparare,
art. 30 alin. (7) referitoare la restrangerile aduse libertatii de exprimare,
art. 48 alin. (3) referitoare la raspunderea patrimoniala a statului pentru
erorile judiciare in procesele penale, art. 51 referitoare la respectarea
Constitutiei si a legilor, art. 54 referitoare la exercitarea drepturilor si a
libertatilor, art. 123 alin. (1) si (2) referitoare la infaptuirea justitiei,
art. 124 alin. (1) referitoare la statutul judecatorului, art. 125 alin. (1) si
(3) referitoare la instantele judecatoresti, art. 128 referitoare la folosirea
cailor de atac, art. 130 alin. (1) referitoare la rolul Ministerului Public in
activitatea judiciara, art. 131 alin. (1) referitoare la statutul procurorilor
si ale art. 150 alin. (1) referitoare la conflictul temporal de legi. Totodata,
dispozitiile legale criticate sunt considerate ca fiind contrare prevederilor
din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, si anume: art. 6 pct. 1 teza intai referitoare la dreptul la un
proces echitabil, art. 6 pct. 3 lit. c) referitoare la dreptul la aparare, art.
13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv, art. 14 referitoare la
interzicerea discriminarii, art. 17 referitoare la interzicerea abuzului de
drept, precum si celor ale art. 2 din Protocolul nr. 7 aditional la Conventie, referitoare
la dublul grad de jurisdictie in materie penala.
I. Dintre prevederile constitutionale pretins a fi incalcate prin
dispozitiile legale ce fac obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea
constata ca nu au legatura cu acestea, deci sunt irelevante in cauza, cele
prevazute in art. 11, 20, art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) si (2), art. 21,
art. 30 alin. (7), art. 48 alin. (3), art. 51, 54, art. 130 alin. (1), art. 131
alin. (1), precum si cele ale art. 150 alin. (1).
II. Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiei art. 48
lit. d) din Codul de procedura penala, care prevede posibilitatea recuzarii
judecatorului interesat in cauza, sub orice forma, Curtea constata ca
institutia incompatibilitatii constituie un remediu procesual pentru situatiile
in care prezumtia de impartialitate a judecatorului este pusa la indoiala.
Judecatorul declarat incompatibil este impiedicat sa participe la activitatea
procesuala desfasurata intr-o anumita cauza, in acest mod fiind respectate
principiile de drept privind impartialitatea si obiectivitatea modului de
solutionare a litigiilor deduse judecatii. Prin urmare, textul de lege criticat
nu aduce atingere dreptului la aparare, consacrat prin art. 24 din Constitutie,
ci, dimpotriva, constituie garantia desfasurarii unui proces echitabil, cu
respectarea tuturor drepturilor procesuale ale partilor implicate. De asemenea,
art. 48 lit. d) din Codul de procedura penala nu ingradeste nici accesul liber
la justitie, prevazut in art. 21 din Constitutie, intrucat persoana interesata
are posibilitatea, prin formularea unei cereri de recuzare, sa restabileasca
echilibrul procesual intrerupt de existenta unui caz de incompatibilitate.
III. Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
52 alin. 1, 2 si 6 din Codul de procedura penala, referitoare la procedura
speciala de solutionare a declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare,
Curtea constata, de asemenea, ca aceasta este neintemeiata. Potrivit
prevederilor art. 125 alin. (3) si ale art. 126 din Constitutie, procedura de
judecata este stabilita de lege, respectiv sedintele de judecata sunt publice,
in afara de cazurile prevazute de lege. De asemenea, potrivit art. 128 din
Constitutie, impotriva hotararilor judecatoresti partile interesate si
Ministerul Public pot exercita caile de atac in conditiile legii. Rezulta,
asadar, ca, potrivit Constitutiei, legiuitorul este unica autoritate competenta
de a reglementa procedura de judecata, cazurile in care sedintele de judecata
nu sunt publice, precum si caile de atac si conditiile exercitarii acestora.
Procedura de solutionare a cererilor de abtinere sau de recuzare face parte
integranta din procedura de judecata, fiind reglementata in conformitate cu
prevederile constitutionale.
In ceea ce priveste incheierea prin care se solutioneaza cererea de
abtinere sau de recuzare, Curtea constata ca aceasta nu solutioneaza fondul
cauzei si de aceea lipsa unei cai de atac separate impotriva acestei incheieri
nu este contrara dispozitiilor art. 2 din Protocolul nr. 7 aditional la
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
referitoare la dublul grad de jurisdictie in materie penala. Faptul ca o
asemenea incheiere nu poate fi atacata separat cu recurs se explica, pe de o
parte, prin necesitatea evitarii unei prelungiri abuzive a procesului, iar pe
de alta parte, prin faptul ca respectiva incheiere poate fi atacata cu recurs o
data cu hotararea prin care s-a solutionat fondul cauzei.
Asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 lit. d)
si ale art. 52 din Codul de procedura penala Curtea Constitutionala s-a
pronuntat prin mai multe decizii, dintre care mentionam Decizia nr. 83 din 8
martie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 240 din
11 mai 2001, si Decizia nr. 185 din 14 iunie 2001, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 509 din 28 august 2001, respingand exceptia
ca fiind neintemeiata. Intrucat nu au intervenit elemente noi, solutia adoptata
in aceste decizii, precum si considerentele pe care se intemeiaza sunt valabile
si in cauza de fata.
Fata de cele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit.
A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 lit. d)
si ale art. 52 alin. 1, 2 si 6 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata
de Petre Mihai Bacanu in Dosarul nr. 3.057/2002 al Curtii Supreme de Justitie -
Sectia penala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 7 noiembrie 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihaela Senia Costinescu