DECIZIE Nr.
300 din 3 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 123 1 alin. (1) lit. e) din Legea nr.
8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 188 din 26 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1231 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile
conexe, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Pheonix Records" -
S.R.L, din Bucureşti în Dosarul
nr. 13.605/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal răspunde apărătorul părţii
U.C.M.R.-ADA, avocat Alexandru Roată-Palade, cu împuternicire la dosar, lipsă
fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Apărătorul părţii prezente solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate. In acest sens, susţine că textul de lege
criticat reprezintă tocmai concretizarea principiului constituţional al
garantării şi ocrotirii dreptului de proprietate. Totodată, consideră că
implementarea dispoziţiilor Directivei Parlamentului European şi a Consiliului
2001/29/CE este un atribut al legiuitorului şi nu poate constitui un aspect de
neconstituţionalitate de competenţa instanţei de contencios constituţional.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind
inadmisibilă. In acest sens, face referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor
Omului, potrivit căreia, când statul nu transpune o directivă ori o
implementează incorect, judecătorul naţional este chemat să se pronunţe asupra
acestor aspecte.
După dezbaterea cauzei, se prezintă apărătorul
autorului excepţiei, avocatul Matei Şovărel, cu împuternicire la dosar, care,
reiterând motivele cuprinse în notele scrise depuse la dosarul cauzei, solicită
admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, depune la dosar şi
un set de înscrisuri.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 22 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 13.605/3/2007, Tribunalul
Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1231 din Legea nr. 8/1996 privind
dreptul de autor şi drepturile conexe. Excepţia a
fost ridicată de Societatea Comercială „Pheonix Records" - S.R.L, din
Bucureşti într-o cauză civilă privind drepturi de autor.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că prevederile art. 1231 din Legea nr. 8/1996 nu au fost
modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 123/2005 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi
drepturile conexe, care a transpus în dreptul intern prevederile Directivei
Parlamentului European şi a Consiliului 2001/29/CE din 22 mai 2001 privind
armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor şi drepturilor conexe în
societatea informaţională, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor
Europene nr. L 006 din 10 ianuarie 2002. De asemenea, arată că, pe de o parte,
potrivit paragrafului 23 din Directiva Parlamentului European şi a Consiliului
2001/29/CE, „dreptul autorului de comunicare către public [...] trebuie
înţeles ca înglobând toate comunicările către public, care nu este prezent acolo de unde
vine comunicarea", iar, pe de altă parte, textul de lege criticat prevede că gestiunea colectivă
este obligatorie în ceea ce priveşte dreptul de comunicare publică a operelor muzicale, fără să facă
distincţie între comunicarea directă (când publicul este prezent) şi comunicarea
indirectă (când
publicul nu este prezent). In acest fel, norma criticată contravine
dispoziţiilor Directivei Parlamentului European şi a Consiliului 2001/29/CE şi,
pe cale de consecinţă, dispoziţiilor art. 148 alin. (2) din Constituţie.
Totodată, susţine că prevederile criticate sunt contrare şi dispoziţiilor
constituţionale ale art. 44 privind garantarea proprietăţii private, inclusiv a
proprietăţii intelectuale. In fine, consideră că textul de lege criticat
contravine şi dispoziţiilor art. 135 alin. (2) lit. a) şi c) din Constituţie,
de vreme ce în cazul autorilor care îşi interpretează în concerte propriile
creaţii muzicale şi care sunt şi organizatorii propriilor concerte se
interpune, artificial, organismul de gestiune colectivă, cu consecinţa
diminuării drepturilor financiare aferente acestor
spectacole.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă consideră că prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor
constituţionale invocate. In acest sens, arată că reglementarea cu titlu
obligatoriu a gestiunii colective în exercitarea unor drepturi de autor şi
drepturi conexe s-a făcut în considerarea imposibilităţii practice de exercitare
individuală a acestor drepturi şi, în beneficiul autorilor şi titularilor de
drepturi conexe care nu ar putea pretinde sumele cuvenite, fiecare în parte,
direct de la utilizatori. Totodată, consideră că este neîntemeiată şi critica
de neconstituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 148 alin. (2) din
Constituţie, întrucât, în legislaţia internă, sunt direct aplicabile numai
prevederile regulamentelor europene obligatorii, nefiind cazul Directivei
Parlamentului European şi a Consiliului 2001/29/CE. Menţionează că directivele
comunitare trebuie transpuse de către statele membre în legislaţia internă
într-un anumit interval de timp, stabilit în textul
acesteia.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că
exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie absolutizată,
iar legiuitorul este îndreptăţit să stabilească conţinutul şi limitele
acestuia.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Prin încheiere, instanţa de judecată a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 1231 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. Din notele scrise ale
autorului, însă, rezultă că motivele de neconstituţionalitate privesc doar
prevederile art. 1231 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi
drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, astfel cum au fost introduse
prin art. I punctul 90 din Legea nr. 285/2004 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile
conexe, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 587 din 30 iunie 2004, având următorul
conţinut:
- „Art. 1231. - Gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea
următoarelor drepturi:
[...] e) dreptul de comunicare publică a operelor
muzicale, cu excepţia proiecţiei publice a operelor cinematografice."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art.
135 alin. (2) lit. a) şi c) relative la obligaţia statului de a asigura
libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil
pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, stimularea cercetării
ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor
şi ale art. 148 alin. (2) privind prioritatea, ca urmare a aderării, a
prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi a
celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile
contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
Titularii dreptului de autor şi ai drepturilor conexe
îşi pot exercita drepturile recunoscute prin Legea nr. 8/1996 în mod individual
sau, pe bază de mandat, prin organismele de gestiune colectivă. Ca urmare a
modificării Legii nr. 8/1996 prin Legea nr. 285/2004, gestiunea facultativă a
acestor drepturi reprezintă regula, pe cale de excepţie, prevederile art. 1231 din Legea nr. 8/1996 stabilind că
gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea drepturilor prevăzute
expres la literele a)-g) ale
acestui articol, inclusiv pentru dreptul de comunicare publică a operelor
muzicale, aduse anterior la cunoştinţa publică.
Autorul excepţiei susţine că prevederile art. 1231 din Legea
nr. 8/1996 nu fac distincţie între comunicarea directă (când publicul este
prezent) şi comunicarea indirectă (când publicul nu este prezent) a operelor
muzicale, contrar dispoziţiilor Directivei Parlamentului European şi a
Consiliului 2001/29/CE care stabilesc că dreptul autorului de comunicare către
public trebuie înţeles ca înglobând toate comunicările către public, care nu
este prezent acolo de unde vine comunicarea. In acest sens, autorul consideră
că, potrivit dispoziţiilor art. 148 alin. (2) din Constituţie, ar trebui
aplicată cu prioritate norma comunitară. Or, Curtea constată că aceste aspecte
nu reprezintă probleme de constituţionalitate, ci de aplicare a legii, de
competenţa instanţei de judecată.
De asemenea, Curtea reţine că nu intră în competenţa sa
nici modificarea textului de lege supus controlului de constituţionalitate, în
sensul dorit de autorul excepţiei, legiuitorul fiind competent să transpună
normele comunitare ale Directivei Parlamentului European şi a Consiliului
2001/29/CE în legislaţia naţională în materie.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate prin
raportare la dispoziţiile art. 44 şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) şi c) din
Legea fundamentală, Curtea reţine că gestiunea colectivă obligatorie pentru
exercitarea unor drepturi prevăzute expres de lege se face de către organismele
de gestiune colectivă în beneficiul autorilor şi titularilor de drepturi
conexe, prin reglementarea dedusă controlului legiuitorul dând expresie atât
principiului constituţional al garantării proprietăţii private, drepturile
autorului asupra operei sale beneficiind de aceeaşi protecţie, fiind asimilate
dreptului de proprietate, cât şi obligaţiei statului de a asigura protecţia
dreptului de autor.
Soluţia legiuitorului de a reglementa gestiunea
colectivă obligatorie în exercitarea unor drepturi de autor şi drepturi conexe
îşi găseşte justificarea în modalitatea de exploatare a acestor drepturi, care
face imposibilă autorizarea individuală.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 1231 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996
privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Pheonix Records" - S.R.L, din Bucureşti în Dosarul nr.
13.605/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu