DECIZIE   Nr. 299 din  7 noiembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 890 din  9 decembrie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Eugenia Rodica Apostolescu in dosarele nr. 3.247/2002 si nr. 3.353/2002 ale Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
    La apelul nominal raspunde autorul exceptiei. Procedura de citare este legal indeplinita.
    Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea Dosarului nr. 368C/2002 la Dosarul nr. 361C/2002, avand in vedere ca obiectul exceptiei de neconstitutionalitate este identic in cauzele enumerate.
    Reprezentantul Ministerului Public apreciaza ca fiind intrunite conditiile conexarii. In consecinta, pentru o mai buna administrare a justitiei, Curtea, in temeiul art. 164 din Codul de procedura civila si al art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata, dispune conexarea dosarelor anterior mentionate.
    Cauza fiind in stare de judecata, autorul exceptiei pune concluzii de admitere, sustinand oral motivele de neconstitutionalitate a textelor de lege criticate, expuse in notele scrise depuse la dosar.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, considerand ca textele de lege criticate nu contravin Constitutiei. Arata ca prin instituirea posibilitatii atacarii cu recurs a incheierii de respingere a recuzarii o data cu hotararea prin care s-a solutionat fondul cauzei, potrivit art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, nu se restrang accesul liber la justitie si nici dreptul persoanei la aparare. Se invoca in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin incheierile din 22 august 2002, respectiv din 5 septembrie 2002, pronuntate in dosarele nr. 3.247/2002 si nr. 3.353/2002, Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Eugenia Rodica Apostolescu.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile criticate sunt contrare prevederilor art. 11, art. 15 alin. (2), art. 20, 21, 24 si ale art. 150 alin. (1) din Constitutie, precum si celor ale art. 6, 13 si 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala considera ca exceptia este neintemeiata, deoarece prevederile art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala nu contravin nici uneia dintre prevederile constitutionale invocate si nici celor ale art. 6, 13 si 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Se arata ca asupra acestei exceptii de neconstitutionalitate Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 185 din 14 iunie 2001, respingand exceptia.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala este neintemeiata, deoarece Constitutia prevede atributul legiuitorului de a reglementa procedura de judecata si caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti, iar procedura de solutionare a cererilor de abtinere sau de recuzare este reglementata in temeiul acestor dispozitii constitutionale. Se mai arata ca Protocolul nr. 7 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale prevede in art. 2 pct. 1 dreptul la dublul grad de jurisdictie, dar face referire numai la hotararile de condamnare, nu si la incheierile premergatoare solutionarii cauzei, acestea putand fi atacate o data cu fondul, asa cum a statuat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 185 din 14 iunie 2001. De asemenea, se mai apreciaza ca procedura reglementata in art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala nu incalca dreptul la un proces echitabil si dreptul la aparare (art. 24 din Constitutie si art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale), deoarece, solutionand cererea de recuzare, instanta nu hotaraste asupra temeiniciei unei acuzatii in materie penala indreptate impotriva persoanei care a formulat cererea de recuzare. Dispozitiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 150 din Constitutie.
    Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. Din motivarea exceptiei nu rezulta in ce consta contrarietatea dintre dispozitiile art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala si prevederile constitutionale invocate sau cele ale conventiei. In realitate - se arata in punctul de vedere al Avocatului Poporului - autorul exceptiei contesta modul in care au fost aplicate dispozitiile legale criticate, dar acest aspect nu intra in competenta de solutionare a Curtii Constitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala. Aceste dispozitii au urmatorul continut: "Incheierea prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea, ca si aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei cai de atac."
    Autorul exceptiei considera aceste dispozitii ca fiind contrare prevederilor constitutionale ale art. 11, referitoare la dreptul international si dreptul intern, ale art. 15 alin. (2), referitoare la neretroactivitatea legii, ale art. 20, referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21, referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 24, referitoare la dreptul la aparare, si ale art. 150 alin. (1), referitoare la conflictul temporal de legi, intrucat nu prevede posibilitatea atacarii cu recurs separat a incheierilor prin care s-a respins recuzarea unui membru al completului de judecata. Totodata, dispozitiile legale criticate sunt considerate ca fiind contrare prevederilor din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, si anume: art. 6 pct. 1 teza intai, referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 13, referitoare la dreptul la un recurs efectiv, si art. 14, referitoare la interzicerea discriminarii.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata. Curtea retine ca, potrivit art. 125 si 128 din Constitutie, legiuitorul este unica autoritate competenta sa reglementeze caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti in cadrul procedurii de judecata, precum si modul de exercitare a acestora. In virtutea acestei competente, legiuitorul stabileste hotararile judecatoresti impotriva carora pot fi exercitate caile de atac si conditiile in care pot fi folosite aceste cai.
    In ceea ce priveste incheierile, ca specie de hotarari judecatoresti pronuntate in cursul procesului, dar prin care nu se solutioneaza fondul cauzei, acestea nu pot fi atacate, de regula, decat o data cu hotararile judecatoresti care solutioneaza fondul cauzei, care sunt, potrivit dreptului nostru procesual penal, sentintele si deciziile. Stabilind prin art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala ca incheierile pot fi atacate cu recurs numai o data cu sentinta sau cu decizia atacata, legiuitorul a actionat in limitele competentei sale, prevazute prin dispozitiile constitutionale evocate mai sus.
    Regula exercitarii cailor de atac impotriva incheierilor numai o data cu hotararea prin care s-a solutionat fondul cauzei se impune pentru asigurarea desfasurarii procesului cu celeritate, intr-un termen rezonabil, exigenta recunoscuta cu valoare de principiu atat in sistemul nostru procesual, cat si in Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care consacra la art. 6 pct. 1 dreptul oricarei persoane "la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale". Sub acest aspect, prin posibilitatea exercitarii cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti, prin care se solutioneaza fondul cauzei, este asigurat accesul liber la justitie.
    Referitor la sustinerile autorului exceptiei privind incalcarea dreptului la aparare prevazut de art. 24 din Constitutie, Curtea constata ca textele de lege criticate nu aduc atingere acestui drept, intrucat persoana interesata isi poate formula aparari in cadrul caii de atac prevazute de lege, care se exercita impotriva hotararii prin care s-a solutionat fondul cauzei.
    De asemenea, Curtea constata ca dispozitiile art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala nu incalca prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (2), referitoare la neretroactivitatea legii, deoarece nu se pune problema aplicarii in timp a legii. Nepunandu-se problema unui conflict temporal intre prevederile constitutionale si cele ale art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala, prevederile art. 150 alin. (1) nu au incidenta in cauza.
    Curtea mai constata ca dispozitiile de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 11, referitoare la dreptul international si dreptul intern, recuzarea neformand obiectul unui tratat international, nici celor ale art. 20, referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, dreptul la recurs separat impotriva incheierilor prin care se rezolva cereri de recuzare nefiind un drept al omului care sa fie prevazut in asemenea tratate. De asemenea, nu sunt incalcate prevederile art. 13, referitoare la dreptul la un recurs efectiv, si nici cele ale art. 14, referitoare la interzicerea discriminarii, din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 185 din 14 iunie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 509 din 28 august 2001, respingand exceptia ca fiind neintemeiata.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Eugenia Rodica Apostolescu in dosarele nr. 3.247/2002 si nr. 3.353/2002 ale Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 7 noiembrie 2002.

         PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
             prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                             Magistrat asistent,
                             Florentina Geangu