DECIZIE Nr.
2970 din 11 iunie 2007
la recursul declarat de
Sorin Simion impotriva Sentintei civile nr. 2.984 din 15 noiembrie 2006 a
Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de contencios administrativ si
fiscal.
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 768 din 13 noiembrie 2007
Dosar nr. 7.820/2/2006
Preşedinte: Adriana Deneş -judecător
Camelia Bratu -judecător
Liliana Vişan -judecător
Corina Vîlcea -
magistrat-asistent
La data de 15 mai 2007 s-a luat în examinare recursul
declarat de Sorin Simion impotriva Sentintei civile nr. 2.984 din 15 noiembrie
2006 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de contencios administrativ
si fiscal.
Dezbaterile au fost consemnate în Incheierea din data
de 15 mai 2007, iar pronunţarea deciziei s-a amânat la 22 mai 2007, 29 mai
2007, 5 iunie 2007 şi apoi la 11 iunie 2007.
CURTEA,
asupra recursului de faţă, din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de
contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 2.984 din 15 noiembrie
2006, a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul
Sorin Simion, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, prin ministrul
Gheorghe Eugen Nicolăescu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în
esenţă, următoarele:
Reclamantul a deţinut funcţia de director general al
Spitalului Clinic Colentina în baza Dispoziţiei nr. 159 din 17 aprilie 2002 a
Ministerului Sănătăţii şi Familiei, iar prin Contractul de administrare nr.
11.771 din 14 septembrie 2004, încheiat cu consiliul de administraţie al
spitalului, s-au stabilit condiţiile privind organizarea şi conducerea
activităţii spitalului pentru o perioadă de 4 ani, precum şi cele de încetare a
contractului.
Prin Acţiunea înregistrată sub nr. 7.820/2/4 august
2006 acesta a atacat ordinele nr. 576/2006 şi nr. 180/2006 emise de pârât,
apreciindu-le ca fiind nelegale şi de natură a aduce atingere intereselor sale
legitime prin revocarea abuzivă din funcţia deţinută.
Prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 576/2006 pentru
stabilirea unor măsuri cu caracter tranzitoriu privind conducerea unităţilor
sanitare publice cu paturi din reţeaua Ministerului Sănătăţii, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 29 mai 2006, s-a dispus încetarea activităţii
consiliilor de administraţie şi a comitetelor directoare ale unităţilor
sanitare publice, încetarea aplicabilităţii contractelor de administrare şi
încetarea de drept a numirilor în funcţia de director general, precum şi
asigurarea conducerii unităţilor sanitare publice cu paturi de către un comitet
director interimar, condus de un manager numit prin
ordin al ministrului.
Incepând cu data de 29 mai 2006 a fost numit un comitet
director interimar, prin Ordinul nr. 180/2006, pe o perioadă de 6 luni,
comunicându-se reclamantului încetarea numirii în funcţia de director general.
Reclamantul a atacat aceste
acte pe calea procedurii prealabile, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, la
data de 22 iunie 2006, primind răspuns nefavorabil la data de 20 iulie 2006.
Actele administrative în discuţie sunt emise în baza şi
în executarea dispoziţiilor Legii nr. 95/2006.
Astfel, contractul de administrare la care a făcut
referire reclamantul a fost încheiat în conformitate cu dispoziţiile art. 26
alin. (2) din Legea nr. 270/2003, lege abrogată prin Legea nr. 95/2006, care
prevede o altă conducere a spitalelor.
Potrivit art. 178 din Legea nr. 95/2006, spitalul
public este condus de un manager persoană fizică sau juridică, iar conform art.
183 în cadrul spitalelor publice se organizează şi funcţionează un comitet
director, format din managerul spitalului, directorul medical, directorul de
cercetare-dezvoltare pentru spitale clinice, directorul financiar-contabil şi,
după caz, directorul de îngrijiri, precum şi alţi directori, potrivit normelor
interne de organizare a spitalelor.
In consecinţă, numirea reclamantului a încetat de
drept, prin efectul legii, operând principiul aplicării imediate a legii noi, concluzie bazată şi pe dispoziţiile art.
200 alin. (5) din Legea nr. 95/2006, din care rezultă cu claritate că managerul
interimar va fi numit de ministrul sănătăţii publice.
In acest sens a fost emis
Ordinul nr. 576/2006 care constată încetarea de drept a numirii în funcţia de
director general, stabilită de Legea nr. 95/2006, iar data aplicării acestuia a
fost 29 mai 2006, în condiţiile în care titlul VII din
Legea nr. 95/2006 a intrat în vigoare la 28 mai 2006.
Ordinul nr. 180/2006 a fost emis tot în aplicarea Legii
nr. 95/2006, care dă dreptul ministrului sănătăţii publice de a emite ordine
prin care să numească manageri generali, prin actele administrative atacate
reclamantul nefiind vătămat în drepturile sale recunoscute de lege.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în
termenul legal, reclamantul Sorin Simion, solicitând modificarea ei în tot în
sensul admiterii acţiunii şi anulării ordinelor
atacate.
In motivarea recursului s-a susţinut, în esenţă, că
aceste ordine au fost emise cu încălcarea Legii nr. 95/2006, inserând practic
noi articole şi contrar termenelor stabilite imperativ prin aceasta, respectiv
celui de 90 de zile prevăzut pentru numirea unor noi
manageri.
Astfel, susţine recurentul, în cuprinsul Legii nr.
95/2006, în titlul VII cap. III şi V nu sunt cuprinse menţiuni cu privire la posibilitatea Ministerului
Sănătăţii de a emite ordine în aplicarea acesteia prin care să revoce numirea
din funcţia de director general a persoanelor care au asigurat conducerea
spitalelor şi să numească, până la data selectării prin concurs a managerilor,
comitete directoare interimare, iar, potrivit art. 206 din lege, numirea managerilor
selectaţi prin concurs se face în termen de maximum 90 de zile de la data
intrării în vigoare a respectivului titlu.
In aceste condiţii, în raport cu dispoziţia tranzitorie
conţinută de art. 206 din lege, cu referire şi la art. 178, conchide recurentul,
până la numirea prin ordin al ministrului sănătăţii a managerilor de spitale,
selectaţi prin concurs sau licitaţie publică, îşi continuă mandatul foştii
directori de spitale.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin
prisma dispoziţiilor art. 304 din Codul de procedură civilă şi examinând cauza
sub toate aspectele, conform art. 3041 din Codul de procedură civilă, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie
constată că în speţă este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.
9 din Codul de procedură civilă, hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea
greşită a legii, pentru considerentele în continuare arătate.
In sensul Legii contenciosului administrativ nr.
554/2005, actul administrativ are semnificaţia unui act unilateral cu caracter
individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori
a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi
juridice.
Elementul central al regimului juridic al actelor
administrative îl reprezintă legalitatea, înţeleasă ca fiind conformarea
acestora cu legile adoptate de Parlament, precum şi cu actele administrative cu
o forţă juridică superioară, principiul legalităţii în sistemul constituţional
actual fiind unul dintre principiile fundamentale ale administraţiei publice.
Prezumţia de legalitate stă la baza întregului edificiu
al fundamentării forţei juridice deosebite a actelor administrative, ca acte
administrative de autoritate, care implică şi executarea lor, precum şi a
teoriei regimului juridic administrativ.
In virtutea acesteia, atâta vreme cât fiinţează actul
administrativ, se prezumă că a fost emis cu respectarea tuturor condiţiilor de
fond şi formă prevăzute de lege, obligativitatea respectării lui fiind
desprinsă din aceea a respectării legii.
Această prezumţie are însă un caracter relativ, actele
administrative fiind supuse controlului principial de legalitate al instanţelor
judecătoreşti.
Momentul de la care actul administrativ produce efecte
este cel al publicării actelor normative şi, respectiv, al comunicării actelor
individuale.
Cu toate acestea, ca efect al aplicării principiului
legalităţii în activitatea organelor administrative publice, se impune a se
admite, ca regulă a regimului juridic al actelor administrative, faptul că,
pentru organul emitent, actul creează obligaţii din momentul adoptării lui, în
sensul că trebuie să-l aducă la cunoştinţa celor interesaţi şi nu-l mai poate
revoca decât în condiţiile legii. Cu alte cuvinte, pentru organul emitent,
actul administrativ intră în vigoare din momentul în care există, adică din
momentul în care s-a produs manifestarea expresă de voinţă, cu respectarea
condiţiilor procedurale prevăzute de lege.
Tocmai de aceea condiţiile de legalitate a actului
administrativ se examinează prin raportare la data emiterii lui şi nu numai în
raport cu momentul de la care acesta produce efecte.
Una dintre condiţiile generale de legalitate este aceea
ca actul administrativ să fie emis în litera şi spiritul legilor adoptate de
Parlament.
In speţă, prin Ordinul nr. 576/2006 s-a dispus că
începând cu 29 mai 2006 îşi încetează activitatea consiliile de administraţie
şi comitetele directoare ale unităţilor sanitare publice cu paturi, cu aceeaşi
dată încetând de drept şi numirile în funcţia de director general.
Potrivit art. 4 din acest
ordin, conducerea unităţilor sanitare publice cu paturi va fi asigurată de un
comitet director interimar, condus de un manager numit prin ordin al
ministrului sănătăţii, până la finalizarea concursurilor sau licitaţiilor
organizate în vederea ocupării funcţiei de manager, potrivit legii.
Ordinul a fost emis în baza Legii nr. 95/2006 privind
reforma în domeniul sănătăţii. Titlul VII al acestei legi privind spitalele a
intrat însă în vigoare numai la data de 28 mai 2006, respectiv la 30 de zile de
la publicare, astfel cum se prevede prin art. 863 lit.
b).
Analizând comparativ data emiterii ordinului şi cea a
intrării în vigoare a legii în executarea căreia a fost emis, Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie constată că ordinul a fost emis în baza unei legi care nu
intrase în vigoare şi, ca urmare, nu putea produce efecte juridice.
In conformitate cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) din
Constituţia României, ale art. 1 din Codul civil şi cu principiile generale de
drept, legea dispune numai pentru viitor, ea neavând putere retroactivă.
Titlul VII al Legii nr. 95/2006 a intrat în vigoare la
o dată ulterioară prevăzută în textul ei, şi anume la 30 de zile de la
publicare, în speţă, la data de 28 mai 2006, cum s-a arătat mai sus.
Anterior acestei date, legea nu avea putere şi nu se puteau emite acte şi măsuri în baza ei pentru
că nu intrase în vigoare. Prin urmare, aceasta nu putea constitui temei al
adoptării unor acte administrative, impunându-se anularea Ordinului nr.
576/2006 pentru neîndeplinirea condiţiei de legalitate anterior arătate.
Intrucât anularea unui act administrativ are ca efect
nulitatea tuturor actelor juridice ulterioare care au fost condiţionate, sub
aspectul egalităţii, de existenţa acestui act administrativ, aceeaşi soluţie se
impune şi în privinţa Ordinului nr. 180/2006 prin care s-a numit un comitet
interimar pe o perioadă de 6 luni.
Pentru toate aceste considerente, Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 312 alin. 1) din Codul procedură civilă,
coroborat cu art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, va admite recursul
declarat de reclamantul Sorin Simion, modificând în tot hotărârea atacată, în
sensul admiterii acţiunii şi anulării celor două ordine emise de ministrul
sănătăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de Sorin Simion împotriva
Sentinţei civile nr. 2.984 din 15 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pe care o modifică în
tot, în sensul că:
- admite acţiunea formulată de
reclamantul Sorin Simion;
- anulează ordinele nr. 576/2006 şi nr. 180/2006, emise
de ministrul sănătăţii. Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2007.
Judecător,
Adriana Deneş
Judecător,
Camelia Bratu
Judecător,
Liliana Vişan
Magistrat-asistent,
Corina Vîlcea