DECIZIE Nr.
297 din 28 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 alin. (2) si art. 55 alin. (1)
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si
functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 354 din 20 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cirstea - procuror
Patricia Marilena lonea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-tionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de
Andi-Claudiu Cheptine în Dosarul nr. 7.140/2005 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Curtea dispune să se facă apelul si
în dosarele nr. 138D/2006 şi
nr. 139D/2006, având ca obiect excepţiile de neconstituţiohalitate
ridicate de Cătălin Horga în Dosarul nr. 7.143/2005 al
Tribunalului Iaşi - Secţia comercială şi de contencios
administrativ, respectiv de Mihai Isachi în Dosarul nr. 7.650/2005 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstitu-ţionalitate ce fac
obiectul dosarelor nr. 97D/2006, 138D/2006 şi nr. 139D/2006 au obiect parţial identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 138D/2006 şi nr. 139D/2006 la Dosarul nr. 97D/2006, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin Incheierea din 9 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 7.140/2005 şi prin Incheierea din 6 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 7.650/2005 Tribunalul Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind
organizarea şi
funcţionarea
sistemului de asigurări sociale de sănătate,
iar prin Incheierea din 17 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 7.143/2005, aceeaşi instanţă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (2) lit. b) şi art. 55 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002. Aceste excepţii au fost ridicate de Andi-Claudiu
Cheptine, Mihai Isachi şi Cătălin Horga cu prilejul soluţionării unor cauze
în contencios administrativ, având ca obiect contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere a contribuţiei la Fondul asigurărilor sociale de sănătate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 51 alin. (2) şi ale art. 55 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 sunt discriminatorii şi instituie un sistem injust de aşezare a sarcinilor fiscale, contravenind
astfel dispoziţiilor art. 16
alin. (1) şi art. 56 alin. (2)
din Constituţie. In acest
sens, arată că deşi toţi asiguraţii beneficiază în mod nediferenţiat
de aceleaşi servicii medicale,
ei sunt obligaţi să contribuie în mod diferit la constituirea
fondului unic naţional de
asigurări de sănătate, în funcţie de
veniturile realizate. Astfel, contribuabilii cu venituri mari, aşa cum sunt cei care exercită profesii liberale, sunt defavorizaţi în raport cu cei care realizează venituri mai mici. In aceeaşi ordine de idei, arată că art. 55 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 150/2002 prevede majorări de întârziere pentru angajatorii şi asiguraţii care
nu au plătit contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate, în timp ce, potrivit art. 53 alin.
(4) din acelaşi act normativ,
persoanele care au obligaţia
de a se asigura şi nu pot
dovedi plata contribuţiei sunt
obligate, pentru a obţine
calitatea de asigurat, să
achite doar contribuţia legală lunară pe ultimii 3 ani, fără a se percepe
majorări de întârziere sau
penalităţi.
Tribunalul Iaşi - Secţia comercială şi
de contencios administrativ apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate
nu este întemeiată. Astfel,
arată ca principiul constituţional al aşezării juste a
sarcinilor fiscale impune şi
diferenţierea contribuţiei în funcţie de veniturile realizate. De asemenea, arată ca ipotezele legale invocate de autorii
excepţiei se referă la situaţii diferite, or principiul egalităţii cetăţenilor în
faţa legii este aplicabil
numai în cazul cetăţenilor
aflaţi în situaţii identice, situaţiile obiectiv diferite justificând un
tratament juridic diferenţiat.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de
sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile
legale criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că deşi valoarea contribuţiei diferă de la o persoană
la alta, prin raportare la cuantumul veniturilor realizate, această diferenţă este rezonabilă şi justificată de situaţia
obiectiv diferită in care se
află contribuabilii în funcţie de cuantumul veniturilor. Această soluţie corespunde, de altfel, şi principiilor solidarităţii şi subsidiaritaţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, precum şi principiului constituţional al aşezării juste a sarcinilor fiscale. De
asemenea, considera că dispoziţiile art. 55 alin. (1) şi ale art. 53 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 reglementează situaţii diferite,
astfel că nu se poate vorbi de
o reglementare discriminatorie.
Preşedinţii
celor două
Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor
de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor
art. 146 lit. d) din Constituţia
României, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile
art. 51 alin. (2) şi ale art.
55 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr.
150/2002 privind organizarea şi
funcţionarea sistemului de
asigurări sociale de sănătate, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002, dispoziţii modificate prin articolul unic pct. 8
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 645 din 21 iulie 2005, având în prezent următorul conţinut:
- Art. 51 alin. (2): „Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%,
care se aplică asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor
care se supun impozitului pe venit;
b) veniturilor din activităţi desfăşurate de persoane care exercită profesii libere sau autorizate
potrivit legii să desfăşoare activităţi independente, dar nu mai puţin de un salariu de bază minim brut pe ţară,
lunar, dacă este
singurul venit asupra căruia se calculează contribuţia;
c) veniturilor din agricultură şi silvicultură, stabilite potrivit normelor de venit pentru persoanele fizice care
nu au calitatea de angajator şi nu se încadrează la lit. b);
d) indemnizaţiilor de şomaj şi alocaţiilor de sprijin;
e) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din
dividende şi
dobânzi şi altor
venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a)-d). ";
- Art. 55 alin. (1): „Angajatorii
şi asiguraţii care au obligaţia plăţii contribuţiei în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă şi care nu o respectă datorează majorări pentru perioada de întârziere, egale cu majorările aferente pentru întârzierea
achitării
debitelor către
bugetul de stat."
In opinia autorului excepţiei textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), care consacră egalitatea în drepturi, şi ale art. 56 alin. (2), care consacră principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că, prin numeroase decizii ale sale, precum
Decizia nr. 56 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21
februarie 2006, s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 51 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 în raport cu
aceleaşi critici formulate şi în prezenta cauză, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Cu acel prilej Curtea a reţinut că este firesc
ca valoarea contribuţiei să difere de la persoană la persoană, fiind în raport de cuantumul veniturilor realizate. Această diferenţă este rezonabilă şi justificată de situaţia
obiectiv deosebită în care se
află persoanele care realizează venituri mai mari faţă de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum şi de principiul solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, înscris în art.1
alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 150/2002.
De asemenea, Curtea a reţinut că principiul
constituţional al aşezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor
publice impune diferenţierea
contribuţiei persoanelor care
realizează venituri mai mari.
De altfel, cota de contribuţie,
exprimată procentual, este
unică, neavând caracter
progresiv, astfel că diferenţa valorică a contribuţiei
este determinată de nivelul
diferit al venitului.
Având în vedere că în cauză nu au
intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât
soluţia, cât şi considerentele deciziei invocate îşi menţin valabilitatea şi
în prezenta cauză.
In ceea ce priveşte dispoziţiile
art. 55 alin. (1) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr.
150/2002, Curtea constată că argumentele de neconstituţionalitate invocate de autorii excepţiei se sprijină pe compararea acestui text de lege cu alte dispoziţii ale ordonanţei. Aceste dispoziţii
însă au ca ipoteze situaţii diferite în care se găsesc alte categorii de persoane, fapt ce
justifică, în mod obiectiv şi raţional, instituirea unui tratament juridic diferenţiat, fără a se încălca principiul constituţional al egalităţii în drepturi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4)
din Constituţie, al art. 1-3,
al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 51 alin.
(2) şi ale art. 55 alin. (1)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind
organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de Andi-Claudiu Cheptine, Cătălin Horga şi Mihai Isachi în dosarele nr. 7.140/2005,
nr. 7.143/2005 şi nr.
7.650/2005 ale Tribunalului Iaşi - Secţia
comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 martie 2006.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea