Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice şi art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Cristina Piţu în Dosarul nr. 472/104/2016 al Tribunalului Olt - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.235D/2016 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal lipsesc părţile faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Sentinţa nr. 419 din 28 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 472/104/2016, Tribunalul Olt - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice şi art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Cristina Piţu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui litigiu privind funcţionarii publici.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că, prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât creează o discriminare între salariaţii din sistemul bugetar. Astfel, atât în anul 2015, cât şi în anul 2016 beneficiază de drepturile, la care prevederile legale criticate fac referire, doar cei care au beneficiat şi după 2009, precum şi cei nou angajaţi, în condiţiile în care alţi funcţionari, cum este şi autoarea excepţiei, cu vechime în muncă de peste 10 ani, nu au acest drept. Mai mult, există funcţionari angajaţi la alte instituţii care au beneficiat şi beneficiază de sporul pentru condiţii vătămătoare.6. Tribunalul Olt - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, câtă vreme Guvernul are abilitarea de a hotărî asupra acordării sau neacordării unor sporuri salariale, în funcţie de posibilităţile bugetare existente la o anumită dată, fără a fi afectat dreptul persoanelor de a primi un salariu pentru munca depusă.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 291 din 23 mai 2013.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare.12. Curtea observă că prevederile legale ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate au avut aplicabilitate în anii 2015 şi 2016. Cu toate acestea, având în vedere că, în cauza dedusă instanţei judecătoreşti, aceste prevederi legale sunt cele care produc efecte juridice, Curtea, în lumina Deciziei sale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, urmează a examina constituţionalitatea acestor norme, având următorul cuprins:– Art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014: „(1) Prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2016.
(2) Sporurile pentru condiţii de muncă prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, se acordă şi personalului nou-încadrat şi personalului ale cărui raporturi de muncă sau serviciu au fost suspendate în condiţiile legii şi care şi-a reluat activitatea în anul 2015, numai în măsura în care acesta îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii de muncă cu ale personalului care beneficiază de aceste sporuri din instituţia/autoritatea publică respectivă, într-un cuantum egal cu cel stabilit pentru funcţiile similare în plată.(3) În anul 2015, prevederile art. 12 din cap. I lit. B din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, nu se aplică.";
– Art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015: „(1) Prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2017. (2) Sporurile pentru condiţii de muncă prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă şi personalului nou-încadrat şi personalului ale cărui raporturi de muncă sau de serviciu au fost suspendate în condiţiile legii şi care şi-a reluat activitatea în anul 2016, numai în măsura în care acesta îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii de muncă cu ale personalului care beneficiază de aceste sporuri din instituţia/autoritatea publică respectivă, într-un cuantum egal cu cel stabilit pentru funcţiile similare în plată.(3)În anul 2016, prevederile art. 12 din cap. I lit. B din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, nu se aplică."Dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 284/2010, la care prevederile legale criticate fac referire, au următorul cuprins: „Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII, precum şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară - administraţie, sănătate, învăţământ, justiţie, cultură, diplomaţie, de către instituţiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi de către autorităţile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituţiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională sau autorităţile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice şi cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate." 13. Curtea observă că, potrivit art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017, modificate prin articolul unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2017 pentru modificarea art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 3 aprilie 2017: „(1) Prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2018. (2) Prin excepţie de la alin. (1), prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică de la 1 martie 2017 pentru categoriile de personal plătit din fonduri publice prevăzute în anexele nr. 2 şi 21 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, cu modificările şi completările ulterioare."14. În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi. De asemenea sunt invocate prevederile art. 17 privind dreptul de proprietate, art. 23 pct. 3 privind dreptul la o retribuire echitabilă şi satisfăcătoare şi art. 25 privind dreptul la un nivel de trai din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi art. 6 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, că, potrivit acestor norme, prevederile art. 12 din cap. I lit. B din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, nu se aplică în anul 2016 şi 2017. Prevederile art. 12 din cap. I lit. B din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 284/2010, la care prevederile de lege criticate fac trimitere, stabilesc că, pentru personalul didactic, în caz de deces, se acordă celor îndreptăţiţi un ajutor de deces în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate, din bugetul asigurărilor sociale de stat. 16. Din examinarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Curtea observă că obiectul cauzei în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate constă în soluţionarea unui litigiu privind acordarea sporului pentru condiţii vătămătoare, în cazul funcţionarilor publici. În aceste condiţii, Curtea constată că prevederile art. 7 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi ale art. 6 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 nu au legătură cu soluţionarea cauzei, în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi legale. 17. În continuare, examinând criticile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 referitoare la încălcarea art. 16 din Constituţie, prin invocarea unei pretinse discriminări între diferite categorii de salariaţi bugetari în privinţa acordării sporului pentru condiţii vătămătoare de muncă, Curtea reţine că prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate fac referire la adoptarea unui regulament privind locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea corectă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzute în anexele nr. I-VIII la Legea-cadru nr. 284/2010. Însă, un astfel de regulament nu a fost adoptat, aplicarea dispoziţiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 fiind amânată succesiv, prin legile anuale de salarizare, până la 1 ianuarie 2018, respectiv, până la 1 martie 2017, ca excepţie pentru categoriile de personal plătit din fonduri publice prevăzute în anexele nr. 2 şi 21 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, astfel cum stabileşte art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2017. 18. De asemenea, prin actele normative anuale privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cuantumul sporurilor care fac parte, potrivit legii, din salariul brut se menţine la acelaşi nivel, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii (a se vedea, în acest sens, Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 10/2017 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. II art. 1 alin. (2) şi art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, art. 1 şi art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 1 alin. (2) şi art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, art. 1 alin. (2) şi art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi art. 1 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 210 din 28 martie 2017). 19. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a constatat că sporurile, premiile şi alte stimulente reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie, şi că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 329 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 14 august 2013). 20. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că, deşi după anul 2010 legiuitorul şi-a propus instituirea unui sistem de salarizare unic, care să aducă transparenţă şi previzibilitate în materia salarizării, în fapt, drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislaţiei anterioare, în fiecare an actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar din fonduri publice făcând trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent. Astfel, în prezent, stabilirea acestor drepturi este un proces dificil, care nu corespunde intenţiilor pe care legiuitorul le-a avut atunci când a conceput sistemul unic de salarizare şi care face greu de înţeles principiile avute în vedere în reglementarea drepturilor anumitor categorii socioprofesionale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 201 din 7 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 483 din 29 iunie 2016). 21. Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, calculul drepturilor salariale se face, pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislaţiei anterioare anului 2010 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 201 din 7 aprilie 2016, precitată). 22. În aceste condiţii, Curtea reţine că prevederile legale criticate sunt aplicabile în mod egal şi unitar tuturor destinatarilor normelor, respectiv tuturor categoriilor de personal plătit din fonduri publice, cu excepţiile în mod obiectiv şi rezonabil prevăzute de lege în cazul anumitor categorii de personal din sectorul învăţământ. 23. În acelaşi timp, Curtea constată că ceea ce a determinat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate este neacordarea, în cazul autoarei excepţiei, a sporului pentru condiţii vătămătoare de muncă şi că, în realitate, nemulţumirea acesteia nu rezidă în conţinutul normativ al textelor de lege criticate, ci exclusiv în modul lor de aplicare. Astfel cum reţine şi instanţa judecătorească, prin actul de sesizare, susţinerile autoarei excepţiei au ca temei „interpretarea greşită a actelor normative aplicate în materia acordării sporului pentru condiţii vătămătoare personalului bugetar." 24. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că aspectele ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către autorităţile publice abilitate şi instanţele judecătoreşti, excedează competenţei Curţii Constituţionale, deoarece nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora „Sunt neconstituţionale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei.". Pe cale de consecinţă, vizând aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea legii, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 este inadmisibilă. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice şi art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Cristina Piţu în Dosarul nr. 472/104/2016 al Tribunalului Olt – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Olt - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 mai 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin