DECIZIE Nr.
294 din 28 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 alin. 8 lit. c) si alin. 10
din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 358 din 20 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu -
judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Marilena Mincă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) şi alin. 10 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Ştefan Ionescu în Dosarul nr. 6.277/2005 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a II-a penală.
La apelul nominal se constată lipsa autorului
excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere
a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 19 decembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 6.277/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a ll-a penală a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) şi alin. 10 din Codul de procedura penală, excepţie ridicată de Ştefan Ionescu în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate sunt neconstituţionale în
raport de prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 şi 129 din
Constituţie, deoarece legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării separate
cu recurs a încheierii prin care instanţa admite cererea împotriva rezoluţiei
sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată, aşa cum s-a prevăzut
pentru cazurile în care respinge plângerea şi menţine soluţia din rezoluţia sau
ordonanţa atacată ori admite plângerea, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa
atacată şi trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii
urmăririi penale.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este
neîntemeiată, neexistând nici o contradicţie între reglementările legale
criticate şi prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege
criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. c) şi alin. 10 din Codul de
procedură penală, cu următorul cuprins: „Instanţa pronunţă una dintre
următoarele soluţii: [...] c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează
rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt
suficiente pentru judecarea cauzei, reţine cauza spre judecare, dispoziţiile
privind judecarea în primă instanţă şi căile de atac, aplicându-se în mod
corespunzător. [...]
Hotărârea instanţei pronunţată potrivit alin. 8 lit.
a) şi b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut
plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale,
scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de
orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prin aceste dispoziţii legale sunt încălcate prevederile constituţionale ale
art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, ale art.
21 alin. (3) privind dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea
cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare,
precum şi ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textele criticate au mai făcut, în numeroase rânduri, obiect al
controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 172 din 22 martie
2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 343 din 22 aprilie 2005, Decizia nr. 1
din 18 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 18 februarie 2005, Decizia nr.
233 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 9 iunie 2005, sau Decizia
nr. 414 din 12 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 1.119 din 29
noiembrie 2004, Curtea Constituţională a reţinut că procedura de judecare a
plângerilor împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere
în judecată, prevăzută de art. 2781 din Codul de procedură penală, este o procedură contradictorie, în
care toate părţile, inclusiv persoana acuzată de comiterea unei fapte penale,
au posibilitatea de a se apăra şi de a cere fie menţinerea soluţiei
procurorului, fie învestirea instanţei cu judecarea infracţiunii reclamate. In
această din urmă ipoteză, inculpatul beneficiază de toate mijloacele de apărare şi de toate garanţiile
procesuale prevăzute de lege.
Admiţând plângerea împotriva rezoluţiilor sau
ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, instanţa de judecată
apreciază şi cu privire la probele administrate în dosarul de urmărire penală,
inclusiv sub aspectul faptului dacă acestea au fost sau nu suficiente pentru a
fundamenta soluţia organului de cercetare penală. Astfel, admiţând plângerea şi
desfiinţând rezoluţia sau ordonanţa atacată, instanţa poate să dispună, atunci
când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei,
reţinerea cauzei spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primă
instanţă şi căile de atac aplicându-se în mod corespunzător. Prin urmare,
accesul liber la justiţie prevăzut de art. 21 din Constituţie este pe deplin
asigurat, inculpatul având posibilitatea să se prevaleze de toate garanţiile
procesuale ce caracterizează acest drept fundamental, inclusiv de posibilitatea
de a solicita administrarea oricăror înscrisuri noi şi de a exercita căile de
atac prevăzute de lege.
In ceea ce priveşte alin. 10 al art. 2781 din Codul
de procedură penală, stabilirea unei singure căi de atac împotriva hotărârii
pronunţate de instanţă potrivit alin. 8 lit. a) şi b) din acelaşi articol nu
poate fi caracterizată ca o discriminare în raport cu părţile din alte
categorii de procese, tocmai pentru că situaţiile juridice sunt diferite, iar,
pe de altă parte, Constituţia nu prevede obligativitatea reglementării în toate
cazurile a două căi de atac.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
argumentarea şi soluţia reţinute în deciziile de mai sus îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) şi alin. 10 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Ştefan Ionescu în Dosarul nr. 6.277/2005 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a II-a penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 martie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu