DECIZIE Nr.
293 din 18 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 si art. 26 din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 245 din 16 aprilie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre
Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Carmen-Cătălin Gliga -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi art. 26 din
Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de
construcţii, excepţie ridicată de Gheorghe Vasile Bulgărean
în Dosarul nr. 1.800/337/2009 al Judecătoriei Zalău, cauză ce
constituie obiectul Dosarului nr. 7.695D/2009 al Curţii
Constituţionale.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr.
7.696D/2009, nr. 7.697D/2009 şi nr. 7.698D/2009, având ca obiect
aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicate de Florian
Pop, Adrian Rus şi, respectiv, Marius Florin Coste în dosarele nr.
1.804/337/2009, nr. 1.799/337/2009 şi, respectiv, nr. 1.798/337/2009 ale
Judecătoriei Zalău.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a
acestor cauze, pune în discuţie problema conexării lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
propunerea de conexare a acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 7.698D/2009, nr.
7.697D/2009 şi nr. 7.696D/2009 la Dosarul nr. 7.695D/2009, care a fost
primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, având
în vedere jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale
în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, reţine următoarele:
Prin încheierile din 1 octombrie 2009, pronunţate
în dosarele nr. 1.800/337/2009, nr. 1.804/337/2009, nr. 1.799/337/2009 şi,
respectiv, nr. 1.798/337/2009, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3 şi art. 26 din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii.
Excepţiile de neconstituţionalitate au fost
ridicate de Gheorghe Vasile Bulgărean, Florian Pop, Adrian Rus şi,
respectiv, Marius Florin Coste în cauze având ca obiect soluţionarea unor
plângeri contravenţionale.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate având un conţinut
asemănător se susţine că prevederile legale criticate sunt
neconstituţionale, deoarece „obligativitatea impusă titularilor
dreptului de proprietate privată asupra unui teren de a construi conform
voinţei unor organe administrative constituie golirea de conţinut a
dreptului de proprietate privată şi supunerea titularilor
respectivului drept la taxe şi sancţiuni nejustificate."
Restricţionarea şi limitarea de către stat a dreptului de
proprietate privată al cetăţenilor săi, în alte
condiţii decât cele prevăzute de art. 44 din Constituţie,
constituie o încălcare a garantării şi ocrotirii proprietăţii
private. In plus, prevederile legale criticate instituie un tratament
discriminatoriu între persoanele fizice titulare ale dreptului de proprietate
şi stat sau alte persoane de drept public, titulare ale acestui drept,
deoarece regimul sancţionator reglementat de Legea nr. 50/1991 nu se
aplică statului sau persoanelor de drept public.
Judecătoria Zalău opinează în sensul netemeiniciei excepţiei de
neconstituţionalitate, întrucât textele de lege atacate nu reprezintă
altceva decât o reglementare a conţinutului şi limitelor dreptului de
proprietate, competenţă conferită de art. 44 din
Constituţie legiuitorului ordinar.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Guvernul, în punctul
său de vedere, apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, pentru aceleaşi
considerente reţinute de Curtea Constituţională prin deciziile
nr. 1.230/2008, nr. 150/2007, nr. 409/2005sau nr. 4/2005.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Avocatul Poporului nu
au comunicat punctele lor de vedere, cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 3 şi art. 26 din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13
octombrie 2004, astfel cum au fost modificate şi completate prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/2008 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării
lucrărilor de construcţii, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 847 din 16 decembrie 2008, şi Legea nr. 261/2009
privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
214/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 16 iulie 2009. Textele
criticate au, în prezent, următorul conţinut:
- Art. 3: „(1) Construcţiile civile,
industriale, agricole, cele pentru susţinerea instalaţiilor şi
utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare
altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizaţiei de
construire, precum şi a reglementărilor privind proiectarea şi
executarea construcţiilor, pentru:
a) lucrări de construire, reconstruire,
consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinaţie
sau de reparare a construcţiilor de orice fel, precum şi a
instalaţiilor aferente acestora, cu excepţia celor prevăzute la
art. 11;
b) lucrări de construire, reconstruire,
extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum
şi orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează
să fie efectuate la construcţii reprezentând monumente istorice, inclusiv
la anexele acestora, identificate în acelaşi imobil - teren şi/sau construcţii, la construcţii
amplasate în zone de protecţie a monumentelor si în zone construite
protejate, stabilite potrivit legii, ori la construcţii cu valoare
arhitecturală sau istorică deosebită, stabilite prin
documentaţii de urbanism aprobate;
c) lucrări de construire, reconstruire,
modificare, extindere, reparare, modernizare şi reabilitare privind
căile de comunicaţie de orice fel, drumurile forestiere,
lucrările de artă, reţelele şi dotările tehnico-edilitare,
branşamente şi racorduri la reţele de utilităţi,
lucrările hidrotehnice, amenajările de albii, lucrările de
îmbunătăţiri funciare, lucrările de instalaţii de
infrastructură, lucrările pentru noi capacităţi de
producere, transport, distribuţie a energiei electrice şi/sau
termice, precum şi de reabilitare şi retehnologizare a celor
existente;
d) împrejmuiri şi mobilier urban,
amenajări de spaţii verzi, parcuri, locuri de joacă şi
agrement, pieţe şi alte lucrări de amenajare a spaţiilor
publice;
e) lucrări de foraje şi excavări
necesare pentru efectuarea studiilor geotehnice şi a prospecţiunilor
geologice, proiectarea şi deschiderea exploatărilor de cariere
şi balastiere, a sondelor de gaze şi petrol, precum şi a altor
exploatări de suprafaţă, subterane sau subacvatice;
f) lucrări, amenajări şi
construcţii cu caracter provizoriu necesare în vederea organizării
executării lucrărilor, în condiţiile prevăzute la art. 7
alin. (1) si (13);
g) organizarea de tabere de corturi,
căsuţe sau de rulote; h) lucrări de construcţii cu caracter
provizoriu: chioşcuri, tonete, cabine, spaţii de expunere, corpuri
şi panouri de afişaj, firme şi reclame, copertine şi
pergole situate pe căile şi spaţiile publice, anexe
gospodăreşti, precum şi anexele gospodăreşti ale exploataţiilor
agricole situate în extravilan;
i) cimitire - noi
şi extinderi.
(2) In vederea simplificării procedurii de
autorizare a executării lucrărilor de construcţii provizorii
prevăzute la alin. (1) lit. d), g) şi h), autorizaţia de
construire se emite în baza documentaţiilor tehnice - D.T. cu conţinut simplificat în raport cu
conţinutul-cadru prevăzut în anexa nr. 1.";
- Art. 26: „(1) Constituie contravenţii
următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de
condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni:
a) executarea sau desfiinţarea, totală
ori parţială, fără autorizaţie a lucrărilor
prevăzute la art. 3, cu excepţia celor menţionate la lit. b), de
către investitor şi executant;
b) executarea sau desfiinţarea, cu
nerespectarea prevederilor autorizaţiei şi a proiectului tehnic, a
lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepţia celor prevăzute
la lit. b), precum şi continuarea executării lucrărilor autorizate
fără solicitarea unei noi autorizaţii de construire în
situaţiile prevăzute la art. 7 alin. (15), de către investitor
şi executant;
c) aprobarea furnizării de
utilităţi urbane, ca urmare a executării de lucrări de
branşamente şi racorduri la reţele pentru construcţii noi
neautorizate;
d) menţinerea după expirarea termenului
prevăzut prin autorizaţie sau după terminarea lucrărilor
autorizate ori adaptarea în alte scopuri faţă de cele prevăzute
în autorizaţie a construcţiilor, lucrărilor şi
amenajărilor cu caracter provizoriu;
e) neaducerea terenului la starea iniţială
de către investitor, după terminarea lucrărilor prevăzute
la art. 3 lit. c), precum şi nerealizarea lucrărilor de
curăţare, amenajare ori degajare, după caz, a amplasamentului şi/sau
a terenurilor adiacente ocupate temporar pe durata execuţiei, odată
cu încheierea lucrărilor de bază;
f) împiedicarea ori sustragerea de la efectuarea
controlului, prin interzicerea accesului organelor de control abilitate sau
prin neprezentarea documentelor şi a actelor solicitate;
g) neanunţarea datei începerii
lucrărilor de construcţii autorizate, în conformitate cu prevederile
art. 7 alin. (8);
h) neemiterea certificatelor de urbanism în termenul
prevăzut la art. 6 alin. (2), precum şi emiterea de certificate de
urbanism incomplete ori cu date eronate, care nu conţin lista cuprinzând
avizele şi acordurile legale necesare în raport cu obiectivul de
investiţii, sau eliberarea acestora condiţionat de elaborarea
prealabilă a unei documentaţii de urbanism sau a oricăror documentaţii
tehnice de definire a scopului solicitării, cu depăşirea
termenului legal, sau refuzul nejustificat ori condiţionarea
furnizării informaţiilor de interes public prevăzute la art' 6
alin. (1);
h1) neemiterea autorizaţiilor de
construire în termenul prevăzut la art. 7 alin. (1);
i) emiterea de autorizaţii de
construire/desfiinţare:
- în lipsa unui drept real asupra imobilului, care
să confere dreptul de a solicita autorizaţia de
construire/desfiinţare;
- în lipsa sau cu nerespectarea prevederilor
documentaţiilor de urbanism, aprobate potrivit legii;
- în baza unor documentaţii incomplete sau
elaborate în neconcordanţă cu prevederile certificatului de urbanism,
ale Codului civil, ale conţinutului-cadru al proiectului pentru
autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care nu
conţin avizele şi acordurile legale necesare sau care nu sunt
verificate potrivit legii;
- în lipsa expertizei tehnice privind punerea în
siguranţă a întregii construcţii, în cazul lucrărilor de
consolidare;
- în baza altor documente decât cele cerute prin
prezenta lege;
j) neorganizarea şi neexercitarea controlului
privind disciplina în autorizarea şi executarea lucrărilor de
construcţii de către compartimentele abilitate din cadrul aparatului
propriu al consiliilor judeţene şi al primăriilor, în
unităţile lor administrativ-teritoriale, potrivit prevederilor art.
27 alin. (3) şi (4), precum şi neurmărirea modului de
îndeplinire a celor dispuse de Inspectoratul de Stat în Construcţii,
potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3);
k) neîndeplinirea, la termenul stabilit, a
măsurilor dispuse de Inspectoratul de Stat în Construcţii la
controlul anterior;
l) refuzul nejustificat sau obstrucţionarea sub
orice formă a accesului persoanelor fizice sau al reprezentanţilor
persoanelor juridice la documentele prevăzute la art. 34 alin. (7).
(2) Contravenţiile prevăzute la alin.
(1), săvârşite de persoanele fizice sau juridice, se
sancţionează cu amenda după cum urmează:
- de la 1.000 lei la 100.000 lei, cele
prevăzute la lit. a);
- de la 3.000 lei la 10.000 lei, cele prevăzute
la lit. f);
- de 10.000 lei, cele prevăzute la lit. c);
- de la 3.000 lei la 10.000 lei, cele prevăzute
la lit. b), d) şi e);
- de la 5.000 lei la 30.000 lei, cele prevăzute
la lit. h), h1) şi i);
- de la 1.000 lei la 5.000 lei, cele prevăzute
la lit. j) şi k);
- de 2.000 lei, cele prevăzute la lit. l); -de
1.000 lei, cele prevăzute la lit. g).
(3) Cuantumul amenzilor se actualizează anual
prin hotărâre a Guvernului.
(4) Sancţiunea amenzii poate fi aplicată
şi reprezentantului persoanei juridice.
(5) Sancţiunea amenzii pentru faptele
prevăzute la alin. (1) lit. h) şi i) se aplică
funcţionarilor publici responsabili de verificarea documentaţiilor
care stau la baza emiterii certificatelor de urbanism şi a
autorizaţiilor de construire sau de desfiinţare, precum şi
semnatarilor, potrivit atribuţiilor stabilite conform legii.
(6)în condiţiile prezentei legi nu se
aplică sancţiunea avertisment."
Autorii excepţiei invocă dispoziţiile
art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care consacră
principiul garantării şi ocrotirii dreptului de proprietate
privată şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea Constituţională constată că dispoziţiile art. 3
şi art. 26 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării
lucrărilor de construcţii au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi
constituţionale şi cu o motivare asemănătoare. In acest
sens, Curtea a pronunţat, de pildă, Decizia nr. 150 din 22 februarie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 19
martie 2007 prin care, pentru motivele acolo reţinute, a respins
excepţia de neconstituţionalitate.
Intrucât, faţă de cele examinate de Curtea
Constituţională, nu au intervenit elemente noi, de natură
să determine schimbarea jurisprudenţei la care s-a făcut
referire, soluţia şi considerentele reţinute prin decizia
menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în
prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3 şi art. 26 din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie
ridicată de Gheorghe Vasile Bulgărean, Florian Pop, Adrian Rus
şi, respectiv, Marius Florin Coste în dosarele nr. 1.800/337/2009, nr.
1.804/337/2009, nr. 1.799/337/2009 şi, respectiv, nr. 1.798/337/2009 ale
Judecătoriei Zalău.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 18 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi