DECIZIE   Nr. 293 din 28 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 343 din 17 aprilie 2006

Ioan Vida                                 - preşedinte

Nicolae Cochinescu                - judecător

Aspazia Cojocaru                    - judecător

Constantin Doldur                   - judecător

Acsinte Gaspar                        - judecător

Kozsokar Gabor                      - judecător

Petre Ninosu                            - judecător

Ion Predescu                            - judecător

Şerban Viorel Stănoiu             - judecător

Mihaela Cîrstea                       - procuror

Florentina Geangu                   - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, excepţie ridicată de Marius Zoltan Trancă în  Dosarul  nr.  1.551/2005 al Judecătoriei  Buzău.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având  în  vedere  actele  şi   lucrările  dosarului,   reţine următoarele:

Prin Incheierea din 6 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.551/2005, Judecătoria Buzău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (1), (4) şi (6) referitoare la delegarea legislativă, deoarece la momentul emiterii ordonanţei era necesar ca aceasta să se circumscrie unei condiţii de urgenţă serioase şi reale. Ordonanţa are ca scop incriminarea unor fapte care oricum erau infracţiuni potrivit Codului penal şi nici un eveniment din perioada anterioară emiterii ei nu releva necesitatea incriminării imediate a unor astfel de fapte. Or, din cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 nu rezultă nici măcar implicit în ce a constat urgenţa reală şi serioasă pentru emiterea acestui act normativ. De asemenea, art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 contravine, în opinia autorului excepţiei, şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind Statul de drept, art. 4 alin. (2) privind Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, ale art. 8 alin. (1) privind Pluralismul politic, art. 16 alin. (1) şi (2) privind Egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 29 alin. (1) şi (2) privind Libertatea conştiinţei, art. 30 alin. (1), (2), şi (3) privind Libertatea de exprimare, art. 31 alin. (1) privind Dreptul la informaţie, art. 33 alin. (1) şi (2) privind Accesul la cultură, art. 40 alin. (1) privind Dreptul de asociere şi ale art. 124 alin. (1) şi (2) privind Înfăptuirea justiţiei, precum şi ale art. 10 privind Libertatea de exprimare din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 18 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, deoarece fiecare persoană are dreptul de a alege orice orientare de ordin politic şi de a se manifesta în mod paşnic potrivit convingerilor sale. Faptul că anumite precepte sunt contrare credinţelor unei părţi imense a populaţiei nu poate să conducă la admiterea condamnării penale a prozelitismului politic, cât timp acesta se manifestă paşnic. De altfel, libertatea de conştiinţă implică garantarea diversităţii, în timp ce prevederile legale atacate implică, contrar acestui spirit de toleranţă, incriminarea unor manifestări paşnice ale acestei libertăţi.

Judecătoria Buzău apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este nefondată, motivat de faptul că libertăţile recunoscute şi garantate de Constituţie trebuie exercitate în condiţiile legii, fără încălcarea drepturilor şi libertăţilor celorlalţi cetăţeni.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece incriminarea propagandei naţionalist-şovine reprezintă o măsură de ordin legislativ prin care statul garantează libertatea conştiinţei. Totodată, exercitarea unei propagande naţionalist-şovine reprezintă, în esenţă, o manifestare abuzivă a libertăţii de conştiinţă şi a libertăţii de exprimare.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2002, cu următorul cuprins: „Promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unei infracţiuni contra păcii şi omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propagandă, săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi".

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind Statul de drept, art. 4 alin. (2) privind Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, ale art. 8 alin. (1) privind Pluralismul politic, art. 16 alin. (1) şi (2) privind Egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 29 alin. (1) şi (2) privind Libertatea conştiinţei, ale art. 30 alin. (1), (2) şi (3) privind Libertatea de exprimare, art. 31 alin. (1) privind Dreptul la informaţie, art. 33 alin. (1) şi (2) privind Accesul la cultură, art. 40 alin. (1) privind Dreptul de asociere, art. 115 alin. (1), (4) şi (6) privind Delegarea legislativă şi ale art. 124 alin. (1) şi (2) privind Înfăptuirea justiţiei, precum şi ale art. 10 privind Libertatea de exprimare din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 18 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, sub aspectul constituţionalităţii extrinseci a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, respectarea condiţiilor delegării legislative trebuie analizată prin raportare la prevederile constituţionale în vigoare la data la care Guvernul a emis ordonanţa. Astfel, în prezenta cauză Curtea urmează a stabili dacă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 s-a adoptat cu respectarea condiţiilor prevăzute de dispoziţiile constituţionale ale art. 114 alin. (4), în redactarea sa anterioară revizuirii şi republicării Constituţiei. In această privinţă, ordonanţa este considerată de autorul excepţiei ca fiind neconstituţională, în sensul că adoptarea ei nu a fost justificată de existenţa vreunui caz excepţional.

Se reţine că, în absenţa unei definiţii constituţionale a noţiunii de „caz excepţional", aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, acesta trebuie privit în raport cu „necesitatea şi urgenţa reglementării unei situaţii care, datorită circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public". Astfel, în speţa examinată, existenţa cazului excepţional a fost determinată de urgenţa reglementării mai stricte a domeniului vizat, datorită necesităţii promovării principiilor statului de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, dreptatea, pluralismul politic şi egalitatea între oameni reprezintă valori supreme. Or, împiedicarea proliferării manifestărilor extremiste de tip fascist, rasist sau xenofob a constituit şi constituie o preocupare constantă a comunităţii internaţionale, atât la nivelul organismelor europene şi internaţionale, cât şi la nivelul legislaţiilor naţionale. Prevenirea şi combaterea incitării la ură naţională, rasială sau religioasă corespund cerinţelor Uniunii Europene în domeniu, constituind, în acelaşi timp, un semnal pozitiv dat de statul român pentru combaterea rasismului, antisemitismului şi xenofobiei. Eficienţa acestui semnal depinde în mare măsură de urgenţa cu care statul român adoptă măsurile legislative necesare pentru sancţionarea acestor fapte.

De asemenea, se constată că dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, care incriminează promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unei infracţiuni contra păcii şi omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propagandă, săvârşită prin orice mijloace, în public, nu contravin Constituţiei şi nici textelor internaţionale invocate, deoarece nici unul dintre aceste texte nu legitimează săvârşirea unor asemenea fapte.

Nu se poate primi susţinerea autorului excepţiei, în sensul că prin dispoziţia legală atacată se restrâng drepturi şi libertăţi fundamentale ale cetăţenilor, cum ar fi dreptul la asociere, dreptul la informaţie, libertatea conştiinţei sau libertatea de exprimare, dat fiind că exercitarea acestor drepturi şi libertăţi nu implică intoleranţa naţională sau rasială, adică negarea drepturilor şi libertăţilor altor persoane pe criterii de apartenenţă naţională ori rasială.

Libertatea, ca principiu fundamental al statului de drept, este temelia tuturor principiilor morale şi presupune elaborarea unor asemenea norme de drept care să garanteze tuturor persoanelor să se manifeste potrivit propriilor opţiuni în relaţiile cu ceilalţi membri ai colectivităţii. Tocmai de aceea exercitarea unei propagande care are drept scop promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unei infracţiuni contra păcii şi omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe reprezintă, în esenţă, o manifestare abuzivă a drepturilor şi libertăţilor de mai sus.

In sfârşit, nu se poate primi nici susţinerea că prin incriminarea propagandei ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe se lezează principiile constitutive şi funcţionale ale statului român şi unitatea poporului ori principiile pluralismului politic şi egalităţii în drepturi, deoarece faptele incriminate prin dispoziţia atacată sunt străine literei şi spiritului normelor care consacră principiile amintite.

Dimpotrivă, tolerarea unor asemenea fapte ar contraveni tuturor dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, precum şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.

Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 martie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu