DECIZIE Nr.
292 din 11 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 435 din 10 iunie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Vica Rodica Covalciuc în Dosarul nr. 4.764/30/2007
al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează completul de judecată
că la dosar autorul excepţiei a depus o cerere prin care ridică şi excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 149, art. 163 şi art. 166 din Codul
de procedură civilă, precum şi a Legii contenciosului administrativ nr.
554/2004, a Legii fondului funciar nr. 18/1991, a Legii cadastrului şi a publicităţii
imobiliare nr. 7/1996, şi a Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru. Totodată, solicită încuviinţarea acordării de asistenţă judiciară
gratuită.
Preşedintele acordă cuvântul asupra cererilor
autorului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
cererii de ridicare a unor excepţii de neconstituţionalitate direct în faţa
Curţii, iar cu privire la cererea de asistenţă judiciară, lasă la aprecierea
Curţii.
Deliberând, Curtea respinge cererile, reţinând că art.
146 lit. d) din Constituţie şi art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 se
referă la excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în faţa „instanţelor
judecătoreşti sau de arbitraj comercial", iar sesizarea Curţii se dispune
de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia printr-o încheiere. Or,
în speţă, instanţa a dispus sesizarea Curţii cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură
civilă, respingând ca inadmisibilă excepţia ce priveşte celelalte texte de
lege.
Referitor la cererea de asistenţă judiciară, Curtea
apreciază că aceasta trebuie să fie adresată instanţei care judecă fondul
cauzei, în scopul respectării procedurii de judecată prevăzute de lege.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, solicitând păstrarea
jurisprudenţei Curţii în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 13 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 4.764/30/2007, Tribunalul Timiş - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 282
alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată într-o cauză având ca obiect
recursul împotriva unei încheieri premergătoare prin care autoarei i s-a pus în
vedere să-şi precizeze acţiunea.
In motivarea excepţiei se
consideră că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu
permit exercitarea căii de atac a recursului împotriva încheierii prin care
instanţa pune în vedere părţii să îşi precizeze cererea.
Tribunalul Timiş - Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima
punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale, făcând referire la
jurisprudenţa Curţii.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care au
următorul cuprins: „Impotriva încheierilor premergătoare nu se poate face
apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt
cursul judecăţii."
Excepţia este raportată la prevederile constituţionale
ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitor la dreptul
la apărare, ale art. 51 privind dreptul de petiţionare şi ale art. 52 referitor
la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.
Examinând excepţia, Curtea observă că asupra
dispoziţiilor de lege criticate s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr.
201 din 4 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
806 din 6 noiembrie 2002, statuând că liberul acces la justiţie presupune şi
accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar
instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor
judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 126
alin. (2) şi art. 129 din Constituţie. Totodată, Curtea a reţinut că
legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli
speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor
procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în
toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.
Curtea a constatat, de asemenea, că stabilirea regulii conform căreia
încheierile premergătoare - cu excepţia celor prin care s-a întrerupt cursul
judecăţii - nu pot fi atacate cu apel decât odată cu fondul împiedică
prelungirea excesivă a duratei procesului şi contribuie, prin aceasta, la soluţionarea cauzei într-un termen
rezonabil.
Pentru aceste considerente nu poate fi reţinută critica privind încălcarea prevederilor art. 21 şi 24
din Constituţie.
Intrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în
esenţă, aceleaşi aspecte, şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine
schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele
cuprinse în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.
In final, Curtea observă că dispoziţiile art. 51 şi 52
din Constituţie nu au incidenţă în cauză.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Vica Rodica Covalciuc în Dosarul nr. 4.764/30/2007 al Tribunalului Timiş -
Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 11 martie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu