DECIZIE   Nr. 289 din 28 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 107 alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 339 din 14 aprilie 2006

Ioan Vida                              -  preşedinte

Nicolae Cochinescu              -  judecător

Aspazia Cojocaru                  -  judecător

Constantin Doldur                 -  judecător

Acsinte Gaspar                     -  judecător

Kozsokar Gabor                    -  judecător

Petre Ninosu                         -  judecător

Ion Predescu                         -  judecător

Şerban Viorel Stănoiu          -  judecător

Mihaela Cîrstea                    -  procuror

Benke Karoly                        -   magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 771 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „BNP Consult" - S.A. din Craiova în Dosarul nr. 2.956/COM/2005 al Curţii de Apel Piteşti  - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că instituirea unor termene procedurale este de competenţa exclusivă a legiuitorului.

CURTEA,

având în vedere actele şi  lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 9 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.956/COM/2005, Curtea de Apel Piteşti -Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 771 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „BNP Consult" - S.A. din Craiova într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei prin care a fost admisă cererea sa de repunere în termen cu privire la înregistrarea unei creanţe asupra averii debitorului supus procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 şi 49 (devenit, în urma revizuirii şi republicării Constituţiei, art. 53).

Se apreciază că textul de lege criticat instituie o procedură legată de un termen rigid, ceea ce contravine accesului liber la justiţie şi îngrădeşte nejustificat acest drept. Astfel, în optica autorului excepţiei, condiţionarea accesului liber la justiţie, pentru realizarea unui drept, de respectarea unui termen încalcă art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se mai arată că nici caracterul special al procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 nu trebuie să influenţeze imperativ şi irevocabil aspectele privind asigurarea dreptului, întrucât, în caz contrar, ar fi încălcate prevederile art. 53 din Constituţie.

Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In argumentarea acestei opinii, se apreciază că textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi nici dreptului la apărare.

Instanţa consideră că stabilirea unui termen limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor constituie o garanţie a protejării părţilor împotriva duratei excesive a procedurilor, a asigurării eficienţei şi credibilităţii actului de justiţie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitu-ţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 771 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999. Aceste dispoziţii au fost introduse prin art. I pct. 70 din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002. In urma republicării Legii nr. 64/1995 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, art. 771 a devenit art. 107.

Curtea observă că, deşi autorul excepţiei invocă, în mod formal, neconstituţionalitatea întregului text criticat, în realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei, acesta se referă numai la dispoziţiile art. 107 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din lege, care au următorul cuprins:

„(1) Lichidatorul va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor/administrator, menţionată la art. 106 alin. (2) lit. d), debitorului şi oficiului registrului comerţului sau, după caz, registrului societăţilor agricole unde debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea menţiunii. Dispoziţiile alin. (2) şi (3) ale art. 75 se aplică în mod corespunzător.

(2) Notificarea va cuprinde:

a) termenul-limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor menţionate la alin. (3), în vederea întocmirii tabelului suplimentar, care va fi de maximum 45 de zile de la data intrării în faliment, precum şi cerinţele pentru ca o creanţă înregistrată să fie considerată valabilă;[...]."

Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Totodată, sunt invocate în susţinerea excepţiei şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

In esenţă, autorul excepţiei apreciază că instituirea unui termen limită pentru înregistrarea cererii de admitere a unor creanţe este de natură a restrânge în mod nejustificat accesul liber la justiţie, ceea ce este contrar prevederilor art. 21 şi 53 din Constituţie.

Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, stabilirea unui termen de prescripţie, a altor termene sau condiţii procedurale nu are semnificaţia încălcării dreptului de acces liber la justiţie. Astfel, Curtea Constituţională, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, a statuat că principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza drepturile procedurale, în formele şi în modalităţile instituite de lege.

Totodată Curtea, prin Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, a statuat, cu referire la instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care aceasta îşi produce efectele, că „nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justiţie, finalitatea lor fiind, dimpotrivă, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiţii optime a acestui drept constituţional, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice civile".

Astfel, în speţă, Curtea constată că instituirea unui termen limită pentru înregistrarea cererii de admitere a unor creanţe nu este de natură a afecta însăşi esenţa dreptului de acces liber la justiţie, cu corolarul său, dreptul la un proces echitabil soluţionat într-un termen rezonabil, având în vedere că un astfel de termen constituie o garanţie a protejării părţilor împotriva duratei excesive a procedurilor, a asigurării eficienţei şi credibilităţii actului de justiţie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „BNP Consult" - S.A. din Craiova în Dosarul nr. 2.956/COM/2005 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 martie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly