DECIZIE   Nr. 287 din 28 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385 1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 346 din 17 aprilie 2006

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu              - judecător

Aspazia Cojocaru                  - judecător

Constantin Doldur                 - judecător

Acsinte Gaspar                     - judecător

Kozsokar Gabor                    - judecător

Petre Ninosu                         - judecător

Ion Predescu                         - judecător

Şerban Viorel Stănoiu          - judecător

Marilena Mincă                     - procuror

Florentina Geangu                - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3851 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Floarea Ghiţ în Dosarul nr. 5.945/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.

La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 16 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 5.945/2005, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3851 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Floarea Ghiţ în dosarul menţionat.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că textul legal criticat exclude folosirea căii de atac a recursului în cazul deciziilor pronunţate în apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor. Această situaţie este, în opinia sa, de natură a lipsi partea interesată de beneficiul drepturilor fundamentale referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, la liberul acces la justiţie şi la dreptul la apărare.

Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală opinează că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor sau principiilor constituţionale invocate. Dimpotrivă, textul atacat este în deplin acord cu dispoziţiile constituţionale care încredinţează legiuitorului dreptul de a stabili competenţa şi procedura de judecată, inclusiv căile de atac şi condiţiile exercitării acestora.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3851 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: „Pot fi atacate cu recurs: [...] e) deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curţi de apel şi Curtea Militară de Apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor."

Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin aceste dispoziţii legale sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 16, privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, ale art. 21, referitoare la accesul liber la justiţie, precum şi cele ale art. 24, privind dreptul la apărare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin numeroase decizii s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 3851 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală. De exemplu, în Decizia nr. 122 din 1 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 252 din 25 martie 2005, Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile art. 3851 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală constituie norme de procedură, or, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, procedura de judecată este prevăzută numai de lege. In temeiul acestei atribuţii constituţionale, legiuitorul este singura autoritate competentă să stabilească regulile generale de procedură, iar în considerarea unor situaţii speciale, poate prevedea şi derogări sau excepţii de la regulile generale, dacă acestea nu contravin vreunor dispoziţii sau principii constituţionale.

Art. 3851 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, stabilind regula generală potrivit căreia deciziile pronunţate în apel pot fi atacate cu recurs, exceptează de la această regulă situaţiile în care, prin deciziile instanţelor de apel, s-a dispus rejudecarea cauzelor. Raţiunea este aceea că procesul penal se reia de la faza judecăţii în primă instanţă. Drept urmare, nu poate fi primită critica autorului excepţiei privitoare la încălcarea liberului acces la justiţie, deoarece prin instituirea caracterului irevocabil al deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor nu se aduce atingere în nici un fel dreptului la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, se oferă tuturor părţilor interesate exercitarea acestui drept în condiţii de echitate, întrucât de vreme ce se procedează la o nouă judecată asupra fondului, partea interesată are posibilitatea să îşi valorifice toate drepturile şi interesele sale legitime fără nici un fel de limitări.

De asemenea, în Decizia nr. 355 din 23 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.026 din 5 noiembrie 2004, şi în Decizia nr. 481 din 9 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.143 din 2 decembrie 2004, Curtea a apreciat că dispoziţiile art. 3851 alin. 1 lit. e) din Codul  de  procedură  penală  „nu   ridică  probleme  de constituţionalitate, ci doar probleme de interpretare şi de aplicare, excepţia prevăzută de textul de lege criticat aplicându-se deopotrivă tuturor părţilor procesului penal, neexistând nici o discriminare", şi, totodată, că „nu sunt afectate drepturile procesuale ale inculpatului referitoare la garantarea dreptului la apărare, având în vedere că la rejudecarea fondului instanţa este obligată să examineze întreaga cauză sub toate aspectele".

Atât considerentele, cât şi soluţia pronunţată în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi de natură să ducă la reconsiderarea acestei jurisprudenţe.

Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3851 alin. 1  lit. e) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Floarea Ghiţ în Dosarul nr. 5.945/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 martie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu