DECIZIE   Nr. 283 din  1 iulie 1997

privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si ale art. 330^1 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 169 din 24 iulie 1997

    Ioan Muraru            - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Victor Dan Zlatescu    - judecator
    Raul Petrescu          - procuror
    Florentina Geangu      - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Simionescu Elena impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 53 din 19 martie 1997.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 17 iunie 1997, in prezenta reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor, legal citate, si au fost consemnate in incheierea de la acea data.
    Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru 24 iunie 1997, data la care, datorita imposibilitatii intrunirii completului de judecata, a amanat pronuntarea pentru 1 iulie 1997.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Decizia nr. 53 din 19 martie 1997, Curtea Constitutionala a respins ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 din Codul de procedura civila si a constatat ca exceptia invocata in legatura cu prevederile art. 330^1 din acelasi cod este lipsita de obiect.
    Impotriva acestei decizii a declarat recurs Simionescu Elena pentru urmatoarele motive:
    - institutia recursului in anulare, care "acorda unui organ administrativ, procurorul general, facultatea de a impieta asupra autoritatii de lucru judecat a unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, este contrara dependentei activitatii judiciare numai de lege";
    - declararea oricand a recursului in anulare incalca independenta activitatii judecatoresti si drepturile fundamentale ale cetateanului roman;
    - modificarea recenta adusa art. 330^1 din Codul de procedura civila face necesara determinarea incidentei in timp a acestei modificari, simpla respingere a exceptiei de neconstitutionalitate a acestei dispozitii legale ca lipsita de obiect fiind contrara prevederilor art. 20 alin. (2) si ale art. 21 alin. (1) din Constitutie, precum si ale art. 6 pct. 1 din Conventia europeana a drepturilor omului.
    Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, intrucat exceptia a fost respinsa ca vadit nefondata, s-au solicitat punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului si al Guvernului.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca recursul declarat este neintemeiat, considerand ca Decizia nr. 53 din 19 martie 1997 este temeinica si legala, intrucat se intemeiaza pe solutii statuate prin decizii ale Curtii Constitutionale, ramase definitive, care, potrivit Constitutiei si Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sunt obligatorii.
    Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, prevederile art. 330 si ale art. 330^1 din Codul de procedura civila, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Motivul de recurs privind neconstitutionalitatea art. 330 din Codul de procedura civila este neintemeiat. Asupra prevederilor acestui articol Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 si nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a statuat ca prevederile art. 330 din Codul de procedura civila sunt constitutionale. In aceste doua decizii s-a examinat si dreptul legal al procurorului general de a exercita calea de atac a recursului in anulare, in conditiile legii, in scopul apararii intereselor generale ale societatii si ale ordinii de drept, si s-a constatat ca nu contravine dispozitiilor art. 125, art. 128 si ale art. 130 din Constitutie.
    Asa cum rezulta din dispozitiile art. 145 alin. (2) din Constitutie, deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii, incat o exceptie de neconstitutionalitate respinsa nu mai poate fi reiterata atat timp cat nu au intervenit elemente noi care sa justifice o alta solutie.
    Cel de-al doilea motiv de recurs, care priveste neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 330^1 din Codul de procedura civila care, in redactarea prevazuta de Legea nr. 59/1993, dadea posibilitatea exercitarii acestei cai extraordinare de atac oricand, este, de asemenea, neintemeiat. Prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997 s-a modificat art. 330^1 din Codul de procedura civila, a carui constitutionalitate a fost contestata, in sensul ca recursul in anulare se poate introduce in termen de 6 luni de la data cand hotararea judecatoreasca a ramas irevocabila, incat, fata de aceasta modificare, exceptia de neconstitutionalitate a acestui text de lege a ramas fara obiect, asa cum intemeiat s-a retinut prin decizia recurata. In acest sens, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 37 din 25 februarie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 64 din 15 aprilie 1997.
    Cat priveste cel de-al treilea motiv de recurs, referitor la incidenta in timp a modificarii dispozitiilor art. 330^1 din Codul de procedura civila, prin Legea nr. 17/1997, se constata ca aceasta lege nu cuprinde dispozitii in acest sens, iar Curtea Constitutionala nu are competenta de a interpreta aplicarea dispozitiilor unei legi sub raportul actiunii lor in timp, ci numai de a constata daca aceste dispozitii sunt in concordanta cu Constitutia, ceea ce decizia recurata a si facut.
    Incidenta dispozitiilor art. 20 alin. (2) si ale art. 21 alin. (1) din Constitutie si ale art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului asupra dispozitiilor art. 330^1 din Codul de procedura civila, a carui neconstitutionalitate se invoca, a fost examinata prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 73 din 4 iunie 1996, modificata prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, retinandu-se ca textul ce face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate nu contravine prevederilor sus-mentionate ale Constitutiei si ale art. 6 pct. 1 din Conventia europeana a drepturilor omului.
    Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 alin. (3) si ale art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, formulata de avocatul recurentei, la termenul de judecata din 17 iunie 1997, se constata ca aceasta nu poate fi primita pentru motivele ce urmeaza:
    Curtea Constitutionala nu se poate pronunta asupra acestei exceptii de neconstitutionalitate, intrucat ea a fost pentru prima data invocata, in fata Curtii, in recurs. Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie, Curtea Constitutionala hotaraste "asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti" privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor. Rezulta, pe cale de interpretare, ca ea nu hotaraste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate direct in fata ei. Solutia contrara nu putea fi primita si pentru faptul ca astfel s-ar incalca prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, in sensul carora, in fata instantei judecatoresti, partile sunt in drept sa dezbata exceptia, depunand dovezile si probele pe care le cred de cuviinta si exercitandu-si astfel drepturile procesuale ce le apartin, ca in orice cauza pendinte pe rolul unei instante judecatoresti. In finalul acestei faze de dezbatere contradictorie, instanta insasi este obligata sa-si exprime opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate si sa sesizeze, prin incheiere, Curtea Constitutionala. Daca aceste reguli se refera la conditiile in care poate fi sesizata Curtea pentru judecata in fond, este limpede ca ele nu pot fi eludate in cazul in care Curtea solutioneaza pricina in recurs. Ceea ce imperativ nu este admisibil la judecata in fond nu poate deveni admisibil ca urmare a exercitarii caii de atac a recursului.
    Admiterea posibilitatii de a invoca exceptia de neconstitutionalitate pentru prima data in recursul declarat la Curtea Constitutionala ar inlesni exercitarea abuziva a caii de atac de catre acela care, nesocotind legea, ar pune instanta in situatia de a se pronunta in legatura cu noi probleme litigioase ce nu au fost avute in vedere la judecata in fond.
    In sensul celor aratate sunt si deciziile Curtii Constitutionale nr. 97 din 24 octombrie 1995 si nr. 77 din 25 iunie 1996, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996 si, respectiv, nr. 165 din 26 iulie 1996.

    In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) si ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 si ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul declarat de Simionescu Elena impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 53 din 19 martie 1997.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 1 iulie 1997.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
          prof. univ. dr. IOAN MURARU

                           Magistrat asistent,
                           Florentina Geangu