DECIZIE Nr. 279 din 29 iunie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit.
d) si art. 40^1 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare
si a falimentului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 858 din 20 septembrie 2004
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Florentina Balta - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 10 lit. d) si art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind
procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Lucian Bagia,
mandatar al administratorului Societatii Comerciale "Intelmed" -
S.R.L. in Dosarul nr. 7.612/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a
comerciala.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 10 lit. d) si art. 79 din
Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
Desi art. 79 a fost abrogat, solutia legislativa anterioara a fost conservata
in noile dispozitii prevazute in art. 40^1. Prevederile legale atacate au mai
fost supuse controlului de contencios constitutional, ocazie cu care Curtea a
statuat ca nu se aduce atingere dispozitiilor din Legea fundamentala invocate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 26 ianuarie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 7.612/1999,
Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10
lit. d) si art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii
judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile si completarile
ulterioare.
Exceptia a fost ridicata de Lucian Bagia, mandatar al administratorului
Societatii Comerciale "Intelmed" - S.R.L., in dosarul cu numarul de
mai sus, avand drept obiect aplicarea procedurii reglementate de Legea nr.
64/1995.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine
ca textele legale atacate, care atribuie judecatorului-sindic competenta de a
ridica debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea, aduc atingere
existentei dreptului insusi. Prin privarea debitorului de a-si conduce
activitatea asa cum crede el de cuviinta, cu respectarea legilor in vigoare, nu
se mai asigura libertatea comertului, care presupune, in opinia autorului,
tocmai exercitarea acestui drept fara restrangeri stabilite de legiuitor in
afara situatiilor expres si limitativ prevazute de Constitutia Romaniei in
alin. (1) al art. 53.
In ceea ce priveste temeiurile constitutionale invocate referitoare la
principiul egalitatii in drepturi si la inviolabilitatea proprietatii private,
prevazute de art. 16 si art. 136 alin. (5), autorul exceptiei s-a limitat doar
la indicarea textelor, fara a arata in mod concret in ce consta, din aceasta
perspectiva, veninul de neconstitutionalitate.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala opineaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece prevederile legale atacate nu
ingradesc in nici un fel libertatea comertului sau economia de piata, intrucat
ridicarea dreptului debitorului de a-si mai conduce activitatea se face
justificat, in conditiile legii, cu scopul de a se acoperi pasivul
comerciantului aflat in insolventa.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, incheierea de sesizare a fost comunicata
presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului. De asemenea,
potrivit art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a
solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul Romaniei apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, cu urmatoarea motivare:
Dispozitiile art. 79 din Legea nr. 64/1995, republicata, au fost preluate,
ca urmare a modificarilor subsecvente, de prevederile art. 40^1.
In contextul ratiunii intregii proceduri a reorganizarii judiciare si
falimentului, textele de lege criticate nu numai ca nu incalca dispozitiile
constitutionale invocate, ci, dimpotriva, sunt conforme cu litera si cu
spiritul acestora, ele vizand ridicarea dreptului debitorului fata de care s-a
declansat procedura de reorganizare si faliment de a-si mai conduce
activitatea, deoarece sufera pierderi continue din averea sa ori se afla in
situatia in care nu exista probabilitatea de realizare a unui plan rational de
activitate.
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 79 din Legea nr. 64/1995 este inadmisibila, deoarece la data
sesizarii Curtii Constitutionale textul criticat era abrogat prin art. I pct.
42 din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 10 lit. d) din acelasi act normativ,
Avocatul Poporului apreciaza ca sustinerile autorului sunt neintemeiate,
intrucat, pe de o parte, posibilitatea de a ridica dreptul debitorului de a-si
mai conduce activitatea se inscrie in reglementarile menite sa asigure
indeplinirea obligatiei statului de a ocroti libertatea comertului, concurenta
loiala si conditiile necesare pentru valorificarea tuturor factorilor de
productie, iar pe de alta parte, dreptul comerciantului de a-si conduce
activitatea nu este unul dintre drepturile si libertatile fundamentale.
Dispozitiile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie, republicata, vizeaza,
deopotriva, pe toti agentii economici, atat pe debitori, ale caror datorii
trebuie executate in conditiile legii, cat si pe creditori, fata de care se
impune crearea conditiilor corespunzatoare pentru recuperarea creantelor.
Criticile formulate prin prisma prevederilor art. 136 alin. (5) din Legea
fundamentala nu pot fi retinute, deoarece prin textele legale atacate se
opereaza numai o indisponibilizare a bunurilor, care nu afecteaza in esenta
dreptul de proprietate al debitorului. Inviolabilitatea proprietatii trebuie
inteleasa in conditiile legii organice, asa cum de altfel se stabileste prin
Legea nr. 64/1995.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si ale Avocatului
Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie,
republicata, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr.
47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate - astfel cum a fost enuntat de
autorul exceptiei - il constituie dispozitiile art. 10 lit. d) si art. 79 din
Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului,
republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 608 din 13
decembrie 1999, si au urmatorul continut:
- Art. 10 lit. d): "Principalele atributii ale judecatorului-sindic,
in cadrul prezentei legi, sunt:
[...] d) judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-si mai
conduce activitatea;";
- Art. 79: "(1) In lipsa unui plan de reorganizare, confirmat de
judecatorul-sindic in conditiile art. 68, debitorul, un creditor, comitetul
creditorilor sau camera de comert si industrie teritoriala poate adresa
judecatorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de a-si
conduce activitatea.
(2) Judecatorul-sindic va examina, in termen de 10 zile, o astfel de
cerere, intr-o sedinta la care vor fi citati debitorul, creditorii,
administratorul, comitetul creditorilor si camera de comert si industrie
teritoriala. Cererea va putea fi admisa numai motivat, printre motive figurand
pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitatii de realizare
a unui plan rational de activitate.
(3) Daca cererea este admisa, judecatorul-sindic va dispune si aplicarea de
indata a dispozitiilor prezentei sectiuni."
Articolul 79 a fost abrogat prin art. I pct. 72 din Ordonanta Guvernului
nr. 38/2002. Solutia legislativa anterioara a fost insa conservata in noile
dispozitii prevazute de art. 40^1 introduse prin punctul 42 din acelasi act
normativ. Ulterior, potrivit art. I pct. 52 din Legea nr. 149/2004 pentru
modificarea si completarea Legii nr. 64/1995, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 424 din 12 mai 2004, alineatele (5) si (6) ale art.
40^1 din lege au fost modificate.
Curtea observa ca aceasta modificare nu este de natura a schimba
perspectiva analizarii textelor legale incriminate, deoarece criticile
autorului exceptiei nu se fundamenteaza pe posibilitatea unuia sau altuia
dintre subiectii care dobandesc calitate procesuala activa in scopul de a
solicita judecatorului-sindic ridicarea dreptului de administrare a debitorului,
ci se intemeiaza tocmai pe existenta acestei posibilitati de ridicare a
dreptului de administrare a debitorului, atribuita, potrivit legii,
judecatorului-sindic.
Dispozitiile legale contestate au urmatorul continut:
- Art. 40^1: "(1) Deschiderea procedurii ridica debitorului dreptul de
administrare - constand in dreptul de a-si conduce activitatea, de a-si
administra bunurile din avere si de a dispune de acestea -, daca acesta nu si-a
declarat, in conditiile art. 26 alin. (1) lit. f) sau, dupa caz, art. 32 alin.
(1), intentia de reorganizare.
(2) Cu exceptia cazurilor prevazute expres de lege, prevederile alin. (1)
sunt aplicabile si bunurilor pe care debitorul le-ar dobandi ulterior
deschiderii procedurii.
(3) Judecatorul-sindic va putea ordona ridicarea, in tot sau in parte, a
dreptului de administrare al debitorului o data cu desemnarea unui
administrator, indicand totodata si conditiile de exercitare a acestuia.
(4) Dreptul de administrare al debitorului inceteaza de drept la data la
care se dispune inceperea falimentului.
(5) Creditorii, comitetul creditorilor ori reprezentantul membrilor sau,
dupa caz, al asociatilor/actionarilor pot oricand adresa judecatorului-sindic o
cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, avand ca justificare
pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitatii de
realizare a unui plan rational de activitate.
(6) Judecatorul-sindic va examina in termen de 15 zile cererea prevazuta la
alin. (5), intr-o sedinta la care vor fi citati debitorul, creditorii,
administratorul, comitetul creditorilor si reprezentantul membrilor sau, dupa
caz, al asociatilor/actionarilor."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile
legale criticate sunt incalcate prevederile art. 16, art. 49, art. 134 alin.
(2) lit. a) si art. 135 alin. (6) din Constitutia Romaniei. Dupa revizuirea
Legii fundamentale dispozitiile invocate sunt cuprinse in art. 16, art. 53,
art. 135 alin. (2) lit. a) si art. 136 alin. (5), al caror continut este
urmatorul:
- Art. 16: "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor
publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate,
in conditiile legii, de persoanele care au cetatenia romana si domiciliul in
tara. Statul roman garanteaza egalitatea de sanse intre femei si barbati pentru
ocuparea acestor functii si demnitati.
(4) In conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cetatenii Uniunii
care indeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi
alesi in autoritatile administratiei publice locale.";
- Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale
unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate
democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere
existentei dreptului sau a libertatii.";
- Art. 135 alin. (2) lit. a): "(2) Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;";
- Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privata este inviolabila, in
conditiile legii organice."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca Legea nr.
64/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,
reglementeaza, pe calea unei proceduri speciale de executare silita, conditiile
in care creditorii vor putea fi platiti, iar prin aceasta sunt asigurate buna
functionare a creditului si respectarea obligatiilor contractuale, esentiale
desfasurarii comertului si concurentei loiale. Masura ridicarii dreptului
debitorului de a-si mai conduce activitatea, prin finalitatea ei, raspunde in
realitate cerintei asigurarii unui cadru favorabil valorificarii tuturor
factorilor de productie, vizand deci toti agentii economici, atat debitorul,
cat si creditorii. Prin urmare, textele legale criticate nu numai ca nu incalca
dispozitiile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie, republicata, dar sunt
conforme cu litera si spiritul acestora, instituind un plan rational de
activitate a debitorului in vederea garantarii posibilitatii de plata a
creantelor creditorilor.
Referitor la invocarea incalcarii art. 53 din Constitutie, republicata,
Curtea constata ca textul nu are legatura cu cauza, deoarece dreptul comerciantului
de a-si mai conduce activitatea nu este unul dintre drepturile si libertatile
fundamentale prevazute in titlul II din Legea fundamentala.
Curtea a statuat in mod constant in jurisprudenta sa ca principiul
egalitatii in drepturi, consacrat de art. 16 din Constitutie, republicata, pe
care autorul exceptiei il invoca in sustinerea neconstitutionalitatii textelor
de lege criticate, se refera exclusiv la egalitatea in drepturi a cetatenilor,
iar nu si la raporturile dintre cetateni si autoritatile publice ori
reprezentantii acestora (de exemplu: Decizia Curtii Constitutionale nr. 77 din
22 aprilie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 270
din 7 octombrie 1997, sau Decizia nr. 487 din 25 noiembrie 1997, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 58 din 10 februarie 1998).
De asemenea, Curtea retine ca prevederile art. 10 lit. d) si ale art. 40^1
din Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,
nu incalca dispozitiile art. 136 alin. (5) din Constitutie, republicata, care
declara "in conditiile legii" inviolabilitatea proprietatii private,
deoarece se opereaza numai o indisponibilizare a bunurilor, care nu afecteaza
in esenta dreptul de proprietate al debitorului.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, republicata, al art. 13 alin. (1) lit. A.d) si al
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. d)
si art. 40^1 din Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare, exceptie ridicata de Lucian Bagia, mandatar al
administratorului Societatii Comerciale "Intelmed" - S.R.L. in
Dosarul nr. 7.612/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 29 iunie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Afrodita Laura Tutunaru