DECIZIE   Nr. 273 din 20 decembrie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 168^1 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 101 din 28 februarie 2001

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Gabriela Dragomirescu  - magistrat-asistent

    Pe rol se afla pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 168^1 din Codul penal, exceptie ridicata de Corneliu Vadim Tudor in Dosarul nr. 3.003/1999 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 19 decembrie 2000 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 20 decembrie 2000.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 8 iunie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 3.003/1999, Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 168^1 din Codul penal, exceptie ridicata de Corneliu Vadim Tudor intr-o cauza penala.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca art. 168^1 din Codul penal "reprezinta un atentat grav la libertatea de exprimare garantata de Constitutie prin prevederile art. 30"; textul de lege criticat "este formulat intr-o maniera imprecisa, vaga si ambigua", astfel incat, daca din continutul acestuia se elimina cuvintele "false" sau "falsificate", prevederile sale pot fi aplicate oricarei comunicari de date sau informatii prin presa; textul nu precizeaza daca falsul trebuie comis sau nu de autorul comunicarii si nu face nici o diferentiere intre fapte si judecati de valoare; nu distinge intre buna-credinta si reaua-credinta; formularea "de natura a aduce atingere" este foarte greu de concretizat. Se mai arata ca art. 168^1 din Codul penal contravine prevederilor art. 31 din Constitutie, prin aceea ca ingradirile aduse libertatii de exprimare incalca dreptul la orice informatie de interes public, iar rolul presei este tocmai de a transmite cat mai operativ aceste informatii. Se apreciaza ca ziaristul nu poate verifica autenticitatea informatiilor, iar din teama de a nu fi tras la raspundere ulterior pentru publicarea unor informatii false nu isi mai indeplineste rolul specific. Singurele ingradiri admise de textul constitutional vizeaza protejarea tinerilor si a sigurantei nationale. Se mai sustine ca informatiile de interes public trebuie comunicate fara intarziere si fara verificarea autenticitatii lor, pentru a asigura exercitiul dreptului de acces la orice informatie de interes public, drept prevazut de Constitutie.
    Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala, exprimandu-si opinia, apreciaza ca "fata de importanta deosebita a valorilor sociale ocrotite prin textul de lege analizat si de imprejurarea ca sunt incriminati numai faptuitorii care, cu intentie, comunica informatii despre al caror continut cunosc ca este fals, in scopul crearii unei stari de pericol", exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata nu este intemeiata, intrucat art. 168^1 din Codul penal nu incalca nici prevederile art. 30 si nici ale art. 31 din Constitutie. Astfel se arata ca art. 30 alin. (1) din Constitutie "face referire la libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor si credintelor de orice fel care, intr-un mod sau altul, implica judecati de valoare, pe cand textul legal atacat face referire la date, stiri sau informatii, deci la elemente concrete, obiective, care nu fac obiectul aprecierii persoanei care le transmite". In consecinta, se considera ca acest text constitutional "nu poate fi interpretat in sensul ca ar permite comunicarea de date sau informatii false". In ceea ce priveste sustinerea referitoare la incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 31, se arata ca, potrivit alin. (1) al acestui articol, "Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit", iar conform alin. (4) al aceluiasi articol, "Mijloacele de informare in masa, publice si private, sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii si concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 168^1 din Codul penal, al caror continut este urmatorul: "Comunicarea sau raspandirea, prin orice mijloace, de stiri, date sau informatii false ori de documente falsificate, daca fapta este de natura sa aduca atingere sigurantei statului sau relatiilor internationale ale Romaniei, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera ca acest text de lege contravine art. 30 si 31 din Constitutie, care prevad:
    Art. 30
    "(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public sunt inviolabile.
    (2) Cenzura de orice fel este interzisa.
    (3) Libertatea presei implica si libertatea de a infiinta publicatii.
    (4) Nici o publicatie nu poate fi suprimata.
    (5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare in masa obligatia de a face publica sursa finantarii.
    (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.
    (7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.
    (8) Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege.";
    Art. 31
    "(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit.
    (2) Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal.
    (3) Dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie a tinerilor sau siguranta nationala.
    (4) Mijloacele de informare in masa, publice si private, sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice.
    (5) Serviciile publice de radio si de televiziune sunt autonome. Ele trebuie sa garanteze grupurilor sociale si politice importante exercitarea dreptului la antena. Organizarea acestor servicii si controlul parlamentar asupra activitatii lor se reglementeaza prin lege organica."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea Constitutionala constata ca aceasta este neintemeiata si, in consecinta, urmeaza sa fie respinsa.
    I. Cu privire la sustinerea referitoare la incalcarea prin textul de lege criticat a art. 30 din Constitutie, Curtea retine ca dispozitiile art. 168^1 din Codul penal nu contravin sub nici un aspect libertatii de exprimare consacrate de prevederile constitutionale mentionate. Dispozitiile art. 30 din Constitutie prevad libertatea persoanei de a-si exprima gandurile, opiniile sau credintele, precum si modalitatile de exprimare a acestora, fara nici o ingradire, dar cu respectarea cerintei inscrise la alin. (6) al aceluiasi articol, si anume "[...] de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine".
    Continutul infractiunii reglementate de art. 168^1 din Codul penal priveste "[...] comunicarea sau raspandirea, prin orice mijloace, de stiri, date sau informatii false ori de documente falsificate [...]", iar nu libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor ori a credintelor sau raspandirea acestora prin orice mijloc de comunicare, astfel incat Curtea Constitutionala constata ca dispozitiile art. 30 din Constitutie nu sunt incidente in cauza. Asa fiind, Curtea urmeaza sa respinga aceasta critica de neconstitutionalitate.
    II. Sustinand neconstitutionalitatea art. 168^1 din Codul penal, autorul exceptiei invoca si incalcarea art. 31 din Constitutie privind dreptul persoanei la informatie. Curtea Constitutionala constata ca dispozitiile acestui text legal, referitoare la "comunicarea sau raspandirea, prin orice mijloace, de stiri, date sau informatii false ori de documente falsificate [...]", trebuie examinate in lumina garantiei prevazute la alin. (1) al art. 31 din Constitutie, care stabileste ca "Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit". Acest text constitutional, garantand dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public, are in vedere informatiile autentice, conforme cu realitatea. Comunicarea sau raspandirea de stiri, date sau informatii false ori de documente falsificate prejudiciaza persoana in promovarea si apararea intereselor sale legitime. Tocmai de aceea alin. (2) si (4) ale art. 31 din Constitutie prevad obligatia autoritatilor publice, precum si a mijloacelor de informare in masa de a asigura "informarea corecta a opiniei publice".
    Este adevarat ca unul dintre principalele mijloace prin care informatiile ajung la cunostinta persoanelor il constituie presa scrisa si cea audiovizuala. Cu toate acestea Curtea retine ca dispozitiile art. 168^1 din Codul penal nu au in vedere, in mod exclusiv, presa, ci orice mijloace de comunicare sau de raspandire a informatiilor. Prin urmare, acest text de lege nu ingradeste, nici direct si nici indirect, libertatea presei. Legea penala nu sanctioneaza comunicarea sau raspandirea de date ori informatii doar pentru simplul motiv ca nu s-a confirmat veridicitatea acestora, ci are in vedere datele sau informatiile false, precum si documentele falsificate. Chiar si in cazul indeplinirii acestei din urma conditii, art. 168^1 din Codul penal stabileste ca este necesar ca fapta de a comunica sau de a raspandi "stiri, date sau informatii false ori documente falsificate" sa fi fost "de natura sa aduca atingere sigurantei statului sau relatiilor internationale ale Romaniei".
    Contrar sustinerilor autorului exceptiei textul de lege criticat nu constituie nici o amenintare la adresa ziaristilor, in sensul ca acestia ar putea fi trasi la raspundere penala pentru publicarea unor date, informatii ori documente a caror autenticitate nu au avut posibilitatea sa o cunoasca. Aceasta deoarece, sub aspectul laturii subiective, vinovatia, ca element constitutiv al infractiunii, nu se poate manifesta, in cazul faptei incriminate prin art. 168^1 din Codul penal, decat in forma intentiei, definita astfel la art. 19 alin. 1 pct. 1 din Codul penal: "Fapta este savarsita cu intentie cand infractorul:
    a) prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savarsirea acelei fapte;
    b) prevede rezultatul faptei sale si, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui."
    Rezulta deci ca, pentru a fi trasa la raspundere penala in temeiul dispozitiilor art. 168^1 din Codul penal, fapta persoanei care a comunicat ori a raspandit date sau informatii false ori documente falsificate trebuie sa fie de natura "sa aduca atingere sigurantei statului sau relatiilor internationale ale Romaniei", iar autorul faptei sa urmareasca sau, cel putin, sa accepte in mod constient posibilitatea producerii acestor urmari. Dovada existentei acestor elemente ale vinovatiei incumba celui care formuleaza acuzarea, iar persoana acuzata poate uza de toate mijloacele legale de aparare pentru a combate invinuirile ce i se aduc. Aceste aspecte nu reprezinta insa probleme de constitutionalitate si, in consecinta, nu intra in competenta de solutionare a Curtii Constitutionale.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 168^1 din Codul penal, exceptie ridicata de Corneliu Vadim Tudor in Dosarul nr. 3.003/1999 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 20 decembrie 2000.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Gabriela Dragomirescu