DECIZIE Nr.
273 din 11 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000
privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti, aprobata prin Legea
nr. 356/2002, si a art. 1 din Legea nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale
din oarecari contracte si pentru adaosul unui alineat la articolul 1089 din
Codul civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 332 din 25 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Ion Tiucă - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000
privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti şi ale art.1 din Legea
nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecari contracte şi pentru
adaosul unui alineat la articolul 1089 din Codul civil, excepţie ridicată de
Cristian Daniel Toth în Dosarul nr. 75/308/2007 al Judecătoriei Sighişoara.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
1.106D/2007, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederile
art. 1 din Legea nr. 313/1879, excepţie ridicată de Andreea Dana Popovici.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor, având în vedere că sunt îndeplinite cerinţele conexării prevăzute de
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord ca
aceste dosare să fie conexate.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor, în
temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.106D/2007 la Dosarul nr.
1.025D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele :
Prin Incheierea din 7 iunie 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 75/308/2007, Judecătoria Sighişoara a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanţa
Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti
şi ale art.1 din Legea nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecari
contracte şi pentru adaosul unui alineat la
articolul 1089 din Codul civil, excepţie ridicată
de Cristian Daniel Toth într-un proces având ca obiect o acţiune în constatarea
nulităţii absolute a unui contract de împrumut.
Prin Incheierea din 14 iunie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 1.149/306/2007, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 313/1879 pentru anularea clauzei
penale din oarecari contracte şi pentru adaosul unui alineat la articolul 1089
din Codul civil, excepţie
ridicată de Andreea Dana Popovici într-un proces având ca obiect o acţiune în
constatare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege
criticate contravin principiului constituţional al accesului liber la justiţie,
„deoarece creditorul este pus în situaţia de a nu se putea adresa instanţelor
de judecată în vederea obligării debitorului la executarea unei clauze
convenţionale". Or, se arată că, „în acest fel, nu mai primesc eficienţă
juridică nici principiul libertăţii actelor juridice civile şi nici principiul
voinţei reale".
De asemenea, se mai susţine că prevederile de lege
criticate contravin dispoziţiilor constituţionale privind egalitatea în
drepturi şi celor privind protecţia egală a proprietăţii private, întrucât,
datorită interdicţiei sancţionării debitorului în cazul nerespectării
termenului de restituire a împrumutului, se creează o situaţie de favoare
pentru datornici în defavoarea creditorilor.
Judecătoria Sighişoara consideră că excepţia trebuie respinsă.
Judecătoria Sibiu apreciază
că texul criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
excepţia ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale, invocând, de asemenea,
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele
întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile
procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art.1 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000 privind
nivelul dobânzii legale pentru obligaţiile băneşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 25
ianuarie 2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 356/2002, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 18 iunie 2002, şi ale art. 1 din Legea nr. 313/1879
pentru anularea clauzei penale din oarecari contracte şi pentru adaosul unui alineat la articolul
1089 din Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 40 din 20
februarie 1879.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000: „Părţile sunt libere să stabilească,
în convenţii, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligaţii
băneşti.";
- Art. 1. din Legea nr. 313/1879: „Clauza penală, aflată în contracte de împrumuturi sau de
prestaţiuni în natură, este şi va rămâne anulată, oricare va fi data actului a
cărui executare se cere, însă numai dacă termenul exigibilităţii creanţei va
cădea în urma promulgării acestei legi.
Judecătorul, în caz de împrumut, va putea condamna
numai la plata dobânzii prevăzută de art. 1589 din Codul civil sau, în caz de
alte obligaţiuni, la daune-interese, conform art. 1084 din Codul civil".
Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt
cele ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul
liber la justiţie, art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată şi
art. 135 alin. (2) lit. a) referitor la libertatea comerţului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează.
I. Cu privire la art. 1 din
Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000, potrivit căruia „părţile sunt libere să
stabilească, în convenţii, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei
obligaţii băneşti", Curtea retine că aceste prevederi trebuie
coroborate cu prevederile art. 5 alin. 1 din acelaşi act normativ, care limitează posibilitatea de a
depăşi dobânda legală cu cel mult 50% pe an.
Analizând aceste prevederi, Curtea constată că nu
există temei legal care să permită stabilirea, în cadrul raporturilor civile, a
altor dobânzi decât a celor convenite prin contract, al căror cuantum nu poate
însă depăşi dobânda legală decât cu cel mult 50% pe an. Aşadar, nu se poate
susţine că aceste prevederi contravin normelor constituţionale.
II. In ce priveşte art. 1 din
Legea nr. 313/1879, Curtea constată că asupra constituţionalităţii prevederilor
acestei legi s-a pronunţat prin Decizia nr. 541/2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 8 august 2006, Decizia nr. 676/2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 915 din 10 noiembrie 2006, şi Decizia nr. 890/2006, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din
24 ianuarie 2007.
In considerentele acestor decizii s-a reţinut că, în
condiţiile în care legea interzice instituirea clauzei penale în contractele de
împrumut sau prestaţii în natură, sub sancţiunea nulităţii, potrivit art. 966
coroborat cu art. 968 din Codul civil, care prevăd că obligaţia fondată pe o
cauză nelicită, prohibită de legi, nu poate avea niciun efect, dispoziţiile
constituţionale invocate a fi încălcate nu pot fi aplicabile într-o astfel de
situaţie, întrucât dreptul a cărui valorificare se pretinde în justiţie este în
mod vădit nelegitim.
Soluţiile şi considerentele acestor decizii sunt
valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curţii.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art.1-3, al art.
11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul
dobânzii legale pentru obligaţii băneşti, aprobată prin Legea nr. 356/2002, şi
a art. 1 din Legea nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecari
contracte şi pentru adaosul unui alineat la articolul 1089 din Codul civil,
excepţie ridicată de Cristian Daniel Toth în Dosarul nr. 75/308/2007 al
Judecătoriei Sighişoara şi de Andreea Dana Popovici în Dosarul nr. 1.149/306/2007 al Judecătoriei Sibiu.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din data de 11 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu