DECIZIE Nr.
272 din 22 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza
aparate de marcat electronice fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 271 din 24 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza
aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Heinrig Impex" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr.
499/295/2006 al Judecătoriei Sânnicolau Mare.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în
acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 2 noiembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 499/295/2006, Judecătoria Sânnicolau Mare a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14
alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia
agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Heinrig Impex" - S.R.L. din Bucureşti
într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva
unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii, încheiat
de comisari ai Gărzii Financiare - Comisariatul Regional Timiş.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate
restricţionează accesul liber la o activitate economică, garantat de art. 45
din Constituţie, întrucât, pe lângă sancţiunea amenzii aplicate pentru
săvârşirea unei contravenţii, unei societăţi comerciale i se poate aplica şi o
sancţiune complementară, constând în suspendarea activităţii acesteia pe o
perioadă de 3 luni. Arată că limitarea libertăţii economice, prin interdicţia
temporară de a participa la viaţa economică, nu se încadrează în niciunul
dintre cazurile prevăzute de art. 53 din Constituţie, în care este permisă
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. De asemenea, precizează
că suspendarea activităţii pe o perioadă de 3 luni, alături de sancţiunea
amenzii, „este o pedeapsă excesiv de aspră, vădit disproporţionată cu fapta ce
se impută". Susţine că textul de lege criticat este contrar prevederilor art. 135 alin. (1) şi
alin. (2) lit. a) din Constituţie. Mai arată că „din moment ce utilizarea
aparatelor electronice de marcat se face exclusiv de către o persoană fizică,
respectiv de către angajaţi, nu este în spiritul Legii fundamentale a fi
condamnată persoana juridică pentru o eventuală neglijenţă sau rea-credinţă a
angajaţilor săi".
Judecătoria Sânnicolau Mare consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că asupra
constituţionalităţii textului de lege criticat Curtea Constituţională a statuat
prin Decizia nr. 91/2006.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile criticate sunt constituţionale, invocând în acest sens cele
reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 91/2006.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de
marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie
2005, care au următorul cuprins:
Art. 14 alin. (2): „(2)
Nerespectarea de către agenţii economici a prevederilor art. 10 lit. b),
referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale,
neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile
prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale şi
nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate
de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative,
atrage şi suspendarea activităţii unităţii pe o perioadă de 3 luni."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Legea
fundamentală: art. 45 privind libertatea economică, art. 53 referitor la
restrângerea unor drepturi sau a unor libertăţi şi art. 135 alin. (1) şi alin.
(2) lit. a) din Constituţie privind
economia României şi obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului,
protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea
tuturor factorilor de producţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza
aparate de marcat electronice fiscale au mai format obiect al controlului de
constituţionalitate, cu o motivare similară şi prin raportare la aceleaşi
prevederi constituţionale ca şi în cauza de faţă.
Astfel, prin Decizia nr. 91 din
7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, şi prin
Decizia nr. 817 din 9 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.007 din 19 decembrie 2006, Curtea Constituţională a respins excepţia ca
neîntemeiată, pentru considerentele acolo reţinute.
Cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează
valabilitatea, în cauza de faţă neintervenind elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în această materie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat
electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Heinrig
Impex" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 499/295/2006 al Judecătoriei
Sânnicolau Mare.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu