DECIZIE Nr. 272 din 24 iunie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin.
(5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in
mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificarile si
completarile ulterioare, precum si a dispozitiilor art. 5 alin. 1 si 5 din
Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificarile si completarile
ulterioare
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 723 din 11 august 2004
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Aurelia Popa - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent sef
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic
al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si a dispozitiilor art.
5 alin. 1 si 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu
modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Liviu Nicolae
Nicoara si Antonia Marietta Nicoara in Dosarul nr. 4.449/2003 al Judecatoriei
Turda.
La apelul nominal raspunde avocatul Dan C. Stegaroiu, pentru autorii
exceptiei, si consilierul juridic Dan Soporan, pentru Societatea Comerciala
"Holcim" - S.A. din Bucuresti. Lipsesc celelalte parti, fata de care
procedura de citare este legal indeplinita.
Avocatul autorilor exceptiei, cu privire la art. 46 alin. (5) din Legea nr.
10/2001, sustine ca aceste dispozitii contravin prevederilor constitutionale
referitoare la ocrotirea proprietatii private, deoarece, prin derogare de la
dreptul comun, instituie prescriptibilitatea actiunii in revendicare
imobiliara. De asemenea, considera ca prin textul de lege criticat sunt
infrante prevederile art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) si art. 21 alin. (1)
si (2) din Constitutie. In ceea ce priveste art. 5 alin. 1 si 5 din Legea nr.
29/1990, apreciaza ca aceste dispozitii legale ingradesc accesul liber la
justitie si creeaza cadrul exercitarii unor atitudini abuzive din partea
administratiei.
Reprezentantul Societatii Comerciale "Holcim" - S.A. din
Bucuresti, referindu-se la jurisprudenta Curtii, solicita respingerea exceptiei
de neconstitutionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public, avand in vedere jurisprudenta in
materie a Curtii Constitutionale, pune concluzii de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate ca neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 16 ianuarie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 4.449/2003,
Judecatoria Turda a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificarile si completarile ulterioare,
precum si a dispozitiilor art. 5 alin. 1 si 5 din Legea contenciosului
administrativ nr. 29/1990, cu modificarile si completarile ulterioare.
Exceptia a fost ridicata de Liviu Nicolae Nicoara si Antonia Marietta
Nicoara intr-o actiune civila ce are ca obiect cererea de anulare partiala a
Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria
M03 nr. 1.949 din 23 mai 1995, emis de Ministerul Industriilor in favoarea
Societatii Comerciale "Cimentul" - S.A. din Turda.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, in
esenta, ca prevederile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 infrang
dispozitiile constitutionale consacrate in art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1)
si (2), art. 21 alin. (1) si (2), art. 41 alin. (1), (2), (3) si (7) si art. 51.
Astfel, arata ca textul de lege criticat instituie, pe calea legii speciale, o
derogare de la dreptul comun, deoarece prevede ca actiunea in revendicare este
prescriptibila. In aceste conditii garantia constitutionala a dreptului de
proprietate devine inoperanta. Mai mult, dat fiind ca exceptia de la beneficiul
imprescriptibilitatii actiunii in revendicare este aplicabila numai celor
deposedati in mod abuziv in timpul regimului comunist, nu si celorlalti
cetateni sau statului, autorii exceptiei apreciaza ca proprietatea particulara
nu se bucura de o ocrotire egala, asa cum prevede art. 41 alin. (2). De
asemenea, considera ca art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 este susceptibil
de critica si in raport cu prevederile art. 41 alin. (3) din Constitutie, intrucat
aceste dispozitii constitutionale au eficacitate juridica numai in conditiile
imprescriptibilitatii actiunii in revendicare. Totodata, sustin ca, prin
efectul textului de lege criticat, dispozitiile constitutionale care prevad ca
averea dobandita licit nu poate fi confiscata devin desuete, iar prevederile
art. 15 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora cetatenii beneficiaza de
drepturile si libertatile consacrate de aceasta devin "iluzorii". De
asemenea, se arata ca art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 incalca
prevederile constitutionale ale art. 51 care consacra suprematia Constitutiei
in raport cu celelalte legi. In continuare se sustine ca acest text de lege
contravine art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece instituie un privilegiu
pentru tertii dobanditori, in defavoarea proprietarilor deposedati in mod
abuziv in timpul regimului comunist. Autorii exceptiei considera ca art. 46
alin. (5) din Legea nr. 10/2001 ignora principiul constitutional al liberului
acces la justitie, deoarece acesta "nu se rezuma la aspectul formal al
promovarii unei actiuni in justitie, ci la un drept efectiv, implicand o
judecata dreapta", judecata ce se transforma insa intr-o
"iluzie" atat timp cat atributul dominant al dreptului de proprietate,
imprescriptibilitatea, este inlaturat. In fine, autorii exceptiei pun in
discutie insasi dimensiunea morala a dispozitiilor legale criticate, aratand ca
acestea "nu duc la promovarea responsabilitatii sociale, a renasterii
simtului comun de dreptate si prin aceasta nu renoveaza si nu asigura
insanatosirea mediului social".
In ceea ce priveste art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990, autorii exceptiei
arata ca acesta incalca principiul constitutional al liberului acces la
justitie, deoarece adresarea in justitie nu mai este libera, ci conditionata de
un demers administrativ prealabil. De asemenea, apreciaza ca, in virtutea
aceluiasi text de lege criticat, prevederile art. 48 alin. (1) din Constitutie
devin inoperante. In sfarsit, considera, referindu-se la dispozitiile art. 5 alin.
5 din Legea nr. 29/1990, ca acestea sunt susceptibile de aceleasi critici ca si
cele aduse art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
Judecatoria Turda, invocand jurisprudenta in materie a Curtii
Constitutionale, considera ca exceptia de neconstitutionalitate a art. 46 alin.
(5) din Legea nr. 10/2001 si art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 este
neintemeiata. Referitor la critica de neconstitutionalitate a alin. 5 al art. 5
din Legea nr. 29/1990, arata ca nu poate fi primita, deoarece aceste dispozitii
urmaresc sanctionarea pasivitatii persoanei care, primind raspuns din partea
autoritatii administrative sesizate cu inlaturarea unei eventuale
neregularitati a actului administrativ emis pe seama petentului sau lipsa unui
asemenea act, neglijeaza a-si valorifica dreptul constitutional de a se adresa
justitiei in transarea conflictului. De altfel, aminteste ca acest text de lege
nu este singular in dreptul roman, fiind o consecinta a dinamizarii
raporturilor juridice.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
cu modificarile si completarile ulterioare, incheierea de sesizare a fost
comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului,
pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate
ridicate, iar in conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu
modificarile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al institutiei
Avocatul Poporului.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 si art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990
este neintemeiata, deoarece acestea nu contravin exigentelor prevederilor
constitutionale invocate. In ceea ce priveste dispozitiile alin. 5 al art. 5
din Legea nr. 29/1990, Guvernul apreciaza ca acestea, instituind o procedura
administrativa obligatorie, prealabila sesizarii instantelor judecatoresti,
infrang prevederile art. 21 alin. (4) din Constitutie, republicata.
Avocatul Poporului apreciaza ca argumentele autorilor exceptiei sunt
neintemeiate. In acest sens, arata ca art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
nu incalca sub nici un aspect dreptul de proprietate privata. Astfel, observa
ca textul de lege pus in discutie recunoaste dreptul titularului la formularea
actiunii in constatarea nulitatii absolute a actelor juridice de instrainare a
imobilelor preluate in mod abuziv si asigura posibilitatea de valorificare a
acestuia in cadrul unui termen, impus de necesitatea stabilitatii raporturilor
juridice civile. De altfel, absolutizarea exercitiului prerogativelor dreptului
de proprietate reprezinta o premisa gresita, in conditiile in care prevederile
constitutionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua prevad ca limitele si
continutul dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, iar cele ale art.
136 alin. (5) consacra caracterul inviolabil al proprietatii private, in
conditiile legii organice. Mai mult, imprescriptibilitatea dreptului de
proprietate nu se bucura de o consacrare constitutionala. In ceea ce priveste
critica de neconstitutionalitate adusa art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
in raport cu prevederile art. 44 alin. (3) din Constitutie, republicata,
apreciaza ca nu poate fi retinuta, intrucat textul de lege criticat nu se
refera la expropriere si nici nu produce efecte juridice in aceasta materie. De
asemenea, considera ca fiind neintemeiata si sustinerea autorilor exceptiei
potrivit careia art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 contravine art. 21 alin.
(1) si (2) din Constitutie, republicata. In acest sens, arata ca dispozitiile
legale criticate nu ingradesc liberul acces la justitie, ci reglementeaza
limitele temporale ale formularii actiunii in constatarea nulitatii actelor
juridice de instrainare a imobilelor preluate in mod abuziv. In ceea ce
priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 1 si 5
din Legea nr. 29/1990 in raport cu art. 52 alin. (1) din Constitutie,
republicata, apreciaza ca aceasta nu poate fi retinuta. Astfel, observa ca,
potrivit prevederilor constitutionale ale art. 52 alin. (2), legiuitorul este
abilitat sa stabileasca conditiile si limitele exercitarii dreptului la
reparatie al persoanei vatamate de un act administrativ, iar dispozitiile
legale criticate corespund exigentelor acestei norme constitutionale, reglementand
conditiile de exercitare a actiunii, prin fixarea unor termene procedurale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si cel al
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile
partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, cu
modificarile si completarile ulterioare, dispozitii care au urmatorul continut:
- Art. 46 alin. (5): "Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de
cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie in termen de un an de la data
intrarii in vigoare a prezentei legi."
Termenul de un an prevazut de textul de lege criticat a fost prelungit
succesiv, cu cate trei luni, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
109/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 460 din 13
august 2001, si prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 145/2001, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001.
Autorii exceptiei critica, de asemenea, dispozitiile art. 5 alin. 1 si 5
din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990, cu modificarile si
completarile ulterioare, dispozitii care au urmatoarea redactare:
Art. 5 alin. 1 si 5: "Inainte de a cere tribunalului anularea actului
sau obligarea la eliberarea lui, cel care se considera vatamat se va adresa
pentru apararea dreptului sau, in termen de 30 de zile de la data cand i s-a
comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevazut la art. 1
alin. 2, autoritatii emitente, care este obligata sa rezolve reclamatia in
termen de 30 de zile de la aceasta. [...]
In toate cazurile, introducerea cererii la tribunal nu se va putea face mai
tarziu de un an de la data comunicarii actului administrativ a carui anulare se
cere."
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorii
exceptiei invoca incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 15 alin.
(1), art. 16 alin. (1) si (2), art. 21 alin. (1) si (2), art. 41 alin. (1),
(2), (3) si (7), art. 48 alin. (1) si art. 51, dispozitii care, in urma
republicarii Constitutiei, au urmatoarea numerotare si redactare:
- Art. 1 alin. (5): "In Romania, respectarea Constitutiei, a
suprematiei sale si a legilor este obligatorie.";
- Art. 15 alin. (1): "Cetatenii beneficiaza de drepturile si de
libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile
prevazute de acestea.";
- Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si
a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21 alin. (1) si (2): "(1) Orice persoana se poate adresa
justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale
legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
- Art. 44 alin. (1), (2), (3) si (8): "(1) Dreptul de proprietate,
precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele
acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege,
indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de
proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din
aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la
care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin
lege organica, precum si prin mostenire legala.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate
publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire. [...]
(8) Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al
dobandirii se prezuma.";
- Art. 52 alin. (1): "Persoana vatamata intr-un drept al sau ori
intr-un interes legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ
sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa
obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea
actului si repararea pagubei."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca prevederile
art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 au fost supuse in mai multe randuri
controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii
constitutionale. In acest sens pot fi amintite Decizia nr. 296 din 8 iulie
2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 577 din 12
august 2003, Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, sau Decizia nr. 91
din 4 martie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
345 din 20 aprilie 2004.
Astfel, referindu-se la conformitatea textului de lege criticat cu
dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (1) si (2), Curtea
Constitutionala a retinut ca liberul acces la justitie presupune accesul la
mijloacele procedurale prin care se infaptuieste actul de justitie, a caror
stabilire este de competenta exclusiva a legiuitorului, asa cum reiese din
dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata, potrivit carora
"Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt
prevazute numai prin lege". Mai mult, legiuitorul poate stabili in
situatii deosebite reguli speciale de procedura, precum si modalitati de
exercitare a drepturilor procesuale, astfel incat liberul acces la justitie sa
nu fie afectat.
Avand in vedere aceste aspecte, Curtea a statuat ca institutia
prescriptiei, in general, si termenele in raport cu care isi produce efectele
aceasta nu pot fi considerate de natura sa ingradeasca accesul liber la
justitie, finalitatea lor fiind, dimpotriva, de a-l facilita, prin asigurarea
unui climat de ordine, indispensabil exercitarii in conditii optime a acestui
drept constitutional, prevenindu-se eventualele abuzuri si limitandu-se
efectele perturbatoare asupra stabilitatii si securitatii raporturilor juridice
civile.
Exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat
intr-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor
exigente, carora li se subsumeaza si instituirea unor termene, dupa a caror
expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibila. Departe de a
constitui o negare a dreptului in sine, asemenea exigente dau expresie ordinii
de drept, absolutizarea exercitiului unui anume drept avand consecinta fie negarea,
fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, carora
statul este tinut sa le acorde ocrotire, in egala masura.
In conditiile in care, potrivit principiului ca nimeni nu se poate apara
invocand necunoasterea legii ("nemo ignorare legem censetur"),
titularul unui drept este prezumat ca a avut cunostinta de reglementarea care
prevedea ca valorificarea dreptului sau se circumscrie unui anumit termen - pe
care, de altfel, in aceasta materie, legiuitorul l-a prelungit in doua randuri
-, fara a intelege sa il respecte, acesta nu are decat a-si imputa propriei
lipse de diligenta consecintele negative pe care este tinut sa le suporte si
catusi de putin textului de lege criticat. Art. 46 alin. (5) din Legea nr.
10/2001 recunoaste dreptul titularului la exercitarea actiunii in constatarea
nulitatii absolute a actelor juridice de instrainare a imobilelor preluate in
mod abuziv si asigura posibilitatea de valorificare a acestuia in cadrul unui
termen, impus de ratiuni sociale majore, respectiv de evitarea unor stari de
incertitudine prelungite in ceea ce priveste raporturile juridice civile,
precum si de asigurarea stabilitatii si securitatii acestora, cu atat mai
importante cu cat au ca obiect dreptul de proprietate.
Curtea a mai constatat ca sustinerea potrivit careia art. 46 alin. (5) din
Legea nr. 10/2001 infrange dispozitiile art. 44 alin. (1) si (2) din
Constitutie, republicata, porneste de la o premisa gresita, si anume aceea a
absolutizarii exercitiului prerogativelor dreptului de proprietate, facandu-se
insa abstractie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie,
republicata, potrivit carora "Continutul si limitele dreptului de
proprietate sunt stabilite de lege", ca si de cele ale art. 136 alin. (5),
care consacra caracterul inviolabil al proprietatii private, in conditiile
stabilite de legea organica. In lumina acestor prevederi constitutionale,
legiuitorul ordinar este competent sa stabileasca cadrul juridic pentru
exercitarea atributelor dreptului de proprietate, in asa fel incat sa nu vina
in coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale
altor subiecte de drept, instituind astfel niste limitari rezonabile in
valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Asa fiind, prin textul de
lege criticat legiuitorul nu a facut decat sa dea expresie acestor imperative,
in limitele si potrivit competentei sale constitutionale.
Argumente asemanatoare au fost retinute si pentru a sustine conformitatea
art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 cu prevederile constitutionale ale art.
44 alin. (3) si (8), precum si in raport cu art. 1 alin. (5) si art. 15 alin.
(1). Astfel, textul de lege criticat nu opereaza o expropriere ori o
confiscare, ci doar sanctionarea proprietarului nediligent care nu a inteles
sa-si exercite drepturile sale in termenul prevazut de lege. De altfel,
imprescriptibilitatea, consfintita in anumite cazuri cu titlu de principiu in
legislatia civila, nu este consacrata ca atare de Constitutie. Asa fiind,
legiuitorul poate, in considerarea unor ratiuni majore, sa deroge de la acest
principiu, asa cum a procedat si in cazul art. 46 alin. (5) din Legea nr.
10/2001, fara a indreptati calificarea acestor norme legale ca fiind
neconstitutionale.
Autorii exceptiei critica art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 si pe
motivul ca acesta ar fi in contradictie cu principiul egalitatii consacrate de
art. 16 alin. (1) din Constitutie, republicata.
Curtea constata insa ca motivarea opiniei autorilor exceptiei privind
incalcarea acestei prevederi din Legea fundamentala se margineste la afirmatia
ca textele criticate ii privilegiaza pe cei care au preluat imobilele fostilor
proprietari deposedati in mod abuziv; or, o asemenea argumentare nu ingaduie
nici o analiza a existentei unei presupuse inegalitati.
In continuare, analizand criticile aduse de autorii exceptiei prevederilor
art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990, Curtea observa ca si acestea au mai
constituit obiect al controlului de constitutionalitate prin raportare la art.
21 si art. 48 din Constitutie. Astfel, prin Decizia nr. 235 din 21 noiembrie
2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 94 din 23
februarie 2001, respingand exceptia, Curtea Constitutionala a retinut ca, prin
continutul lor, aceste dispozitii nu impiedica persoana care se considera
vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica sa sesizeze instantele
judecatoresti, ci instituie o procedura prealabila, anterioara acestei
sesizari, procedura care reprezinta pentru cetatean inca o posibilitate in
apararea drepturilor sale.
Deoarece nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea
jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate prin deciziile mentionate
isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.
In sfarsit, fata de sustinerea autorilor exceptiei potrivit careia
dispozitiile art. 5 alin. 5 din Legea nr. 29/1990 sunt susceptibile de aceleasi
critici aduse prevederilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, Curtea
apreciaza ca argumentele invocate pentru a sustine conformitatea acestui din
urma text de lege in raport cu dispozitiile art. 1 alin. (5), art. 15 alin.
(1), art. 16 alin. (1) si (2) si ale art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie,
republicata, isi pastreaza valabilitatea si fata de art. 5 alin. 5 din Legea
nr. 29/1990. In ceea ce priveste prevederile constitutionale ale art. 44 alin.
(1), (2), (3) si (8), Curtea constata ca acestea nu au incidenta in
solutionarea exceptiei privitoare la textul de lege criticat.
Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a art. 5 alin. 1 si alin. 5
din Legea nr. 29/1990 se observa insa ca Judecatoria Turda, care a sesizat
Curtea Constitutionala cu prezenta exceptie, a fost investita cu solutionarea
Dosarului nr. 449/2003 in urma declinarii competentei de catre Curtea de Apel
Cluj - Sectia comerciala si de contencios administrativ, care a apreciat ca, in
speta, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 29/1990. Aceasta hotarare s-a
intemeiat pe insesi sustinerile autorilor exceptiei, care au apreciat ca
dispozitiile acestui act normativ nu le sunt aplicabile.
Avand in vedere aceste aspecte, Curtea constata ca prevederile art. 5 alin.
1 si 5 din Legea nr. 29/1990 nu sunt incidente in cauza si nu intrunesc
conditia prevazuta de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, potrivit careia, "Curtea
Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor
judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei
legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau ordonanta in vigoare,
care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare
ar fi obiectul acestuia." Asa fiind, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 5 alin. 1 si 5 din Legea nr. 29/1990 este inadmisibila.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, al art. 1, 2, 3, al art. 13
alin. (1) lit. A.d), precum si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,
cu modificarile si completarile ulterioare, cu majoritate de voturi, in ceea ce
priveste art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu
modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Liviu Nicolae
Nicoara si Antonia Marietta Nicoara in Dosarul nr. 4.449/2003 al Judecatoriei
Turda.
2. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 5 alin. 1 si 5 din Legea contenciosului administrativ nr.
29/1990, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de
aceiasi autori in acelasi dosar.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 24 iunie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent sef,
Doina Suliman