DECIZIE Nr. 270 din 2 octombrie 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit.
d) si ale art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii
judiciare si a falimentului, republicata
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 18 din 15 ianuarie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Gabriela Ghita - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 10 lit. d) si ale art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind
procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, exceptie
ridicata de Societatea Comerciala "Studio Forma Group" - S.R.L. in
Dosarul nr. 7.607/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia comerciala.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare a fost legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a
exceptiei. Se arata ca prevederile legale criticate nu restrang exercitarea
dreptului de proprietate, ele constituind o masura de protectie a acestuia. Or,
alin. (6) al art. 41 din Constitutie obliga proprietarul la respectarea unor
sarcini care sunt prevazute de lege, precum si la exercitarea cu buna-credinta
a drepturilor si libertatilor.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 14 februarie 2001, pronuntata in Dosarul nr.
7.607/1999, Tribunalul Bucuresti - Sectia comerciala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10
lit. d) si a celor ale art. 79 din Legea nr. 64/1995, republicata, cu
modificarile ulterioare, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
"Studio Forma Group" - S.R.L. in Dosarul nr. 7.607/1999 al
Tribunalului Bucuresti - Sectia comerciala, avand ca obiect judecarea cererii
formulate de autorul exceptiei impotriva Bancii Comerciale Albina, intemeiata
pe dispozitiile Legii nr. 64/1995.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in esenta, ca
dispozitiile art. 10 lit. d) si ale art. 79 din Legea nr. 64/1995, republicata,
contravin prevederilor art. 41 alin. (1) si (2), ale art. 49, ale art. 134
alin. (2) lit. a) si ale art. 135 alin. (6) din Constitutie, deoarece nu
garanteaza dreptul de proprietate, restrangand exercitiul acestuia si
contravenind obligatiei statului de a asigura libertatea comertului, prin aceea
ca i se ia debitorului dreptul de a-si conduce activitatea.
Tribunalul Bucuresti - Sectia comerciala, exprimandu-si opinia, considera
ca exceptia nu este intemeiata, intrucat "sustinerile debitoarei nu-si
gasesc reflectarea in textele legii".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca textele criticate nu
contravin prevederilor constitutionale, ele avand ca scop evitarea fraudarii
creditorilor.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei,
precum si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 10 lit. d) si cele ale
art. 79 din Legea nr. 64/1995, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, texte care au urmatorul cuprins:
- Art. 10 lit. d): "Principalele atributii ale judecatorului-sindic,
in cadrul prezentei legi, sunt: [...] d) judecarea cererilor de a se ridica
debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea;"
- Art. 79: "(1) In lipsa unui plan de reorganizare, confirmat de
judecatorul-sindic in conditiile art. 68, debitorul, un creditor, comitetul
creditorilor sau camera de comert si industrie teritoriala poate adresa
judecatorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de a-si
conduce activitatea.
(2) Judecatorul-sindic va examina, in termen de 10 zile, o astfel de
cerere, intr-o sedinta la care vor fi citati debitorul, creditorii,
administratorul, comitetul creditorilor si camera de comert si industrie
teritoriala. Cererea va putea fi admisa numai motivat, printre motive figurand
pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitatii de
realizare a unui plan rational de activitate.
(3) Daca cererea este admisa, judecatorul-sindic va dispune si aplicarea de
indata a dispozitiilor prezentei sectiuni."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prevederile legale
criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 41 alin. (1) si (2),
ale art. 49, ale art. 134 alin. (2) lit. a) si ale art. 135 alin. (6).
Se considera in esenta ca prevederile legale criticate sunt
neconstitutionale, deoarece incalca dreptul debitorului de a-si conduce
activitatea.
Analizand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca nu poate
retine criticile formulate de autorul acesteia.
Prevederile legale criticate nu incalca dispozitiile constitutionale
invocate, ele avand ca finalitate ridicarea dreptului de a-si conduce
activitatea pentru debitorul fata de care s-a declansat procedura de
reorganizare si faliment si care sufera pierderi continue din averea sa ori se
afla in situatia in care nu exista probabilitatea de realizare a unui plan
rational de activitate. In contextul procedurii speciale de executare silita instituita
prin Legea nr. 64/1995 sunt reglementate tocmai acele conditii in care
creditorii sa poata fi platiti, iar prin aceasta sa fie asigurata buna
functionare a creditului si respectarea obligatiilor contractuale, esentiale
desfasurarii comertului si concurentei loiale. In consecinta, Curtea constata
ca debitorul care, cu rea-credinta, refuza adoptarea masurilor prevazute de
lege pentru salvgardarea intereselor creditorilor sai nu poate pretinde
incalcarea dreptului de proprietate.
Referitor la invocarea art. 49 din Constitutie Curtea constata ca acesta nu
are nici o legatura cu cauza, intrucat dreptul comerciantului de a-si conduce
activitatea nu este unul dintre drepturile si libertatile fundamentale
prevazute in titlul II din Constitutie, la care se refera art. 49. De altfel,
ridicarea dreptului debitorului de a-si conduce activitatea poate interveni, cu
respectarea conditiilor prevazute la art. 79 din lege, numai dupa declansarea
procedurii complexe prevazute de Legea nr. 64/1995, republicata, in caz de
incetare de plati timp de cel putin 30 de zile, deci de insolventa comerciala,
situatie in care debitorul si-a incalcat obligatia de a-si plati datoriile pe
care le are fata de creditori, conform obligatiilor contractuale asumate. In
aceste conditii ridicarea dreptului de a-si conduce activitatea de catre
debitorul aflat in incetare de plati, pronuntata de judecatorul-sindic in
conformitate cu dispozitiile art. 10 lit. d) si ale art. 79 din lege, este
consecinta deschiderii procedurii falimentului, reglementata de capitolul III
sectiunea a 6-a din Legea nr. 64/1995, republicata, aplicabila cand nu mai
exista posibilitatea reorganizarii activitatii debitorului. Aceasta procedura
extrema presupune, de asemenea, indisponibilizarea bunurilor din averea debitorului,
tocmai in vederea garantarii posibilitatii de plata a creantelor creditorilor.
Pierderea dreptului de a-si conduce activitatea de catre debitorul aflat in
incetare de plati, in conformitate cu dispozitiile art. 79 din Legea nr.
64/1995, republicata, nu contravine dispozitiilor art. 134 alin. (2) lit. a)
din Constitutie, care prevad obligatia statului de a asigura libertatea
comertului, protectia concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru
valorificarea tuturor factorilor de productie. Masura ridicarii dreptului
debitorului de a-si conduce activitatea, prin finalitatea ei, raspunde in
realitate cerintei asigurarii unui cadru favorabil valorificarii tuturor
factorilor de productie, ceea ce vizeaza pe toti agentii economici, inclusiv debitorul
si creditorii, precum si functionarea creditului.
De asemenea, Curtea retine ca prevederile art. 10 lit. d) si ale art. 79
din Legea nr. 64/1995, republicata, nu incalca dispozitiile art. 135 alin. (6)
din Constitutie, care consacra inviolabilitatea proprietatii private "in
conditiile legii".
De altfel, dispozitiile art. 10 lit. d) si ale art. 79 din Legea nr.
64/1995, republicata, au mai format obiectul controlului de
constitutionalitate, Curtea stabilind prin mai multe decizii, ca de exemplu
Decizia nr. 241 din 10 iulie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 603 din 26 septembrie 2001, ca aceste dispozitii sunt
constitutionale.
Solutia pronuntata si considerentele care au stat la baza acesteia isi
mentin valabilitatea si in cauza de fata, intrucat nu au intervenit elemente
noi de natura sa determine modificarea jurisprudentei Curtii.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. d)
si ale art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare
si a falimentului, republicata, exceptie ridicata de S.C. "Studio Forma
Group" - S.R.L. in Dosarul nr. 7.607/1999 al Tribunalului Bucuresti -
Sectia comerciala.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din data de 2 octombrie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Maria Bratu