DECIZIE Nr.
270 din 16 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (2), art. 7 alin. (1 1) si
(5), art. 18 lit. c), art. 20 alin. (1) si (2), art. 45 alin. (2) si (2 1),
art. 46 alin. (4) si art. 48 alin. (2) si (3) din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate si completate prin Legea
nr. 1/2009
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 305 din 11 mai 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2), art. 7 alin.
(11) si (5), art.' 18 lit. c), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 45 alin. (2)
şi (21), art. 46 alin. (4) şi art. 48 alin. (2) şi (3) din Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de
Silvia Maria Sulica, Eugen-Dan Sulica şi Castris Maria-Cristina Sulica în
Dosarul nr. 44.118/3/2007 ai Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
IV-a civilă, de Rodica Fotiad'e în Dosarul nr. 8.118/211/2008 al
Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi de Szentmiklosy Gabor
Andras în Dosarul nr. 9.288/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca -
Secţia civilă. Excepţia de neconstituţionalitate
formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr.
5.578D/2009, nr. 5.748D/2009 şi nr. 6.831D/2009.'
Dezbaterile au avut loc în şedinţa
publică din 25 februarie 2010 şi au fost consemnate în încheierea de
la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a
amânat pronunţarea pentru data de 16 martie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 3 martie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 44.118/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a
IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru
soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 7 alin. (11) şi alin. (5), art. 20 alin. (2)
şi art. 45 alin. (2"i) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic
al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie
1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 1/2009, excepţie
ridicată de Silvia Maria Sulica, Eugen-Dan Sulica şi Castris
Maria-Cristina Sulica. Prin Incheierea din 19 mai 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 8.118/211/2008, Tribunalul Cluj - Secţia civilă a
sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin.
(2), art. 7 alin. (11) şi'(5), art. 18 lit. c), art'. 45 alin. (2) şi
(21), art. 46 alin. (4) şi art. 48 alin. (2) şi (3) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi
completate prin Legea nr. 1/2009, excepţie ridicată de Rodica
Fotiade.
Prin Incheierea din 22 mai 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 9.288/211/2008, Judecătoria Cluj-Napoca -Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin.
(2), art. 7 alin. (11) şi (5), art. 18 lit. c), art. 45 alin. (2) şi
(21), art. 46 alin. (4) şi art. 48 alin. (2) şi (3) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi
completate prin Legea nr. 1/2009, excepţie ridicată de
Szentmiklosy Gabor Andras.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii acesteia
arată, în esenţă, că dispoziţiile Legii nr. 10/2001,
astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 1/2009, instituie un tratament
diferit pentru persoane aflate în situaţii de fapt şi de drept
identice, discriminarea operând în funcţie de momentul
soluţionării cererilor formulate în baza legii, în forma anterioară
modificării. Astfel, dacă înaintea apariţiei Legii nr. 1/2009,
dovedirea lipsei bunei-credinţe a subdobânditorului avea ca efect
restituirea în natură a bunului imobil către fostul proprietar,
după intrarea în vigoare a legii criticate, restituirea în natură nu
mai poate opera. Prin urmare, având în vedere că legea nouă intervine
asupra efectelor unor situaţii juridice finalizate anterior odată cu
introducerea notificărilor, respectiv a acţiunilor în justiţie
reglementate de Legea nr. 10/2001, în termenele prescrise în acest sens,
suprimând posibilitatea legală a persoanelor îndreptăţite de a
primi restituirea în natură a imobilelor, dispoziţiile criticate
încalcă prevederile cuprinse în art. 15 alin. (2), art. 16 şi 44 din
Constituţie.
Pe de altă parte, prevederile Legii nr. 1/2009 nu
respectă cerinţele de precizie şi previzibilitate, deoarece nu
stabilesc cu claritate sensul noţiunii de „imobile preluate fără
titlu valabil" înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 213/1998,
aducând o gravă atingere securităţii juridice şi
stabilităţii raporturilor juridice.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a
civilă consideră că textele legale
criticate nu retroactivează deoarece nu operează modificări cu
privire la condiţiile de existenţă a dreptului de proprietate,
limitându-se la a reglementa garanţii suplimentare ale dreptului de
proprietate dobândit de chiriaşi.
Tribunalul Cluj - Secţia civilă apreciază ca fiind întemeiată excepţia de
neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 45 alin. (2) şi
(21) din Legea nr. 10/2001, întrucât acestea califică drept acte autentice
contractele de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995,
fără a diferenţia dacă au fost încheiate anterior sau
ulterior modificării Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 1/2009.
Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia
civilă consideră că excepţia
este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
textele de lege criticate fiind n deplină concordanţă cu
prevederile constituţionale invocate.
Guvernul consideră
că prevederile art. 45 alin. (2) şi (21) şi art. 46
alin. (4) din Legea nr. 10/2001 sunt neconstituţionale prin raportare la
dispoziţiile art. 15 şi 20 alin. (2) din Constituţie, precum
şi la cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale. In ceea ce priveşte
excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte prevederi, criticile
formulate sunt neîntemeiate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului
nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire
la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie următoarele dispoziţii din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările şi
completările aduse prin Legea nr. 1/2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009, dispoziţii
care au următorul conţinut:
Art. 2 alin. (2): abrogat;
- Art.7: „(11) Nu se restituie în
natură, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrăinate în
baza Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor
imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului,
cu modificările ulterioare, cu respectarea condiţiilor cerute de
lege. [...]
(5) Nu se restituie în natură terenurile
aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispoziţiilor
Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.";
- Art. 18 lit. c): „Măsurile reparatorii se
stabilesc numai în echivalent şi în următoarele cazuri: [...]
c) imobilul a fost înstrăinat cu respectarea
dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, cu modificările uiterioare.";
- Art.20: „(1) Persoanele care au primit
despăgubiri în condiţiile Legii nr. 112/1995, cu modificările
ulterioare, pot solicita restituirea în natură numai în cazul în care
imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a
prezentei legi şi numai după returnarea sumei reprezentând
despăgubirea primită actualizată cu indicele de inflaţie.
(2) In cazul în care imobilul a fost vândut cu
respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare,
persoana îndreptăţită are dreptul numai la măsuri
reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piaţă
corespunzătoare a întregului imobil, teren şi construcţii,
stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare. Dacă
persoanele îndreptăţite au primit despăgubiri potrivit
prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, ele au
dreptul la diferenţa dintre valoarea încasată, actualizată cu
indicele inflaţiei, şi valoarea corespunzătoare de
piaţă a imobilului.";
- Art. 45 alin. (2) şi (21): „(2)
Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul
procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără
titlu valabil, considerate astfel anterior intrării în vigoare a Legii nr.
213/1998, cu modificările şi completările ulterioare, sunt
lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost
încheiat cu bună-credinţă.
(21) Contractele de
vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995, cu
modificările ulterioare, sunt acte autentice şi constituie titlu de
proprietate opozabil de la dată încheierii acestora.";
- Art. 46 alin. (4): „Persoana
îndreptăţită are obligaţia de a urma calea
prevăzută de prezenta lege, după intrarea acesteia în vigoare.
Prevederile prezentei legi se aplică cu prioritate.";
- Art. 48 alin. (2): „Indiferent dacă imobilul
a fost preluat cu titlu valabil sau fără titlu, obligaţia
despăgubirii prevăzută la alin. (1) revine persoanei
îndreptăţite.";
- Art. 48 alin. (3): abrogat.
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale
cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 21 alin. (1), (2)
şi (3), art. 44 şi art. 53, precum şi dispoziţiilor art. 6 şi
13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au făcut
obiectul controlului prealabil de constituţionalitate. Astfel, prin
Decizia nr. 56 din 14 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 46 din 27 ianuarie 2009, Curtea a respins
obiecţiile de neconstituţionalitate întemeiate pe aceleaşi
argumente ca în cauza de faţă.
Astfel, în ceea ce priveşte critica de
neconstituţionalitate prin care se susţine că modificările
aduse Legii nr. 10/2001 contravin dispoziţiilor constituţionale
referitoare la principiul neretroactivităţii, întrucât schimbă,
pentru trecut, condiţiile de existenţă a sancţiunii
nulităţii, în scopul validării actelor de înstrăinare a
imobilelor, preluate fără titlu, în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru
reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de
locuinţe, trecute în proprietatea statului, şi, implicit, al
restrângerii sferei actelor juridice de înstrăinare considerate nule,
Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată, arătând că
„instituţia nulităţii este o sancţiune civilă ce se
aplică în cazul în care la momentul încheierii actului juridic sunt
eludate dispoziţiile legale sau sunt încălcate condiţiile de
validitate a actului juridic. Deoarece nulitatea unui act juridic are ca efect
repunerea părţilor în situaţia anterioară, nu se poate
susţine că norma juridică ce instituie sancţiunea nulităţii
contravine dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie".
Curtea a reţinut, de asemenea, ca fiind
neîntemeiată şi critica de neconstituţionalitate ce
priveşte atingerea adusă stabilităţii raporturilor
juridice, deoarece dispoziţia legală privind instituirea
sancţiunii nulităţii vizează doar actele juridice încheiate
cu încălcarea dispoziţiilor legii.
Cu privire la critica referitoare la dispoziţiile
art. 45 alin. (21) din lege, Curtea a constatat că textul
criticat nu conţine norme retroactive, ci precizează că la data
încheierii contractelor de vânzare-cumpărare acestea au forţa
juridică de titluri de proprietate şi sunt opozabile erga omnes. Acest
text a fost introdus în lege tocmai pentru claritatea reglementării,
cerinţă impusă de normele de tehnică legislativă.
In ceea ce priveşte criticile ce vizează
prevederile art. 46 alin. (4) din lege, potrivit cărora persoana
îndreptăţită are obligaţia de a urma calea
prevăzută de prezenta lege, după intrarea acesteia în vigoare,
prevederile ei aplicându-se cu prioritate, împrejurare ce este de natură a
împiedica persoana îndreptăţită să acţioneze pentru
revendicarea bunului pe calea dreptului comun, Curtea s-a pronunţat prin
Decizia nr. 1.351 din 10 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 881 din 24 decembrie 2008, reţinând că „legea
nu obstrucţionează accesul la justiţie al celor
îndreptăţiţi la măsuri reparatorii, ci prevede doar calea
administrativă, calea legală pentru acordarea de reparaţii în
natură sau prin echivalent. Art. 26 alin. (3) al Legii nr. 10/2001 prevede
că decizia sau dispoziţia de respingere a notificării sau a
cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se
pretinde îndreptăţită la instanţa de judecată, iar
art. 19 din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile
proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri
adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653
din 22 iulie 2005, prevede că deciziile adoptate de către Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate cu
contestaţie în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr.
554/2004. De altfel, Curtea observă că atât Legea nr. 10/2001, cât
şi Legea modificatoare nr. 1/2009 sunt legi reparatorii speciale. In acest
sens este şi Decizia nr. XXXIII din 9 iunie 2008 a Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, în care s-a statuat că, «în cazul
concursului dintre legea specială şi legea generală, se
aplică legea specială, conform principiului specialia generalibus
derogant, chiar dacă aceasta nu este prevăzută în legea
specială.»" Aşadar, nici această critică de
neconstituţionalitate nu poate fi reţinută ca fiind
întemeiată.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, care să
conducă la schimbarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale, considerentele şi soluţia din deciziile
amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de
fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 alin. (2), art. 7 alin. (11) şi (5),
art. 18 lit. c), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 45 alin. (2) şi (21),
art. 46 alin. (4) şi art. 48 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate
prin Legea nr. 1/2009, excepţie ridicată de Silvia Maria Sulica,
Eugen-Dan Sulica şi Castris Maria-Cristina Sulica în Dosarul nr.
44.118/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a
civilă, de Rodica Fotiade în Dosarul nr. 8.118/211/2008 al Tribunalului
Cluj - Secţia civilă şi de Szentmiklosy Gabor Andras în Dosarul
nr. 9.288/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 16 martie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu