DECIZIE Nr. 27
din 18 septembrie 2006
Inalta Curte de Casatie si
Justitie, constituita in Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25
lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a
intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul
general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire
la aplicarea dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. 1
lit. h) teza a II-a din Codul de procedura penala, referitoare la exprimarea
acordului de vointa al partilor de a se impaca, in cazurile prevazute de lege.
ACT EMIS DE: INALTA
CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 190 din 20 martie 2007
Dosar nr. 15/2006
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae
Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in
Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit pentru a
examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la
aplicarea dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. 1 lit.
h) teza a II-a din Codul de procedura penala, referitoare la exprimarea
acordului de vointa al partilor de a se impaca, in cazurile prevazute de lege.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, fiind prezenţi 81 de judecători
din totalul de 112 în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, cerând să fie admis, în sensul de a se stabili că încetarea procesului
penal în cazul infracţiunilor pentru care împăcarea părţilor înlătură
răspunderea penală poate fi dispusă de instanţă numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de
voinţă al inculpatului şi al persoanei vătămate de a se împăca total,
necondiţionat şi definitiv, exprimat în şedinţa de judecată de aceste părţi,
personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin înscrisuri autentice.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
In aplicarea dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b), cu
referire la art. 10 alin. 1 lit. h) teza a II-a din Codul de procedură penală,
instanţele judecătoreşti nu au un punct de vedere unitar, constatându-se că în
cazul infracţiunilor pentru care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală
au fost pronunţate soluţii diferite.
Astfel, unele instanţe au considerat că se poate lua
act de voinţa de împăcare a părţii vătămate, manifestată prin cerere, dispunând
încetarea procesului penal în lipsa inculpatului şi a părţii vătămate de la
dezbateri.
Alte instanţe s-au pronunţat în sensul că încetarea
procesului penal, ca urmare a împăcării părţilor, poate avea loc şi în lipsa
inculpatului, considerându-se că acesta a achiesat în mod tacit la actul de
voinţă al părţii vătămate.
In fine, alte instanţe s-au pronunţat în sensul că
pentru încetarea procesului penal părţile trebuie să-şi exprime în mod valabil
acordul de voinţă cu privire la împăcarea totală şi necondiţionată.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat
corect dispoziţiile legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 132 din Codul penal,
„împăcarea părţilor în cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea penală
şi stinge şi acţiunea civilă".
Pe de altă parte, prin art. 10 alin. 1 lit. h) din
Codul de procedură penală se prevede că acţiunea penală nu poate fi pusă în
mişcare, iar dacă a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă a fost retrasă plângerea prealabilă ori
dacă părţile s-au împăcat.
Din textele de lege menţionate rezultă, deci, că
împăcarea părţilor, pe lângă faptul că înlătură răspunderea penală, stinge şi
acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal, care constituie un
accesoriu al celei penale.
Spre deosebire de retragerea
plângerii prealabile, care este un act unilateral de voinţă, împăcarea părţilor
constituie un act bilateral, implicând în mod necesar acordul de voinţă al
persoanei vătămate şi al inculpatului.
In această privinţă, este de observat că împăcarea are
caracter personal şi trebuie să fie definitivă.
De aceea, ea nu poate fi echivocă, fiind necesar să
conţină în mod clar acordul de voinţă al persoanelor care s-au hotărât să se
împace.
Ca urmare, spre deosebire de cazul plângerii prealabile,
unde retragerea operează in
rem şi produce efecte faţă de toţi participanţii,
împăcarea operează in personam, înlăturând răspunderea penală numai cu privire la inculpatul cu
care persoana vătămată s-a împăcat.
Sub acest aspect, este de reţinut că, potrivit
prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. 1 lit. h) teza a
II-a din Codul de procedură penală, încetarea procesului penal poate fi dispusă
numai atunci când instanţa ia act nemijlocit de acordul de voinţă al
inculpatului şi al părţii vătămate de a se împăca, exprimat în şedinţa de
judecată, personal sau prin persoane cu mandat special, ori când acesta rezultă
din înscrisuri autentice.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, şi ale art.
4142 din Codul de
procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie şi a se decide în sensul că încetarea procesului penal în cazul
infracţiunilor pentru care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală poate
fi dispusă de instanţă numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de
voinţă al inculpatului şi al persoanei vătămate de a se împăca total,
necondiţionat şi definitiv, exprimat în şedinţa de judecată de aceste părţi,
personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin înscrisuri autentice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul
general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie.
In aplicarea prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b), cu
referire la art. 10 alin. 1 lit. h) teza a II-a din Codul de procedură penală,
stabilesc:
Incetarea procesului penal în cazul infracţiunilor
pentru care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de
instanţă numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voinţă al
inculpatului şi al persoanei vătămate de a se împăca total, necondiţionat şi
definitiv, exprimat în şedinţa de judecată de aceste părţi, personal sau prin
persoane cu mandat special, ori prin înscrisuri autentice.
Obligatorie potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 septembrie
2006.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei