DECIZIE Nr.
267 din 24 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. a) si art. 11 din Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si
deconspirarea Securitatii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 225 din 7 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a) şi art. 11 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi
deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Gheorghe Anton în Dosarul nr.
28.259/3/CA/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ
şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin
procurator Margareta Ştefănescu, şi Consiliul Naţional pentru Studierea
Arhivelor Securităţii, prin consilierul juridic Mihai Ionescu.
Autorul excepţiei susţine admiterea criticii de neconstituţionalitate,
arătând că textele de lege criticate nu definesc concret noţiunea de „lucrător
al Securităţii", astfel că persoanele acuzate de comiterea unor fapte
penale nu beneficiază de mijloacele necesare pentru demonstrarea nevinovăţiei,
deci de dreptul la un proces echitabil.
Reprezentantul Consiliului Naţional pentru Studierea
Arhivelor Securităţii arată că acţiunea în constatare prevăzută de art. 11 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu tinde la stabilirea
vinovăţiei, deci a răspunderii penale a persoanei care a avut calitatea de
lucrător al Securităţii, şi, prin urmare, în speţă nu poate opera prezumţia de
nevinovăţie, dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul la un proces
echitabil nefiind aplicabile.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 3 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr.
28.259/3/CA/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a art. 2 lit. a) şi art. 11 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi
deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Gheorghe Anton.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că textele art. 2 şi 11
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 24/2008 sunt neconstituţionale, deoarece încalcă prezumţia de nevinovăţie,
dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen
rezonabil. Autorul apreciază că definiţia dată noţiunii de lucrător al
Securităţii îl acuză în mod indirect pe cel în cauză de comiterea unor fapte
penale pentru că vorbeşte despre desfăşurarea unor activităţi prin care a
suprimat ori a îngrădit drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului. A
califica o persoană ca fiind lucrător al Securităţii, aşa cum îl defineşte ordonanţa,
printr-o simplă acţiune în constatare, iar nu în cadrul unui proces penal,
reprezintă o gravă încălcare a dreptului la un proces echitabil.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal apreciază excepţia ca
fiind neîntemeiată, arătând că în cazul în care pârâtul consideră că probele
propuse de reclamant ar fi de natură să dovedească vinovăţia sa acesta are la
îndemână posibilitatea de a se apăra propunând probe, dreptul său fiind
consacrat de art. 24 alin. (1) din Constituţie şi de toate prevederile din
Codul de procedură civilă.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 2 lit. a) şi ale art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea
Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, texte
de lege care au următorul conţinut:
- Art. 2 lit. a): „In
înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au
următoarea semnificaţie:
a) lucrător al Securităţii - orice persoană care, având calitatea
de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate,
inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin
care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale
omului;";
- Art. 11: „(1) Acţiunea în
constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia
se introduce la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel
Bucureşti, fiind scutită de taxa de timbru.
(2) Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti poate fi
atacată cu recurs, în condiţiile legii.
(3) La dosarul cauzei se depun copii certificate
de pe documentele aflate în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea
Arhivelor Securităţii, documentele originale putând fi consultate la arhiva
Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 21 alin. (3) şi art. 23 alin. (11) din Constituţie.
Curtea reţine că preambulul Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 24/2008 defineşte scopul reglementării ca fiind „continuarea,
într-un mecanism nou, a procesului de devoalare a activităţilor exercitate de regimul comunist", care a
exercitat, în special prin intermediul Securităţii, „o permanentă teroare
împotriva cetăţenilor ţării, a drepturilor şi a libertăţilor lor
fundamentale". Aceasta îndreptăţeşte accesul la propriul dosar şi
deconspirarea Securităţii, prin consemnarea publică a abuzurilor, şi contribuie
la o mai bună înţelegere a prezentului şi la o proiectare adecvată a viitorului
societăţii româneşti.
Scopul ordonanţei, enunţat în aceşti termeni, răspunde
unor exigenţe politice ale societăţii româneşti şi dreptului la informaţie
consacrat prin art. 31 din Constituţia României.
In considerarea celor enunţate în preambul, art. 1 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 reglementează accesul cetăţenilor
români sau străini care după 1945 au avut cetăţenie română, precum şi al
cetăţenilor unei ţări membre a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord sau
ai unui stat membru al Uniunii Europene la propriul dosar întocmit de
Securitate, precum şi la alte documente şi informaţii care privesc propria
persoană, în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informaţiilor
care privesc siguranţa naţională, precum şi dreptul acestor persoane de a afla
identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au
contribuit cu informaţii la completarea dosarului. Mai mult, în temeiul art. 1
alin. (7) din ordonanţă, persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a
fost urmărită de Securitate, are dreptul de a solicita verificarea calităţii de
lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la
instrumentarea dosarului.
Potrivit art. 2 lit. a) din
ordonanţă, se circumscrie noţiunii de „lucrător al Securităţii" acea
persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii ori al
Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în
perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care „a suprimat sau îngrădit
drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii
totalitar comuniste".
Aşa fiind, Curtea observă că Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 24/2008 urmăreşte scopul de deconspirare, enunţat în preambul, a
persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarului întocmit de
Securitate, prin consemnarea publică - publicarea în Monitorul Oficial al
României, Partea a III-a, şi punerea la dispoziţia mijloacelor de informare în masă
de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în temeiul
art. 12 alin. (1) din ordonanţă - a celor care ocupă demnităţile sau funcţiile
enumerate în art. 3, precum şi a celor care îşi manifestă intenţia de a candida
pentru alegerea ori numirea în aceste demnităţi sau funcţii.
Sub acest aspect, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
24/2008 operează o modificare substanţială a regimului juridic aplicabil
persoanelor constatate ca fiind „lucrătoare ale Securităţii" faţă de
prevederile Legii nr. 187/1999, declarată neconstituţională prin Decizia nr. 51
din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008. Astfel,
reglementarea anterioară nu a urmărit doar deconspirarea persoanelor care au
participat la activitatea de poliţie politică comunistă, ci a promovat
răspunderea juridică şi politică a acestora, cu scopul îndepărtării lor din
anumite funcţii şi împiedicării lor de a candida pentru alegerea sau numirea în
acele funcţii. Mai mult, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională prin decizia
menţionată, legea crea premisele unei forme de răspundere morală şi juridică
colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii,
fără vinovăţie şi fără existenţa unei fapte de încălcare a drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ce face
obiectul prezentului dosar, Curtea constată că prevederile art. 2 lit. a) din
ordonanţă definesc noţiunea de „lucrător al Securităţii" şi explicitează
în concret semnificaţia termenului. Astfel, deţin calitatea de lucrători ai
Securităţii persoanele care, pe de o parte, au fost încadrate ca ofiţeri ori
subofiţeri ai Securităţii sau ai Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate,
inclusiv ofiţeri sub acoperire, în perioada 1945-1989, şi care, pe de altă
parte, au desfăşurat activităţi prin care au suprimat sau îngrădit drepturi şi
libertăţi fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii totalitar
comuniste.
Intrunirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute
de textul de lege criticat este constatată de instanţa judecătorească - Secţia
de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în baza
copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului Naţional pentru
Studierea Arhivelor Securităţii.
Aşa fiind, în condiţiile în care acţiunea în
constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă
de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, potrivit art. 11 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, Curtea reţine că dispoziţiile
procedurale criticate nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces
echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci constituie o
garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie
şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale. Astfel, procedura de judecată respectă principiile
fundamentale privind oralitatea, contradictorialitatea, publicitatea şi dreptul
la apărare, părţile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanţiile
prevăzute de legea procesual civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra
problemelor de fapt şi de drept.
In ceea ce priveşte critica potrivit căreia
dispoziţiile art. 2 lit. a) şi ale art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 24/2008 nesocotesc prevederile art. 23 alin. (11) din
Constituţie, Curtea constată că domeniul de aplicare a prezumţiei de
nevinovăţie vizează materia penală, respectiv situaţiile în care fapta
atribuită unei persoane are conotaţii penale, care angajează răspunderea penală
a acesteia. Astfel, prezumţia constituie suportul dreptului la apărare şi,
implicit, al drepturilor procesuale acordate învinuitului sau inculpatului, în
cadrul procesului penal. Or, în condiţiile în care procedura prin care se
constată calitatea de lucrător al Securităţii se desfăşoară potrivit regulilor
procedurii civile şi are ca finalitate exclusiv deconspirarea persoanelor care
au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate, prin
consemnarea publică a activităţii acestora, iar nu stabilirea vreunei
răspunderi juridice,
Curtea constată că prevederile art. 23 alin. (11) din
Constituţie, respectiv instituţia prezumţiei de nevinovăţie, nu este aplicabilă
procesului declanşat în temeiul dispoziţiilor ordonanţei.
Cu toate acestea, deşi prezumţia nu cunoaşte o
consacrare expresă în materie civilă, dispoziţiile art. 1169 din Codul civil
prevăd că „Cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească".
Astfel, legea asigură echilibrul procesual al părţilor în litigiu şi dă
expresie unui principiu fundamental al dreptului procesual - principiul aflării adevărului, statuat de
art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia: „Judecătorii au îndatorirea să
stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind
aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea
corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor
putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă
părţile se împotrivesc."
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 lit. a) şi art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii,
excepţie ridicată de Gheorghe Anton în Dosarul nr. 28.259/3/CA/2008 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu