DECIZIE Nr.
267 din 22 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. 1 teza intai din Decretul
nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 308 din 9 mai 2007
Ioan Vida -preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion
Tiucă - procuror
Cristina Cătălina Turcu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Decretului nr. 167/1958 privitor la
prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Georgeta Năstase-Silvestru în
Dosarul nr. 2.359/4/2006 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează completul că, la dosar,
partea Cristian Căpraru a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvantul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
C U R T E A,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 24 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.359/4/2006, Judecătoria Sectorului
4 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă.
Excepţia a fost ridicată de Georgeta Năstase-Silvestru
într-o cauză avand ca obiect
rezoluţiunea pentru neplata preţului a contractului de vanzare-cumpărare a unui apartament,
încheiat de aceasta (reclamantă în cauză), în calitate de vanzător, cu paratul cumpărător. Acesta din urmă a solicitat respingerea acţiunii ca
inadmisibilă, întrucat a
intervenit termenul general de prescripţie prevăzut la art. 3 alin. 1 teza întai din Decretul nr. 167/1958.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că Decretul nr. 167/1958, care este
aplicat în 2006, ca şi cand ar
fi apărut după 1991, prin structura sa este neconstituţional, aducand atingere art. 15 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 44 alin. (2)
teza întai şi art. 154 alin. (1) din Legea
fundamentală.
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că „instituţia prescripţiei extinctive prezintă
incontestabile justificări, inclusiv din punct de vedere al accesului efectiv
la justiţie, asigurand
stabilitatea şi certitudinea în raporturile juridice, securitatea juridică a
justiţiabililor, mobilizarea titularilor de drepturi subiective civile pentru
realizarea lor în timp mai scurt".
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră, în
principal, că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucat partea contestatoare nu a precizat
niciun motiv de ordin juridic care să justifice critica de
neconstituţionalitate. In subsidiar, consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece „prin prescripţia extinctivă
se sancţionează pasivitatea titularului în exercitarea drepturilor sale, ceea
ce nu echivalează cu încălcarea dreptului său de proprietate".
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că
instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi produce
efectele aceasta nu pot fi considerate de natură să îngrădească dreptul
părţilor la un proces echitabil, pentru că exercitarea unui drept de către
titularul său nu poate avea loc decat într-un anumit
cadru, stabilit de legiuitor în baza prerogativelor
sale, cu respectarea anumitor exigenţe.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
C U R T E A,
examinand încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulat de autorul acesteia, îl
constituie prevederile Decretului nr. 167/1958. In realitate, din analiza
dosarului, se constată că incidente în cauză sunt numai prevederile art. 3
alin. 1 teza întai din
Decretul nr. 167/1958, care au următorul cuprins: „ Termenul
prescripţiei este de 3 ani [...]."
Prevederile legale criticate sunt considerate a fi
contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii
legii, în art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, în
art. 44 alin. (2) teza întai
privind dreptul de proprietate privată şi în art. 154 alin. (1) referitor la
conflictul temporal de legi.
Examinand excepţia, Curtea
reţine următoarele:
Prin Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003, publicată în
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003, s-a statuat, cu valoare de principiu,
că instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi
produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul
liber la justiţie.
Mai mult, în jurisprudenţa sa referitoare la dreptul de
acces la justiţie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în Cauza Z
şi alţii contra Regatului Unit al Marii Britanii
(2001), că art. 6 paragraful 1 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale poate fi
invocat de orice persoană care consideră că a existat o ingerinţă ilegală în
privinţa exerciţiului unuia din drepturile sale avand caracter civil, adăugand însă că „dreptul de acces la tribunale nu este un drept
absolut" şi că „acesta poate fi supus unor restricţii legitime, cum ar fi
termenele legale de prescripţie sau ordonanţele care impun depunerea unei
cauţiuni". Aşa fiind, Curtea nu poate reţine critica de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. 1 teza întai din Decretul nr. 167/1958 prin raportare
la dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Curtea mai constată că invocarea în susţinerea
excepţiei a prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie este nerelevantă,
deoarece textul de lege criticat stabileşte un termen general de prescripţie,
fără a cuprinde vreo referire cu caracter retroactiv cu privire la situaţii
intervenite anterior adoptării decretului.
Totodată, Curtea observă că
dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza întai din Constituţie nu sunt incidente în speţă.
In consecinţă, avand în vedere
compatibilitatea prevederilor art. 3 alin. 1 teza întai
din Decretul nr. 167/1958 cu dispoziţiile constituţionale invocate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 154 alin. (1) din Legea fundamentală nu sunt
incidente în cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A) d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢION ALĂ
In numele legii
DECI DE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3 alin. 1 teza întai din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă,
excepţie ridicată de Georgeta Năstase-Silvestru în Dosarul nr. 2.359/4/2006 al
Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu