DECIZIE   Nr. 267 din 16 martie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 245 din 16 aprilie 2010

Ioan Vida                                - preşedinte

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Petre Lăzăroiu                       -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Antonia Constantin                - procuror

Doina Suliman                       - magistrat-asistent-şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Dan Stegăroiu în  Dosarul nr. 2.072/117/2008 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 4 martie 2010 şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la data de 11 martie 2010 şi apoi la 16 martie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 20 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.072/117/2008, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Excepţia a fost ridicată de Dan Stegăroiu într-o cauză în contencios administrativ şi fiscal având ca obiect anularea unui act administrativ în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Cluj.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi (3), art. 29 alin. (1), art. 34 alin. (1), art. 35 alin. (2), art. 41 alin. (1), art. 47 alin. (1), art. 56 alin. (2), art. 135 alin. (1) şi (2) şi art. 139 alin. (1), deoarece prevăd obligativitatea plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile realizate de asiguraţi, inclusiv pentru cele realizate în afara activităţii de bază, iar în cazul recuperării contribuţiilor de asigurări de sănătate datorate şi neplătite, sunt stabilite majorări de întârziere foarte mari.

Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat   punctele   lor  de   vedere   asupra   excepţiei   de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 257 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006.

Aceste dispoziţii de lege sunt raportate la prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi (3), art. 29 alin. (1), art. 34 alin. (1), art. 35 alin. (2), art. 41 alin. (1), art. 47 alin. (1), art. 56 alin. (2), art. 135 alin. (1) şi (2) şi art. 139 alin. (1).

Examinând excepţia, Curtea constată că autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, deoarece nu indică elementele relaţiei de contrarietate dintre textul de lege criticat şi prevederile constituţionale invocate. In realitate, acesta, fiind nemulţumit de soluţia legislativă adoptată de legiuitor în domeniul contribuţiei de asigurări de sănătate, se rezumă la aprecieri personale în legătură cu aceasta.

Or, toate aspectele invocate nu intră în competenţa instanţei de contencios constituţional, aşa cum aceasta este reglementată de Constituţie şi de Legea nr. 47/1992, ci a legiuitorului.

Deoarece atribuţiile Curţii Constituţionale privind analiza conformităţii unor texte de lege cu Constituţia nu se pot extinde şi asupra aspectelor invocate de autorul excepţiei în prezenta cauză, critica de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Dan Stegăroiu în Dosarul nr. 2.072/117/2008 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 martie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,

Doina Suliman