DECIZIE Nr.
266 din 24 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989, precum si ale art. 6 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei
pentru spatiile cu destinatia de locuinte
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 276 din 28 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi ale art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei
pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Anastasia Papuc
şi Ion Papuc în Dosarul nr. 14.188/299/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia
a III-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 16 mai
2008, pronunţată în Dosarul nr. 14.188/299/2007, Tribunalul Bucureşti -
Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.13 alin. (1) din Legea nr.10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi ale art.6 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei
pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Anastasia Papuc şi Ion Papuc în Dosarul nr. 14.188/299/2007
al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 6 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 sunt neconstituţionale în raport cu art. 20
din Constituţie, existând neconcordanţe între textul de lege criticat şi
pactele şi tratatele internaţionale privitoare la drepturile omului la care
România este parte. In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 13 din Legea nr.
10/2001, acestea contravin art. 16 din Constituţie, revenind Curţii
Constituţionale sarcina de a determina dacă protecţia chiriaşului este conformă
sau nu cu o anumită normă juridică şi cu respectarea dreptului locativ al
acestuia bazat pe tradiţii de moralitate şi civilizaţie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
arătând că finalitatea textelor criticate este aceea de a reglementa situaţia
contractului de închiriere a imobilelor cu destinaţia de locuinţe, în scopul
prevenirii unor stări litigioase între chiriaşi şi proprietari.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie,
republicată, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22
decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.798 din 2 septembrie 2005, şi cele
ale art.6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia
chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr.148 din 8 aprilie
1999. Textele de lege criticate au următoarea redactare:
- Art. 13 alin. (1) din Legea nr. 10/2001: „In cazul imobilelor restituite prin procedurile administrative
prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească sunt aplicabile
prevederile privind contractele de închiriere cuprinse în Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei
pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 241/2001, cu modificările şi completările ulterioare.";
- Art.6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
40/1999: „In cazul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea
prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor
imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, şi
desfiinţate prin hotărâre judecătorească, proprietarul recunoscut de justiţie
va încheia cu persoanele care au cumpărat locuinţa în baza Legii nr. 112/1995
şi care o ocupă efectiv, la cererea acestora, un contract de închiriere pentru
o perioadă de 5 ani."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 privind
egalitatea în drepturi şi art. 20 referitoare la tratatele internaţionale
privind drepturile omului.
Examinând excepţia, Curtea constată că textele de lege
criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare
la aceleaşi dispoziţii constituţionale ca şi în cauza de faţă, prin Decizia nr.
90 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 3 martie 2009, statuând
asupra constituţionalităţii lor. Curtea a reţinut că prin textele de lege
criticate legiuitorul a reglementat o serie de măsuri de protecţie a
chiriaşilor, cu caracter temporar, în cazul imobilelor naţionalizate şi
redobândite de foştii proprietari.
Potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua
din Constituţie, exercitarea dreptului de proprietate trebuie să se facă în limitele legii, iar potrivit
jurisprudenţei Curţii Constituţionale, legiuitorul ordinar este competent să
stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de
proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel
încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele
particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind limitări
rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat.
Curtea a statuat că legiuitorul este îndreptăţit,
stabilind conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, să ţină seama nu
numai de interesele proprietarilor, ci şi de cele ale chiriaşilor cărora
trebuie să le asigure dreptul la o locuinţă, realizând un echilibru între cele
două categorii de persoane.
In ceea ce priveşte invocarea
prevederilor art. 16 din Constituţie, se observă că prin Decizia nr. 157 din 22
aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 12 iunie 2003, Curtea a
statuat că instituirea de regimuri juridice diferite în situaţii care impun
rezolvări diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului
egalităţii în faţa legii. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că statul, chemat să
medieze conflictul locativ dintre proprietarul persoană fizică şi chiriaş, a
procedat corect, asigurându-i primului posibilitatea valorificării atributelor
dreptului său de proprietate, îngrijindu-se totodată de protecţia celui de-al
doilea împotriva eventualelor abuzuri, prin instituirea unor exigenţe
rezonabile fără a căror satisfacere chiriaşul nu poate fi obligat să elibereze
locuinţa.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia
deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi ale art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei
pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Anastasia Papuc
şi Ion Papuc în Dosarul nr. 14.188/299/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia
a III-a civilă.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu