Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Adriana Dinescu Mărăcinescu în Dosarul nr. 3.359/90/2015 al Tribunalului Vâlcea - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 463D/2016.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 335 din 10 martie 2011.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 24 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.359/90/2015, Tribunalul Vâlcea - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanta Adriana Dinescu Mărăcinescu într-o cauză având ca obiect anularea deciziei de impunere anuală, prin care reclamanta a fost obligată să plătească suma de 1.932 lei cu titlu de contribuţie pentru asigurări sociale de sănătate pentru anul 2012.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece obligă la plata contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate şi pentru veniturile obţinute din exercitarea profesiei de avocat, ceea ce încalcă principiul egalităţii în faţa legii, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale, prevăzut de dispoziţiile art. 56 alin. (2) din Constituţie. În acest sens arată că o anumită categorie de pensionari este exceptată de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, însă, pentru pensionarii care obţin venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a)-d), alin. (21) şi la art. 213 alin. (2) lit. h), nu a fost prevăzută aceeaşi exceptare. Or, stabilirea obligaţiilor de contribuţie ori a scutirilor de la acestea nu trebuie să se facă diferenţiat între persoane aflate în mod obiectiv în situaţii analoage. Instituirea unui tratament juridic diferit pentru pensionarii care au plătit contribuţia asupra veniturilor din pensii aduce atingere atât art. 16 alin. (1), cât şi art. 56 alin. (2) din Constituţie. Legiuitorul a urmărit ca obligaţia de contribuţie instituită prin lege să nu dobândească un caracter împovărător. Fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci şi proporţională, rezonabilă, echitabilă şi să nu diferenţieze impozitele pe grupe sau categorii de cetăţeni. În final, consideră că dubla impunere la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate atât a veniturilor din pensie, cât şi a veniturilor realizate din activităţi independente este neconstituţională.6. Tribunalul Vâlcea - Secţia a II-a civilă şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Guvernul consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 335 din 10 martie 2011.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut: „În cazul persoanelor care realizează în acelaşi timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a)-d), alin. (21) şi (22) şi la art. 213 alin. (2) lit. h), contribuţia se calculează asupra tuturor acestor venituri." Alin. (22) la care face referire textul de lege criticat are următorul conţinut: „Persoanele cu venituri din pensii depăşesc 740 lei datorează contribuţia lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare." Prin art. 48 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 20 septembrie 2013, textul de lege criticat a fost abrogat, iar, ulterior, Legea nr. 95/2006 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Astfel, Curtea constată că, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile de lege criticate produc în continuare efecte juridice, deoarece acţiunea în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect anularea deciziei de impunere anuală prin care reclamanta a fost obligată să plătească suma de 1.932 lei cu titlu de contribuţie pentru asigurări sociale de sănătate pentru anul 2012. Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013.12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi în art. 56 alin. (2) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea excepţiei critică prevederile art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, în esenţă, deoarece impun ca plata contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate să se facă atât pentru veniturile obţinute din pensie, cât şi pentru veniturile obţinute din exercitarea profesiei de avocat. Cu privire la aceleaşi susţineri, raportate la aceleaşi dispoziţii din Constituţie, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 118 din 16 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 4 mai 2012, prin care a reţinut jurisprudenţa sa, potrivit căreia este firesc ca valoarea contribuţiei să difere de la persoană la persoană, în funcţie de cuantumul veniturilor realizate. Această diferenţă este rezonabilă şi justificată de situaţia obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari faţă de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum şi de principiul solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, aplicabil în materia asigurărilor sociale de sănătate.14. Totodată, prin Decizia nr. 335 din 10 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 23 mai 2011, Curtea a arătat că, „datorită solidarităţii celor care contribuie, sistemul public de asigurări sociale de sănătate îşi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenţă medicală pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate. Art. 56 din Constituţie prevede obligaţia cetăţenilor de a contribui prin impozite şi prin taxe la cheltuielile publice. În cazul sistemului public de sănătate, aceste cheltuieli publice vizează însăşi îndeplinirea obligaţiei constituţionale a statului de a asigura ocrotirea sănătăţii şi protecţia socială a cetăţenilor."15. De asemenea, prin Decizia nr. 539 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 1 august 2006, Curtea a reţinut că „este firesc ca valoarea contribuţiei să difere de la persoană la persoană, în funcţie de cuantumul veniturilor realizate. Această diferenţă este rezonabilă şi justificată de situaţia obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari faţă de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum şi de principiul solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, aplicabil în materia asigurărilor sociale de sănătate." Curtea a reţinut, cu acelaşi prilej, că „principiul constituţional al aşezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferenţierea contribuţiei persoanelor care realizează venituri mai mari. De altfel, cota de contribuţie, exprimată procentual, este unică, neavând caracter progresiv, astfel că diferenţa valorică a contribuţiei este determinată de nivelul diferit al venitului."16. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adriana Dinescu Mărăcinescu în Dosarul nr. 3.359/90/2015 al Tribunalului Vâlcea - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 27 aprilie 2017.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean