DECIZIE Nr.
265 din 20 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (2) si art. 276
alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 266 din 20 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 276
alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Mariben Maican" - S.R.L. din Focşani în Dosarul nr.
6.919/231/2006 (nr. vechi 1.658/2006) al Judecătoriei Focşani.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, considerând că
textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 5 decembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 6.919/231/2006 (nr. vechi 1.658/2006), Judecătoria Focşani a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Societatea
Comercială „Mariben Maican" - S.R.L. din Focşani cu prilejul soluţionării
plângerii contravenţionale formulate împotriva Procesului-verbal de constatare
şi sancţionare a contravenţiilor nr. 1.475 din 8 februarie 2006, încheiat de
Inspectoratul Teritorial de Muncă Vrancea.
In motivarea excepţiei autorul
acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale
criticate contravin prevederilor art. 41 alin. (1) şi art. 135 alin. (2) lit.
a) din Constituţie. In acest sens, arată că prevederile alin. (1) şi (2) ale
art. 16 din Legea nr. 53/2003 sunt contradictorii, întrucât prevăd atât
obligaţia încheierii contractului individual de muncă în formă scrisă, cât şi posibilitatea
de a nu-l încheia în această formă. De asemenea, consideră că obligaţia de a
încheia contractul în formă scrisă şi sancţiunea corelativă încalcă dreptul la
muncă al cetăţenilor şi creează o serie de dificultăţi angajatorului, care trebuie să semneze contractul de
muncă din prima zi în care salariatul se prezintă la muncă. In sfârşit, arată
că salariatul riscă desfacerea contractului de muncă pentru necompetenţă
profesională în situaţia încheierii lui în formă scrisă.
Judecătoria Focşani consideră
că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. In acest sens, arată
că obligaţia încheierii contractului individual de muncă în formă scrisă este
justificată de raţiuni de protecţie a ambelor părţi, în sensul cunoaşterii
reciproce a drepturilor şi obligaţiilor ce derivă din raportul de muncă şi a
posibilităţii dovedirii clauzelor contractuale convenite de părţi înainte de
începerea prestării activităţii de către salariat. De asemenea, arată că nu
există nicio contrarietate între prevederile alin. (1) şi (2) ale art. 16 din
Legea nr. 53/2003 şi consideră că aspectele invocate de autorul excepţiei ţin
de interpretarea şi aplicarea legii.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 276 alin. (1) lit. e)
din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, aşa cum au fost modificate prin art. I pct. 3 şi 73 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 65/2005 privind modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 -
Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 576 din 5 iulie 2005, aprobată
cu modificări prin Legea nr. 371/2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1147 din 19 decembrie 2005.
In prezent, textele de lege criticate au următoarea
redactare:
- Art. 16 alin. (1) şi (2): „(1) Contractul individual de muncă
se încheie în baza consimţământului pârtilor, în formă scrisă, în limba română.
Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă
revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată
să desfăşoare o activitate independentă, precum şi asociaţia familială au
obligaţia de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă
anterior începerii raporturilor de muncă.
(2) In situaţia în care contractul individual de
muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o
durată nedeterminată, iar părţile pot face dovada prevederilor contractuale şi
a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă. ";
- Art. 276 alin. (1)
lit. e): „(1) Constituie contravenţie şi se
sancţionează astfel următoarele fapte:[...]
e) primirea la muncă a persoanelor fără încheierea
unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la
1.500 lei la 2.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăşi
valoarea cumulată de 100.000 lei."
In opinia autorului excepţiei textele de lege criticate
contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (1), potrivit cărora „Dreptul
la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei,
precum şi a locului de muncă este liberă,"si ale art. 135 alin. (2)
lit. a) ce instituie obligaţia statului de a asigura „libertatea comerţului,
protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea
tuturor factorilor de producţie".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că, în esenţă, autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că textele de
lege supuse controlului de constituţionalitate instituie obligaţia pentru
angajator de a încheia contractul de muncă în formă scrisă si
sancţionează nerespectarea acestei obligaţii. De asemenea, autorul excepţiei consideră
că legea este contradictorie din moment ce instituie atât această obligaţie,
dar şi posibilitatea de a nu încheia contractul într-o formă scrisă.
In ceea ce priveşte primul
aspect al criticii, Curtea constată că problema constituţionalităţii obligaţiei
angajatorului de a încheia contractul individual de muncă în formă scrisă a mai
fost analizată, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie, şi cu
alte prilejuri. Astfel, prin Decizia nr. 655 din 5 octombrie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 8 noiembrie 2006, Curtea a statuat că „răspunderea
pentru încheierea contractului individual de muncă revine, în mod firesc,
angajatorului. Existenţa contractului previne comportamentul abuziv al
angajatorului, dar şi atitudinea incorectă a salariatului în îndeplinirea
sarcinilor pentru care s-a angajat. încadrarea în muncă doar cu forme legale,
pe baza unor contracte individuale de muncă, asigură şi cunoaşterea şi
exercitarea obligaţiilor legale ce le revin celor care folosesc forţă de muncă
salariată.
Prevederea obligaţiei încheierii contractului
individual de muncă în formă scrisă, precum şi sancţionarea neîndeplinirii
acestei obligaţii legale nu îngrădesc în niciun fel exerciţiul dreptului la
muncă şi, cu atât mai puţin, libertatea comerţului."
Intrucât nu s-au evidenţiat
elemente sau motive noi, care ar putea determina reconsiderarea jurisprudenţei
Curţii, soluţia şi considerentele deciziei citate îşi păstrează valabilitatea
şi în prezenta cauză.
In ceea ce priveşte al doilea
aspect de neconstituţionalitate invocat de autorul excepţiei, referitor la
pretinsa contradicţie din prevederile alin. (1) şi (2) ale art. 16 din Legea
nr. 53/2003, Curtea observă că acesta reprezintă o problemă de interpretare şi
aplicare a legii, ce revine competenţei instanţei de judecată, iar nu instanţei
de contencios constituţional.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
în numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Mariben
Maican" - S.R.L, din Focşani în Dosarul nr. 6.919/231/2006 (nr. vechi
1.658/2006) al Judecătoriei Focşani.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea