DECIZIE   Nr. 264 din 14 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 324 din 11 aprilie 2006

Ioan Vida                              -  preşedinte

Nicolae Cochinescu              -  judecător

Aspazia Cojocaru                  -  judecător

Constantin Doldur                 -  judecător

Acsinte Gaspar                     -  judecător

Kozsokar Gabor                    -  judecător

Petre Ninosu                         -  judecător

Ion Predescu                         -  judecător

Şerban Viorel Stănoiu          -  judecător

Mihaela Cîrstea                    -  procuror

Valentina Bărbăţeanu           -   magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Hamdo Mohamad în Dosarul nr. 4.417/RF/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a Vlll-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 24D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Demirkaia Nedim în Dosarul nr. 4.415/RF/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a Vlll-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 24D/2006 la Dosarul nr. 23D/2006, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi  lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 24 noiembrie 2005, pronunţate în dosarele nr. 4.417/RF/2005 şi nr. 4.415/RF/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a Vlll-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1), art. 5 lit. b) şi art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată. Excepţiile au fost ridicate de Hamdo Mohamad şi Demirkaia Nedim în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor împotriva sentinţelor prin care autorilor excepţiilor li s-au respins plângerile formulate împotriva unor hotărâri ale Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat.

In motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, având un conţinut identic, se susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale datorită lipsei lor de precizie şi claritate, prin aceasta creând posibilitatea unor interpretări şi aplicări arbitrare.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a Vlll-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază   că excepţia   de   neconstituţionalitate   este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată nu este întemeiată. In acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 sunt conforme dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile art. 5 alin. (1), art. 5 lit. b) şi art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. Se observă însă că, în realitate, în urma republicării, textul criticat este cel al art. 5 pct. 2, care prevede: „Protecţia umanitară condiţionată se poate acorda străinului care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 2 alin. (1) şi cu privire la care există motive serioase să se creadă că, dacă va fi returnat în ţara de origine, riscă să sufere o vătămare a drepturilor sale constând în: (...)

2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante. "

In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii şi tratamentelor inumane ori degradante.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, cu o motivare similară şi prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale ca şi în cauza de faţă. Prin Decizia nr. 21 din 12 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 7 februarie 2006, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo reţinute.

Cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea, în cauza de faţă neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curţii în această materie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Hamdo Mohamad şi Demirkaia Nedim în dosarele nr. 4.417/RF/2005 şi nr. 4.415/RF/2005 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a Vlll-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 martie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu