DECIZIE   Nr. 260 din 25 septembrie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale din Romania, modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 101/2000, precum si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 3 din  7 ianuarie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Paula C. Pantea       - procuror
    Mihai Paul Cotta      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale din Romania, modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 101/2000, precum si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, exceptie ridicata de Primaria Municipiului Zalau in Dosarul nr. 7.910/2000 al Judecatoriei Zalau.
    La apelul nominal se prezinta avocatul Ioan Vlaic, in calitate de reprezentant al autorului exceptiei, lipsind cealalta parte, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul autorului exceptiei pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate, precizand ca obiectul acesteia il constituie dispozitiile art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/1999, cu referire la pozitia 22 din anexa la ordonanta, si ale art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 101/2000, respectiv pozitia 22 din anexa nr. 1 la aceasta ordonanta. Se sustine ca aceste prevederi contravin dispozitiilor art. 114 alin. (4) din Constitutie, deoarece nu a existat un caz exceptional care sa justifice adoptarea acestor ordonante. Totodata a fost incalcata si dispozitia constitutionala a art. 72 alin. (3) lit. k), potrivit careia regimul general al proprietatii si al mostenirii se reglementeaza prin lege organica. Autorul exceptiei mai arata ca prin ordonantele criticate s-a dispus asupra bunurilor apartinand proprietatii publice, fara ca acestea sa fi fost trecute in domeniul privat.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, ca fiind inadmisibila, deoarece exceptia de neconstitutionalitate a fost formulata direct prin actiune, ceea ce contravine, astfel cum Curtea Constitutionala a stabilit in jurisprudenta sa, dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si celor prevazute de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 11 ianuarie 2001, Judecatoria Zalau a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999, modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 101/2000, precum si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000, exceptie ridicata de Primaria Municipiului Zalau in Dosarul nr. 7.910/2000 al acelei instante.
    Prin actiune s-a cerut Judecatoriei Zalau "sa dispuna Biroului de publicitate imobiliara de pe langa Judecatoria Zalau de a indeplini obligatia de a nu face - obligatie ce consta in aceea de a nu inscrie in evidentele CF Zalau a vreunei cereri de intabulare a dreptului de proprietate, din partea Parohiei Reformate Zalau, asupra imobilului situat in municipiul Zalau, str. Corneliu Coposu nr. 15, ce are destinatia <<Casa de Cultura municipala>>, imobil identificat in CF nr. 3056, 3539, nr. topo 421/a/1, 422/a, transcris in CF nr. 1, pentru urmatoarele motive: [...]", invocandu-se si "4. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/1999, completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 101/2000, si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000".
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in esenta, ca dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999, ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 101/2000 sunt neconstitutionale deoarece reglementarile instituite prin aceste acte normative apartin legii organice. Or, potrivit art. 114 alin. (1) din Constitutie Guvernul poate fi abilitat prin lege sa emita ordonante numai in domenii care nu fac obiectul legilor organice. Totodata se arata de catre autorul exceptiei ca "aceste ordonante de urgenta se pot emite doar in situatii exceptionale, ce presupun urgenta adoptarii unor masuri, ce in drept nu se poate retine".
    Autorul exceptiei sustine in continuare ca reglementarile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 101/2000 contravin dispozitiilor art. 135 din Constitutie, care prevad ca "proprietatea publica apartine statului", iar "bunurile proprietate publica sunt inalienabile", acestea putand fi date doar in administrarea regiilor autonome si institutiilor publice sau putand fi concesionate ori inchiriate.
    Judecatoria Zalau, exprimandu-si opinia, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In legatura cu sustinerea potrivit careia Guvernul nu ar putea emite ordonante de urgenta in domeniul legii organice se apreciaza ca dispozitiile art. 114 alin. (4) din Constitutie, care reglementeaza conditiile de emitere a ordonantelor de urgenta, nu prevad nici o limitare in ceea ce priveste reglementarea prin ordonante de urgenta. Referitor la motivul de neconstitutionalitate constand in incalcarea dispozitiilor art. 135 din Constitutie, care consacra caracterul inalienabil al bunurilor proprietate publica, instanta apreciaza ca "restituirea catre comunitatile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale a imobilelor care au trecut in proprietatea statului prin confiscare, constrangere, nationalizare sau prin manopere dolosive reprezinta un demers legitim intr-un stat de drept si, finalmente, o consacrare practica a dispozitiilor art. 41 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora <<dreptul de proprietate este garantat>>". In ceea ce priveste invocarea de catre autorul exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiei cuprinse la art. 135 alin. (5) din Constitutie, potrivit careia "Bunurile proprietate publica sunt inalienabile", instanta apreciaza, de asemenea, ca aceasta este aplicabila "bunurilor detinute in baza unui just titlu, iar nu in mod nelegal".
    In sfarsit, in legatura cu critica privind conditiile in care au fost emise ordonantele de urgenta stabilite la art. 114 alin. (4) din Constitutie, potrivit opiniei instantei de judecata, "Caracterul declarat reparatoriu al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/2000 privind imobilele trecute abuziv in proprietatea statului in urma cu zeci de ani justifica [...] urgenta".
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor legale criticate este inadmisibila, deoarece, astfel cum rezulta din obiectul cererii formulate de Primaria Municipiului Zalau, solutionarea litigiului, care are ca obiect obligarea Biroului de publicitate imobiliara de pe langa Judecatoria Zalau de a nu inscrie in favoarea paratei Parohia Reformata Zalau dreptul de proprietate asupra imobilului "Casa Municipala de Cultura Zalau", "nu depinde de dispozitiile cuprinse in ordonantele de urgenta ale Guvernului criticate ca neconstitutionale". Astfel, sunt aplicabile dispozitiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata. In acest sens se face referire si la jurisprudenta Curtii Constitutionale, indicandu-se Decizia nr. 132/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000, si Decizia nr. 240/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 5 din 5 ianuarie 2000.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor, concluziile procurorului, dispozitiile criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost legal sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale din Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 266 din 10 iunie 1999, astfel cum a fost modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 101/2000 pentru modificarea si completarea anexei la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/1997 privind restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitatilor evreiesti din Romania, respectiv a anexei la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale din Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 311 din 5 iulie 2000, precum si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 308 din 4 iulie 2000. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 101/2000, conform dispozitiilor cuprinse la art. 2, a modificat datele cuprinse la unele pozitii din anexa la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/1999, intre care si cele privind pozitia nr. 22, ce se refera la imobilul din Zalau, Str. Republicii nr. 15, judetul Salaj - Casa de cultura oraseneasca.
    Analizand actele normative ce constituie obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constata ca acestea nu au nici o legatura cu Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 evocata de autorul exceptiei, care priveste retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania (bunuri ce nu sunt nominalizate in cuprinsul ordonantei), in limita a zece imobile pentru fiecare cult religios si conform unei proceduri instituite anume prin aceasta ordonanta. Aceasta ordonanta de urgenta nu cuprinde nici o mentiune privind modificarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999. In consecinta, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 urmeaza sa fie respinsa ca inadmisibila.
    Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/1999, criticata pentru neconstitutionalitate, prevede la art. 1 restituirea imobilelor cuprinse in anexa, imobile care au apartinut comunitatilor (organizatii, culte religioase) cetatenilor apartinand minoritatilor nationale din Romania si au fost trecute dupa anul 1940 in proprietatea statului roman prin masuri de constrangere, confiscare, nationalizare sau manevre dolosive. In anexa care face parte integranta din ordonanta de urgenta, la pozitia nr. 22 este prevazut imobilul (teren si constructii) situat in Zalau, Str. Republicii nr. 16, judetul Salaj, cu urmatoarele date: la coloana "Actul de proprietate" - "Extras C.F. nr. 773, nr. topo 917, 919"; la coloana "Titularul actual al dreptului de proprietate" - "Statul roman"; la coloana "Destinatia initiala a imobilului" - "Casa de cultura reformata"; la coloana "Folosinta actuala a imobilului" - "Casa de cultura oraseneasca"; la coloana "Actul in baza caruia imobilul a intrat in proprietatea statului" - "Legea nr. 10/1948, Incheierea nr. 78/1967". Prin anexa nr. 2 la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 101/2000 datele de la pozitia nr. 22 a anexei la Ordonanta Guvernului nr. 83/1999 au fost modificate in sensul ca adresa imobilului este "Zalau, Str. Republicii nr. 15, judetul Salaj", iar la coloana "Actul de proprietate" s-a trecut "Extras C.F. nr. 3056, 3539, nr. topo 421/a/1, 422/a, transcris in C.F. nr. 1", toate celelalte date ramanand aceleasi cu cele prevazute in anexa la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/1999.
    In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia a invocat dispozitiile constitutionale ale art. 114 alin. (1), potrivit carora "Parlamentul poate adopta o lege speciala de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante in domenii care nu fac obiectul legilor organice", ale art. 114 alin. (4), care prevad ca "In cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonante de urgenta. [...]", precum si ale art. 135 alin. (5), care prevad ca "Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile legii, ele pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate".
    Se sustine ca au fost incalcate dispozitiile art. 135 alin. (5) din Constitutie, cu motivarea cuprinsa in formularea data prin cererea de chemare in judecata, in sensul ca in anexele ordonantelor criticate sunt inscrise imobile "care, conform Legii nr. 213/1998, constituie domeniul public al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale". Totodata se arata ca "domeniul reglementat prin aceste acte normative este rezervat, potrivit art. 72 alin. (3) lit. k) din Constitutie, legii organice, si nu Guvernului, caruia ii este interzis conform art. 114 alin. (1) din Constitutie sa emita ordonante in domeniile enumerate de art. 72 care fac obiectul legilor organice". In sfarsit, un alt motiv de neconstitutionalitate este si acela in sensul ca "aceste ordonante de urgenta se pot emite doar in situatii exceptionale, ce presupun urgenta adoptarii unor masuri, ceea ce in drept nu se poate retine".
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata pentru considerentele ce urmeaza:
    In legatura cu critica referitoare la nerespectarea dispozitiilor art. 114 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora prin ordonantele emise in baza unei legi de abilitare se poate reglementa in domenii care nu fac obiectul legilor organice, Curtea constata ca aceasta dispozitie nu este aplicabila ordonantelor de urgenta prevazute de art. 114 alin. (4) din Constitutie. In acest sens Curtea Constitutionala s-a pronuntat in mod constant in jurisprudenta sa (de exemplu, prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998). Pe de alta parte, Curtea observa ca obiectul ordonantelor criticate pentru neconstitutionalitate priveste restituirea unor bunuri imobile determinate care au apartinut comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale din Romania, iar nu regimul general al proprietatii, care, intr-adevar, conform art. 72 alin. (3) lit. k) din Constitutie, constituie exclusiv obiect al legii organice.
    Referitor la motivul de neconstitutionalitate care vizeaza incalcarea dispozitiilor art. 114 alin. (4) din Constitutie, prin neindeplinirea, in cazul ordonantelor criticate, a conditiilor privind existenta "cazului exceptional" si a "urgentei", Curtea Constitutionala a retinut prin Decizia nr. 10 din 16 ianuarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 226 din 4 mai 2001, intr-un alt dosar privind neconstitutionalitatea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 ca "in Nota de fundamentare care insoteste ordonanta caracterul de urgenta este justificat prin starea imobilelor la care ordonanta se refera, care sunt fie <<intr-o faza avansata de degradare>>, fie <<susceptibile de a fi privatizate>>, iar pe de alta parte se invoca obligatiile asumate de Romania, printre care este si cea a restituirii bunurilor comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale".
    In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate constand in incalcarea dispozitiilor art. 135 alin. (5) din Constitutie, care consacra caracterul inalienabil al bunurilor proprietate publica, Curtea constata ca, potrivit mentiunii cuprinse in pozitia din anexa cu privire la care s-a declansat litigiul, bunul in cauza era proprietatea statului, fara a se preciza ca este proprietatea publica sau privata a acestuia. Totodata clarificarea aspectelor legate de indeplinirea conditiilor prevazute la art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/1999, in cazul restituirii catre fostii proprietari, prin ordonanta de urgenta, a unor bunuri care au fost trecute in proprietatea statului dupa anul 1940, "prin masuri de constrangere, confiscare, nationalizare sau manevre dolosive", este un atribut al Comisiei speciale de restituire, instituita potrivit dispozitiilor art. 2 din ordonanta. De asemenea, Curtea constata ca actul reparatoriu al restituirii catre fostii proprietari a bunurilor lor care, potrivit ordonantei in cauza (cu putere de lege), au fost trecute in proprietatea statului dupa anul 1940 "prin masuri de constrangere, confiscare, nationalizare sau manevre dolosive" nu poate fi asimilat actelor de instrainare. De altfel, in conformitate cu Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, orice act obisnuit de instrainare (vanzare, schimb etc.) este posibil, chiar in cazul unui bun proprietate publica, daca bunul este trecut, cu respectarea prealabila a conditiilor prevazute la art. 10 din lege, din domeniul public al statului sau al unitatii administrativ-teritoriale in domeniul privat al acestuia. In cazul bunurilor proprietate publica a statului aceasta operatiune se realizeaza prin hotarare a Guvernului (act inferior legii si ordonantei emise de Guvern).

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, exceptie ridicata de Primaria Municipiului Zalau in Dosarul nr. 7.910/2000 al Judecatoriei Zalau.
    2. Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale din Romania, modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 101/2000, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 25 septembrie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta